Ciprian Paraschiv, idolul din Copou, se întoarce acasă, după șase ani petrecuți la FRF

Ciprian Paraschiv, idolul din Copou, se întoarce acasă, după șase ani petrecuți la FRF

Anunțul a fost făcut de fostul căpitan al echipei ieșene de fotbal, printr-o postare pe Facebook, intitulată „Fiul rătăcitor de întoarce acasă”, în care explică faptul că acum simte că poate, că e momentul să se dedice echipei care l-a consacrat și care azi îi cere ajutorul.

„Au trecut aproape șase ani excepționali la FRF, șase ani în care mi-am făcut prietenii pe viață, ani în care s-a început un proiect (de la subsol 🙂) și s-a construit frumos astfel încât copiii noștri să aibă îndrăzneala de a visa în fotbal. Las în urmă brandul Grassroots, fără de care fotbalul mare nu poate exista, cu multitudinea de competiții din proiectul-umbrelă „Împreună Suntem Fotbal”. Mă despart cu greu de fotbalul feminin pe care am început să îl conturăm așa cum merită, ca un fenomen social și sportiv important. Și mă opresc din activitatea pentru futsal, acum când acest sport e mai aproape ca niciodată de prima calificare din istorie la un Mondial.

Am lucrat împreună cu un președinte extrem de dedicat, care a reușit cu echipa lui să salveze fotbalul românesc atunci când acesta se afla în situație critică, un președinte de federație în care eu cred mult, foarte mult!

O parte din inima mea va rămâne mereu în aceste proiecte, alături de ideile, zilele și nopțile mele. Am strâns din dinți când sufeream, uneori și fizic, dar am avut alături colegi minunați, specialiști în zonele lor de activitate, cărora le mulțumesc pentru sprijin.

Poate că “ce faci, rățușcă?😀” va lipsi de pe holurile FRF, dar o parte din mine va trăi mereu în surâsul copiilor din Cupa Satelor, în bucuria unei mingi lovite pentru prima oară la Fotbal în Grădinițe, lângă fetele care descoperă fotbalul în Cupa Tymbark, lângă cele mai mari care poartă cu mândrie tricoul României, lângă baieții admirabili care fac sacrificii pentru spectacolul din futsal, lângă legendele fotbalului românesc alături de care am avut privilegiul și onoarea să lucrez în Comisia Tehnică, lângă sufletele candide ale celor 30.000 de copii fericiți prezenți pe Arena Națională….

Dar când ți se propune să te întorci la echipa pe care ai iubit-o dintotdeauna… Cum poate înlocui ceva pentru mine, cu adevărat, mirosul ierbii din dealul Copoului al dulcelui târg al Ieșilor? Cum să fii pragmatic!?

Dincolo de trup și minte, am crezut mereu în suflet. Banderola de căpitan al echipei mele îmi cere acum să ajut. Am învățat și am dovedit, acum e momentul să mă întorc și să lucrez acolo unde a început povestea. Nu mai contează că situația mea e mai stabilă, să spunem, decât a clubului. Nu mai au rost arugmentele realiste și analizele SWOT.

Am visat mereu să pot face cumva ca Iașiul fotbalistic să nu mai fie „un nobil scăpătat, cu hainele rupte în coate”, așa cum îl descria Silviu Stănescu, pe vremea când eram jucător.

Acum simt că pot.

Că pot să aduc alături de mine profesioniști și credibilitate. Că am capacitatea să dau tot ce am mai bun pentru ECHIPA MEA, din afara terenului, la fel cum am facut-o din vestiar, până la ultimul minut. Că putem, împreună, să ducem Poli Iași în capul mesei, cu mâna pe sceptrul de nobil veritabil al Moldovei fotbalistice! Că putem!

Putem pentru Poli!”