„Aș plânge și aș râde în același timp, pentru că privindu-mi trecutul și trăind prezentul, realizez goliciunea celor treizeci și doi de ani. Paradoxal, de multe ori m-am prezis. În glumă sau în serios, de multe ori am scris, am schițat povești care mai apoi s-au adeverit. Am iubit în secret sau doar subconștientul meu a făcut-o, ceva ce mereu mi-am dorit să am. De ce aș râde și aș plânge în același timp? De mine, la naiba! Pentru că îmi realizez toate nebuniile sorții, greșelile și dorințele. Pentru că știu să iert, deși niciodată nu uit, pentru că sunt nebună și de neoprit, ca o nălucă dornică să străbată cât mai multe nenorociri ale vieții. Voi știți că eu niciodată nu m-am oprit din nimic? Am fost curioasă și ahtiată să descopăr. Și, bineînțeles, dacă anumite descoperiri făcute m-au deconectat de mine sau mi-au forțat sensibilitatea spre distrugere psihică și fizică, a doua oară nu mi-am dorit să mai încerc.” (Alexandra Gheorghe, pasaj din „Fă-ți defectele perfecte” )
Să fi trecut câteva luni bune de la ultima noastră discuție (pe care o puteți reciti aici:) ... timp în care, scriitoarea Alexandra Gheorghe „a continuat să-și alimenteze sufletul”. E mărturisirea pe care mi-o face de la începutul întâlnirii noastre și nu mă miră. În toată această perioadă, Alexandra a scris nu doar cu și despre suflet, așa cum ne-a obișnuit, ci s-a deschis pe deplin în paginile „Fă-ți defectele perfecte”, noua sa carte pe care urmează să o lanseze cât de curând.
„Am emoții mari. ‹‹Fă-ți defectele perfecte›› este o carte despre ceea ce sunt, confesiuni, așa le-am numit, niște ‹defecte› care m-au făcut ‹perfectă›. Multiple stări prin care am trecut vreme de un an și din care am învățat și învăț în continuare foarte multe despre mine. Este un roman sensibil… așa ca mine! Nu e așa cum v-am obișnuit, e altfel, poate puțin mai curajos decât restul. Probabil, după publicarea acestei cărți va trebui să mă ascund undeva într-o pădure.”, spune Alexandra Gheorghe.
Curajul de a pune pe hârtie un întreg carusel de trăiri intense și spaime îi dă fiori. Va fi un soi de eliberare mai mult decât asumare. De fapt, eliberarea e definiția pe care o dă Alexandra scrisului. Pentru ea, scrisul o eliberează și de această dată a simțit nevoia să nu se mai ascundă sub emoții ipotetice, ci să se expună complet „dezbrăcată” în fața cititorilor. O carte diferită, însă un rezultat al tuturor etapelor prin care a trecut în ultimul an și care au ajutat-o să evolueze ca om și ca scriitor. Alexandra Gheorghe se dezvăluie în profunzime, arată că e om înainte de imaginea afișată. Adică poartă cu sine emoții, instabilitate sentimentală, furii, perioade întregi în care lucrurile nu-s tocmai roz…
„Încă mi-e greu să o public, dar îmi asum tot ce am scris acolo. Știi cum e în scris? Îmi dau voie să fiu așa cum sunt. Pentru mine scrisul este eliberare deplină, un sentiment care e mai intens decât asumarea. Mă accept cu totul și dau voie defectelor să mă facă perfectă. Și pentru că tot mă întrebai ce titlu de carte aș fi, dacă aș putea, ‹‹Catastrofă sentimentală›› mi-aș spune.”
„Fă-ți defectele perfecte” nu-i singura surpriză. De curând, Alexandra a preluat și coordonarea departamentului „beletristică” din cadrul editurii Neverland. „Colaborarea cu editura Neverland a venit la momentul potrivit”, explică Alexandra, „atunci când simțeam că am nevoie de completare, că poate nu este de ajuns să scriu, ci ar trebui să îi ajut și pe alții să înțeleagă emoția scrisului. Editura Neverland face parte dintr-un lanț editorial. Cel mai important pentru un autor este să-și înțeleagă talentul, apoi să-l fructifice. Indiferent de situația fiecăruia în parte, pe mine ca scriitor, om și apoi coordonator de editură mă interesează dorința, ambiția și pasiunea autorului pentru scris. Fără aceste trei lucruri e greu să înaintezi în lumea literaturii. Cu toții suntem novice la un moment dat și cu toții avem un început și un drum pe care trebuie să îl parcurgem. Eu voi fi alături de cei care își doresc să mă întreacă…”, completează. În acest sens, Alexandra Gheorghe are un sfat pentru cei care-și doresc să fie scriitori, însă poate drumul le pare prea anevoios- „fără trudă și ambiție, succesul nu vine niciodată. Dorința va fi întotdeauna răsplătită atunci când nu ne oprim să credem în ea. Și manuscrisele scrise de mine au fost refuzate de unele edituri, sau am așteptat prea mult timp un răspuns, dar acest lucru nu m-a împiedicat să continui. Nu renunțați!”.
Un comentariu