„Handicapul” pe care mi-e teamă să mi-l imaginez…

„Handicapul” pe care mi-e teamă să mi-l imaginez…

 

                     Se spune că nu scapi de ceea ce ți-e frică, însă n-aș numi-o frică, ci doar gânduri că, într-o bună zi, dacă ar fi să…? Sunt un om cu slăbiciuni multiple, mi-am spus de multe ori că nu suport durerea și că mereu îi voi aprecia pe adevărații învingători ai unei vieți inegale. Nu, nu sunt puternică în fața unor destine care luptă să supraviețuiască și îndură chinuri de neimaginat, a părinților care se chinuie cu bolile propriilor copii sau a celor care, în urma unor hazarduri, pornesc cu mai puține șanse într-o societate care încă e înlemnită în tot felul de mentalități.

                „Cum ar fi ca mâine, când deschid ochii, să nu mai văd?”, mi-a tresărit prin minte într-una din zile… un gând care efectiv m-a cutremurat, mai ales că îmi dau seama cât de ciudat e să-mi crească dioptriile an de an și să fiu tot mai dependentă de ochelari. Nu știu, a fost momentul în care m-am gândit că definiția nefericirii asta ar cam fi: să nu vezi cu proprii ochi tot ceea ce te înconjoară. Și poate dacă ai avut neșansa de a te naște astfel, e una, dar să ajungi la un moment al vieții să treci printr-un astfel de necaz, pfff, chiar nu îmi pot imagina… Nu spun că alte boli sau handicapuri sunt de dorit, nici pe departe, dar când nu ai o mână, de exemplu, vezi, poți fi independent, dar când nu vezi…
Și cum în ultima vreme parcă mi se perindă tot felul de „premoniții”, acum câteva săptămâni, am primit răspunsul la aceste „frământări” pur întâmplător. Eram la o petrecere și unul dintre invitați era nevăzător. Parcă Dumnezeu îmi trimite semne, că nu-i prima dată când mă gândesc la ceva și brusc fac corelații, însă n-am ajuns atât de plecată încât să cred că există vreo legătură aparte în afară de hazard și atât. L-am observat dintr-un colț, închipuindu-mi în minte tot felul de scenarii. Era însoțit de logodnica sa. La un moment dat, venise la mireasă să pipăie materialul, rochia, să-și dea seama în ce fel e croită și cum arată. Aveam să aflu că e om de afaceri, are zeci de angajați și el e cel care se ocupă de managementul companiei. Adică… el poate!!! Doamne, ce forțe de care habar n-avem posedăm de le ignorăm cu atâta nonșalanță și preferăm să ne plângem?

                  Se spune că oamenii care nu sunt ca noi (o exprimare pe care mi-e mai plăcut să o folosesc pentru a nu-i face pe unii să se simtă stânjeniți) au o răutate aparte pentru că au fost aleși să fie altfel. Cei pe care eu i-am cunoscut mi-au dovedit contrariul. Da, e firesc să-ți pui întrebarea „de ce eu?” sau să nu mai ai răbdare să-i asculți pe cei care sunt perfect sănătoși, dar se plâng, dar răutate nu am văzut. Îmi spunea cineva că mai degrabă simte din acei ochi ațintiți asupra invidie decât milă, căci atâta timp cât a înțeles că așa trebuie să-și continue viața, cine e străinul care își permite să îi arate compasiune? O mai făcea dacă era la fel ca el? Nu știu de ce, dar toate aceste gânduri mă duc la „Un veac de singurătate” al lui Gabriel Garcia Marquez, romanul care m-a făcut să înțeleg ce înseamnă determinarea încă din primul an de facultate (Relații Internaționale și Studii Europene), când nu ni s-a sugerat, ci ne-a fost impussă citim romanul. Da, toată ideea cu pierderea vederii mi-o amintește pe Ursula, personajul în jurul căruia se relatează evoluția, dar și decăderea unei întregi generații. Ursula se păstrează demnă până în clipa morții, inclusiv atunci când vârsta înaintată își pune amprenta asupra simțurilor tot mai slăbite.

