Da, cu toate că ni se pare absolut ireal, în România încă există oameni care nu au făcut niciodată duș. Adică firescul e vis pentru aceste familii care provin din medii defavorizate și locuiesc în zone sărace ale județului, iar autoritățile ridică în continuare din umeri la întrebarea „cum e posibil să avem o astfel de situație?”. N-are rost să intrăm în detalii care ne vor enerva, așa că mai degrabă aplaudăm acele inițiative sociale care urmăresc să le arate oamenilor că se poate și altfel, că normalitatea e alta decât cea de care se lovesc zi de zi, inițiative care le arată orizonturi…
„Aproape 25% din populaţia României are WC-ul în fundul curţii și oamenii se spală în lighean. Când casa unei familii arată ca cea din fotografia de mai jos, e lesne de înțeles că acolo condițiile de igienă sunt extrem de precare și, în consecință, riscurile sunt foarte mari în ce privește sănătatea copiilor și familiilor lor. Din 15 August, Microduș pleacă în caravană în cât mai multe sate din județul Iași. Ne așteaptă copiii din sate îndepărtate, unde sărăcia și lipsa educației își spun cuvântul: comuna Vladeni, satele satele Broșteni, Vîlcele, Alexandru cel Bun; comuna Liteni, respectiv satele Ulmi și Liteni, comuna Prisăcani – satele Prisăcani și Măcărești, comuna Răducăneni – satele Răducăneni și Trestiana și satul Scobinți. Însoțiți de o echipă veselă de voluntari dar și de un medic prietenos, vom sta de vorbă cu cel puțin 300 de copii, dar și cu părinții lor, despre norme elementare de igienă dar și despre riscurile nerespectării lor. Microdușul – dușul mobil intră tiptil în ecuație. Pentru mulți dintre ei, va fi primul duș din viața lor, dar sperăm ca o astfel de experiență să le arate că există și o altă realitate, dincolo de curtea săracă în care trăiesc, și să îi motiveze să lupte pentru o viață mai bună.”, se arată pe www.zidebine.ro. (pe site găsiți și modalitatea prin care puteți fi de folos- sms 8862- și donezi 4 euro, bani care pot schimba destinul unui copil!)
Acțiunea este realizată împreună cu Fundația Serviciilor Sociale Bethany, fundație cu o experiență de aproape 20 de ani în derularea de proiecte sociale pentru familiile care provin din medii defavorizate.
Ce scrie Melania Medeleanu pe blogul zidebine.ro?
„In Romania anului 2020, aproape jumatate din populatia din mediul rural este saraca si foarte saraca, 90% din populația de la sate nu este racordata la sistemul public de canalizare nici azi, 53,1% dintre locuintele din mediul rural nu au toalete in case, iar unui medic ar trebui sa ii revina 1.581 de pacienti. In aceste conditii, în luna August plecam impreuna cu Fundatia Serviciilor Sociale Bethany in #caravanamicrodus, sa le vorbim copiiilor din satele din Moldova despre igiena si protectie pe timp de pandemie. (…) Care au ramas principalele probleme de rezolvat in mediul rural? Mediul rural se confrunta cu multe probleme care duc la imposibilitatea ca oamenii sa aiba sanse egale de trai si de a se dezvolta. De la accesul la nevoi de baza (curent, apa, locuinte adecvate) pana la accesul la educatie, satele romanesti si mai ales cele din zona Moldovei inca se confrunta cu situatii de saracie lucie, violenta domestica, alcoolism, lipsa infrastructurii si multe alte probleme care deriva din acestea. In ce priveste copiii – prioritatea noastra – problemele principale cu care se confrunta sunt multiple: Situatii de neglijenta in familie, care duc la incetinirea procesului de dezvoltare cognitiva si emotionala; saracia, de cele mai multe ori asociata cu vicii de tipul alcoolismului si promiscuitatii la parinti; exploatarea copiilor pentru munca in defavoarea preocuparii pentru educatie; copii lasati in grija rudelor, a vecinilor sau a fratilor mai mari; servicii sociale si medicale precare; lipsa educatiei pentru sanatate, care duce la cresterea cazurilor de imbolnaviri in randul copiilor, amplificarea fenomenului mamelor minore, mortalitate infantila si abandon familial.
