Timp avem cu toții, doar că e vorba de priorități. Trăim pe fugă, iubim pe fugă, părinții își văd copiii pe fugă… totul se petrece pe repede-nainte și suntem de-a dreptul inconștienți să ne încredem într-un mâine care nu e decât o ipoteză. De curând am afirmat că aproape îmi e rușine să spun că am timp. Da, pentru că în jurul meu sunt numai oameni ocupați sau care blufează cu mare talent că sunt ocupați, mai ales când ție îți spun că au timp, dar găsesc timp pentru alte activități ori persoane. Deci, despre priorități e vorba. Că la drept vorbind, și eu bag scuza cu „nu am timp” când n-am niciun chef să răspund unei invitații. Oamenii cred pe cuvânt, căci și ei, la rândul lor, sunt afundați până peste cap în acest „nu am timp”, încât și dacă ar avea, li s-ar părea că n-au.
„Tu te plictisești, d-aia ai timp!”, mi s-a spus deseori. Nu, zilnic sunt creativă și credeți-mă că în creativite, nimic nu e mecanic. E dificil să simți cuvintele cu aceeași pasiune zi de zi, de ani de zile. Dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul că am ajuns să glorificăm acest „nu am timp!” și să nu ni se pară deloc în neregulă. Sincer, cred că prea mulți se afundă în această criză a timpului și multă muncă doar pentru a scăpa de acel timp pe care ar fi nevoiți să-l petreacă cu ei înșiși. E greu să stai cu tine și să-ți vorbești în condițiile în care ai traume de care încă fugi, oricât de matur ai fi în buletin. În plus, a-ți oferi timp ție înseamnă prețuire și aici nu vorbim de zile întregi de petrecut tu cu tine, ci efectiv să faci ceva pentru tine. Să lași totul deoparte, să te deconectezi de griji și treburi zilnice și să-ți oferi timp. Să stai. Nu neapărat că nu faci nimic, ci doar să stai, să râzi, să faci altceva decât obișnuiești să faci. Unii nu mai au nici măcar weekend. Sigur că e vorba de alegeri în definitiv, dar de ce să glorifici în fața altcuiva care își acordă timp pe eternul „nu am timp!”?
„Eu vreau să fac bani!”, dacă ați ști de câte ori am auzit asta. Numai că timpul nu poate fi cumpărat cu bani… nu e cazul să fim ipocriți și să spunem că nu ne plac banii. Ne plac tuturor, doar că totul ține de confortul pe care fiecare și-l sădește în subconștient pentru a fi mulțumit cu „mormanul” de bani pe care îl fac. Pentru mulți, din păcate, bucuria banului înseamnă niște pereți numiți acasă (unde petrec cel mai puțin timp din zi), să mănânce la tot felul de restaurante, să aibă ceva haine de firmă și o mașină nu știu de care. Ăștia nu-s oameni fericiți! Sau dacă doar în asta constă fericirea, atunci prefer să rămân într-o lume a mea… dacă ai bani și nu te bucuri de ei văzând și lumea largă, ești un om sărac. E trist să vezi cum valoarea unui om a ajuns să se măsoare în funcție de cât de mult costă ceea ce poartă, ceea ce face, ceea ce conduce.
Părinții noștri aveau un trai mai liniștit. Munceau și ei, puneau deoparte câte ceva, și ei aveau o casă pentru care încă plăteau rate, dar aveau ceea ce nouă ne lipsește azi: timpul. Și asta în condițiile în care ne aveau și pe noi. Îmi vine minte melodia Irinei Rimes, cu „N-avem timp”. Așa e… numai că s-ar putea să vină o vreme în care chiar ne vom da seama că nu mai avem timp. Primul bobârnac care m-a trezit un pic dintr-o letargie cu care aproape că mă obișnuisem psihic și fizic a fost acum doi ani parcă. Am aflat cum un amic de la București a murit brusc, în urma unui cancer galopant. Și-acum mai am mesajul lui de pe messenger în care m-a întrebat ce fac și dacă am puțin timp, numai că eram oe drum dinspre Suceava și nu am putut răspunde… câteva zile după era prea târziu. Apoi, recent, am aflat cum persoane dragi se luptă cu cancerul ori cu tot felul de tumori și găsesc puterea să lupte pentru timp. Oameni tineri, oameni de 30 de ani, oameni care până mai ieri găseau firescul în unele amânări, în ideea unui viitor sigur. Când piere cineva drag, cea mai mare dorință care ne apare în minte e legată de „dacă aș putea da timpul înapoi, aș…”. Am pus întrebarea asta pe pagina revistei, în legătură cu o posibilă mașină a timpului, și toți au ales să dea timpul înapoi.
Avem timp. Avem timp pentru toate. Trebuie doar să vrem să avem timp. Nu e nicio virtute în acest „nu am timp” pe care-l tot fluturați cu mândrie în fața tuturor. Fiecare își știe prioritățile, numai că aveți grijă să nu deveniți opțiuni din cauza acestei priorități. Nu cred că oamenii nu găsesc câteva momente într-o săptămână pentru a se vedea. Mai ales când e vorba de prieteni/ familie. Dar nah, sigur se găsesc mulți să-ni ofere argumente care să-mi demonteze crezul. E ok, știu să accept că avem opinii diferite.
La final, câteva versuri tare dragi, ale unui autor pe care-l prețuiesc și l-aș reci oricând, cu aceeași sete, Octavian Paler:
„Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga, să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou, sa-i judecam pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine, avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm dupa-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta – murim.
Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă!
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul.. depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca. 15 minute după aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă ci cu ceea ce poţi tu să faci.
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi.
Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată.
Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii cateodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat ca scrisul ca şi vorbitul poate linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede..
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.”
***sursa foto: marca.com***