                    Revenind… nu știu de ce mă trec astfel de gânduri, însă mergând și mai mult pe firul ideii, am aflat (evident, de la „tata Google”) că exisă situații în care vederea slăbește brusc, cauzele fiind multiple: retinopatie diabetică, uveitele, traumatism, cataractă, tumori cerebrale, accidente vasculare, glaucom, opacitatea corneei ș.a. De la primele simptome e bine să faceți un consult oftalmologic complet, căci întotdeauna, prevenția este de dorit. Iar când spun prevenție, mă refer inclusiv la evitarea unor accidente, tratamentele adecvate, vaccinuri pentru diferite boli infecțioase ale vederii (abia acum aflu și eu că există!), tratamentul precoce al dezlipirii de retină ș.a.
             Întotdeauna m-am întrebat după ce criterii sunt aleși acești oameni „speciali” și, mai mult decât atât, de ce societatea e atât de nătângă încât privește circumspect orice persoană aparte. Nu mă exclud, mi s-a întâmplat și mie, recunosc, însă nu m-am uitat niciodată cu milă, cu mai mult cu oarecare admirație și tristețe deopotrivă, gândindu-mă că viața e atât de injustă. Asfel de oameni te încarcă, îți dau un soi de încrederecă nu există „nu pot!”, însă tot la fel uităm aceste lecții. Știu, a devenit deja clișeic să spui că îți dorești sănătate pentru că în rest, chiar le poți face pe toate, dar așa e. Imaginați-vă că ați avea toți banii din lume și nu v-ați putea ridica din pat sau ați fi conectat la aparate. Medicina are rolul ei, însă miracolele și lecții vin și dintr-un necunoscut pe care-l numim „putere cerească” sau Dumnezeu.
             Continuând să răsfoiesc pe Google, evident că pe Andrea Bocelli îl cunoștem cu toții,însă interesant a fost să aflu că de-a lungul timpului, au fost câțiva scriitori consacrați care și-au așternut pe hârtie capodoperele literare, în pofida faptului că erau orbi sau aveau o vedere slăbită. Asfel, de pe https://adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/foto-scriitori-celebri-si-au-realizat-capodoperele-orbi-aproape-orbi-1_5d9f2fd7892c0bb0c67400bb/index.html am aflat că Sacks Oliver, descris drept „poetul laureat al medicinei moderne”, n-a făcut niciun secret din orbire, ci dimpotrivă, a relatat deschis despre cum o tumoră l-a făcut să-și piardă vederea. Scrierile sale au primit nultiple ecranizări, „Awakenings”, în care au jucat Robert de Niro și Robin Williams, primind chiar și o nominalizare la Oscar. Un alt exemplu este Jorge Luis Borges (1899-1986), poet, nuvelist și critic literar, nominalizat la premiul Nobel, a orbit din cauza unei tumori genetice. Mama sa l-a îngrijit de-a lungul vieții, iar în eseul „Orbirea” a povestit propria experiență, mărturisind că una dintre cele mai mari realizări ale sale a fost să fie directorul Bibliotecii Naționale din Argentina.
                 E facil să-l luăm pe acel „da, pot!” din poveștile altora, însă practica ne dezamorsează de multe ori, dar fiecare are propria reacție la momente mai puțin fericite din viață, iar de multeori, o forță de care habar n-aveam până la acel moment ne acaparează ființa și ne face să mergem înainte…

La final, las câteva statistici ale OMS, potrivit www.doctorulzilei.ro:
• 253 de milioane de oameni au probleme oculare, dintre care 36 milioane suferă de orbire, iar 217 milioane au afecțiuni severe sau moderate ale vederii la distanță (miopia);
• Dintre cei 253 de milioane, 124 milioane de oameni prezintă erori de refracție (miopia, hipermetropia, astigmatismul) necorectate, iar 65 de milioane se confruntă cu cataracta;
• Peste 75% din problemele de vedere pot fi evitate sau tratate;
• 1 miliard de oameni suferă de afecțiuni de vedere la apropiere – doar din cauza faptului că nu au acces la o pereche de ochelari de vedere;
• 89% din oamenii cu deficiențe de vedere trăiesc în țări cu o economie scăzută sau medie;
• Femeile sunt mai predispuse la probleme de vedere, având în vedere că 55% din persoanele care se confruntă cu afecțiuni sau boli oculare sunt femei.

 

sursa foto: societatesicultura.ro