Un sat îngrijit și curat este oglinda sătenilor care locuiesc în acel spațiu. La cum arată multe dintre satele românești, ce concluzie am putea trage despre educația la sat în zilele noastre? Aspectul satelor romanesti reflecta intru totul investitiile precare in educatie din ultimii 20 de ani. Sigur ca exista comunitati rurale exemplare, unde aproape ca iti poti imagina ca esti intr-un sat din Vestul Europei, insa acestea sunt exceptii. Aici se vede cat de fundamentala e legatura intre preocuparea autoritatii locale pentru educatie si aspectul satului si al oamenilor care il locuiesc. Acolo unde scoala este elementul central al comunitatii se vede cu ochiul liber un anume nivel de prosperitate si de cultura. La extrema cealalta, am vazut si sate in care crasma satului era de doua ori cat scoala, ba chiar si proaspat vopsita, in timp ce acoperisul scolii se darama pe elevi. Astea sunt comunitatile in care, daca te duci, ai de deschis un santier mare de lucru cu oamenii, care cel mai probabil va ramane deschis multi ani de acolo inainte. Să fii rupt de lume în era digitală înseamnă să fii rupt de civilizație. Cum putem construi poduri de legătură înapoi spre satele românești? Perioada pe care o traim ne-a aratat cu subiect si predicat cat de mare e prapastia intre copiii de la sat si cei de la oras. Si nu doar intre copii.
E greu sa iti inchipui ca la 40-50 km de un oras mare, asa cum e Iasiul, spre exemplu, poti intra intr-o cu totul alta realitate. Si totusi cand ajungi la copii care nu au nici macar curent electric in casa, nu mai vorbim de internet, tablete sau telefoane, iti dai seama ca civilizatia are valente foarte diferite pentru oameni, în functie de mediul in care acestia traiesc. Sa pomenesti cuvantul digitalizare intr-un astfel de context e ca si cum ai vorbi de mecanica cuantica unui grup de prescolari. De aceea, e foarte important sa aducem cele doua lumi la un limbaj comun, inainte de orice. Si pentru a invata acest limbaj, oamenii trebuie sa aiba indeplinite nevoile de baza. Nimeni nu poate evolua intr-un mediu care nu ii permite acest lucru. Odata construita baza, oamenii se simt in siguranta si putem duce mai departe discutia spre alte instrumente de dezvoltare. Impactul pandemiei COVID-19 este resimțit cel mai tare în rândul familiilor care și înaintea crizei întâmpinau dificultăți în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii. Cum vorbești despre educația sanitară cuiva care nu are ce să pună pe masă? Tipul asta de provocare il intalnim mereu in programele pe care le desfasuram. Cu toate acestea, exista o deschidere buna spre informatie acolo unde s-au stabilit deja relatii de incredere intre oameni si echipele noastre. Ori prezenta noastra in aceste comunitati rurale este constanta, ceea ce a dus la un anumit tip de incredere din partea copiilor si parintilor cu care lucram. Asta e singura baza pe care poti construi un mesaj care chiar sa ajunga la oameni – increderea lor ca faci tot ce iti sta in putinta pentru a-i sprijini sa depaseasca situatiile dificile prin care trec. Interventiile punctuale sunt valoroase, insa ele trebuie integrate intr-un mecanism mai amplu, cu cap si coada, pentru a avea cu adevarat un impact pe termen lung. Cum putem genera solidaritate când rezervele au fost epuizate de criza pandemică? Oamenii au un potential foarte mare de a fi solidari si empatici cu cei aflati in suferinta. Sigur ca aceasta criza ne-a bulversat pe toti, insa in acelasi timp ne-a si apropiat intr-o preocupare colectiva de a privi dincolo de propria persoana. Odata format acest tip de comportament, avem incredere ca el va genera in continuare reactii de solidaritate cu cei aflati in nevoie. In acelasi timp, suntem constienti de faptul ca oamenii au nevoie sa isi revina din punct de vedere economic, unele sectoare fiind puternic afectate de aceasta criza. Si credem ca trebuie sa le acordam acest timp in care sa se ingrijeasca de ei si sa contribuie sub alte forme, nu neaparat financiar. Orice forma de contributie (voluntariat, ambasadori pentru diferite cauze, oferirea de expertiza pro-bono) care ne scoate din paradigma individualismului trebuie valorizata si incurajata pentru a crea un mecanism sustenabil si firesc de implicare la nivel comunitar.”
