„Fii așa cum vrei tu! Viața e prea scurtă ca să fii cum vor alții!”

„Fii așa cum vrei tu! Viața e prea scurtă ca să fii cum vor alții!”

              „Fii așa cum vrei tu! Viața e prea scurtă ca să fii cum vor alții!”, o zicală cu atât de multe înțelesuri… ați observat că ceilalți știu întotdeauna ce e mai bine pentru tine și cum trebuie să fii? Dar de ce să fii după chipul și dorințele lor, când tu te-ai născut unic? Dacă ești diferit, deranjezi, iar asta pentru că nu suntem deloc obișnuiți să îi ACCEPTĂM pe ceilalți fix așa cum sunt ei, cu stilul lor de viață ASUMAT, fără să ne gândim că avem vreo calitate anume pentru a le spune să fie altfel. „(…) ca să fii cum vor alții!”, dar de ce nu sunt ei cum vor ca tu să fii? De ce viața altora pare întotdeauna mai interesantă decât propria viață și cu te afectează alegerile sau vorbele altora? În psihologie (da, mi-a zis psihologul meu), de exemplu, se spune că atunci când adresăm vorbe negative despre altcineva vorbim, de fapt, despre noi. Adică orice insultă adresată altcuiva e „oglinda” propriei personalități, așa că, atenție sporită de-acum înainte la vorbele pe care le aruncați la întâmplare altora. Rețineți acest aspect pentru că atunci când „sacul de box” cunoaște acest aspect, vorbele voastre nu-s decât vorbe-n vânt și stârnesc amuzamentul mental al celui pe care voi v-ați dori să-l puneți la pământ! Unicul judecător nu-i decât Dumnezeu, în rest, stricate portavoci.

                Evident, în urmă cu câțiva ani, n-aș fi gândit astfel, recunosc, iar asta e pentru că ne-am format într-o societate care etichetează exagerat de mult, mai ales în situații în care habar n-au nimic despre omul căruia îi zic că e „așa” sau „așa”. Nu prea mai merge să faci asta în condițiile în care ai reușit să faci pace cu tine, adică te-ai descoperit pe deplin, știi exact ce drum ai și nu-ți pasă de zgomotul pe care-l fac cei de pe margine. E ca în sport, acolo unde, în arena sportivă, tu trebuie să te concentrezi pe ceea ce știi tu să faci cel mai bine, fără a pleca urechea la huiduielile care vin din tribune. Da, e greu, dar dacă reușești să faci asta, viața nu mai are bariere pentru tine… Îmi amintesc câteva discuții din urmă cu ceva ani cu un bun prieten care încerca întocmai să-mi vorbescă despre aceste lucruri. Păream că-l ascult, dar eu eram pierdută și-mi ziceam în minte că citează din cărți, că viața nu-i cum spune el, că s-a sucit pe deplin și nu mai e omul pe care-l cunosc. Totuși, când mi-am definitivat și eu acel proces despre care vorbea el, a fost prima persoană căreia i-am mulțumit. Totul era clar în mintea mea, totul a fost diferit de atunci. Și se împlinește anul acuș (las aici povestirea descoperirii de sine: https://insociety.ro/lifestyle/regasirea-sinelui-poate-cea-mai-grea-cautare-din-viata/ ).

                  Revenind la „fii așa cum vrei tu!”, e un îndemn cu atât de multe înțelesuri. Acei „alții” care oricum par că ar ști mereu ce e mai bine pentru tine uită să își amintescă esența: opinăm doar în funcție de propria conștiință și o facem prin filtrul propriu, uitând că SUNTEM DIFERIȚI! Apoi, câți dintre acei „alții” îți sunt alături la greu sau la bine? Fă un exercițiu: dacă ar fi să pui mâna pe telefon și să suni pe cineva într-o problemă, câte persoane ai apela? Involuntar, am trecut prin acest experiment și n-ai idee câte surprize poți avea. Da, doare, dar după îți va fi tare bine și vei înțelege care sunt persoanele cărora merită să te dedici, iar cele mai trainice prietenii au trecut prin foc și sabie cum s-ar spune. Și-atunci, cercul acelor „alții” se restrânge și mai tare!

                „Viața e prea scurtă (…)!”, da, îmi amintesc că-n urmă cu ceva ani am scris un text despre „dacă mâine nu ar mai fi, câte regrete ai lua cu tine?”. Cred că ne-am obișnuit să facem pe plac, uitând de noi. Ne e teamă de moarte, când, de fapt, e singurul lucru cert din viața noastră. Ne e teamă, oare, de ideea de a pleca pe lumea cealaltă sau de faptul că n-am trăit o viață așa cum ne-am fi dorit, că ne-am lăsat influențați de „gura lumii” și avem în desagă mai multe regrete și dorințe decât împliniri? Totul e despre descoperirea de sine, dar și aceasta vine atunci când ești pregătit, nu oricând ai tu chef. În rest, nu-i decât o lungă călătorie

sursa foto: deviantart.com