Observ tot mai des că părinții nu mai au timp de joacă cu ai lor copii, ceea ce e trist. Oricât de ocupat ai fi sau obosit, ar trebui să îți faci timp de tine și copilul tău. Pentru a fi fericiți, ei au nevoie de joacă. Orice ai dori să îi inveți, cel mai bine o faci prin joacă. Un plus pe care eu îl văd este faptul că poți scăpa de stres astfel. Garantez pentru acest lucru. Adevărul e că în viața noastră, a adulților, nu există prea mult loc pentru amuzament și jocuri. Zilele noastre sunt pline de stres, obligații și muncă. Jocul, în schimb, poate să reducă stresul parentajului.
Jocul- împreună cu parentajul prin joc- poate fi puntea îndelung căutată prin care ne putem întoarce la acea legătură afectivă profundă între părinte și copil. Parentajul prin joc este o modalitate de a pătrunde în lumea copilului. Totodată, jocul este calea cea mai potrivită prin care copiii iau lumea în stăpânire, explorând-o. El este posibil oricând și oriunde, jocul fiind principala cale de comunicare, experimentare și învățare. Pe măsură ce descoperă lumea, ei prind încredere în forțele proprii și își dezvoltă abilitățile. Pentru adulți, jocul reprezintă o activitate de timp liber.
Jocul formează, restructurează și dezvoltă întreaga viață psihică a copilului, de aceea, participarea părinților este prețioasă și importantă. Prezența mamei și a tatălui îi dau copilului siguranță, îi conferă confort psihic, știind că poate împărți jocul cu persoanele care îl iubesc.
Mulți dintre noi considerăm că parentajul ține numai de temele pentru acasă pe care le primește copilul, de chestiunile organizatorice sau despre antrenamentele de balet ale fetei și despre cele de fotbal ale băiatului și nu găsim prea multă bucurie în legăturile noastre de familie.
Chiar în cartea sa, „Rețete de jocuri”, Lawrence J. Cohen îi încurajează pe părinți să lase seriozitatea deoparte, pentru a-și regăsi copilul. Copiii de toate vârstele au permanent nevoie de legături apropiate, de sentimentul siguranței de atașament, iar interacțiunea prin joc cu copiii este o cale de ajutorare în acest fel.
Un scop de maximă importanță al jocului pentru copii și unic din punctul de vedere al oamenilor este acela de refacere după suferința afectivă. Gândiți-vă la o zi proastă la grădiniță. Vorbesc despre cele întâmplate, se încuie în camera lor sau insistă să primească un plus de atenție, dar de cele mai multe ori folosesc jocul pentru a se simți mai bine. Prin jocul de rol sau prin întâmplarea recreată, copiii dețin controlul. Sunt, pe rând, ba educatorii, ba inamicii din jocul video, ba prietenii care l-au supărat la un moment dat, ba părintele care nu i-a oferit oul kinder dorit.
Practic, timpul petrecut cu copiii este unul distractiv. Nu știu cât își va aminti de diversele tipuri de mîncare gătită împreună sau de multitudinea de haine cumpărate, dar cu siguranță copilul va povesti despre timpul petrecut cu părintele său, despre micile secrete împărtășite sub plapumă, în intuneric sau de joaca cu prăjiturile coapte prea tare.
Vrei să ne jucăm? Se aude tot mai des întrebarea. Pentru a da un răspuns afirmativ copiilor, uite și câteva exemple de jocuri pe care le împărtășesc și în care am încredere că întregesc relatia părinte-copil:
- Confecționați diverse figurine din carton și faceți-vă măști. Imaginați-vă o poveste împreună.
- Alergați prin ploaie și lăsăți copilul să sară prin băltoace. Săriți împreună.
- Faceți marionete din șosete.
- Lego.
- Construiți un cort din paturi, perne, pilote sau ce mai aveți la îndemână.
- Omul de zăpădă-acoperiți copilul cu multă spumă de baie.
- Confecționți avioane din hârtie și faceți întrecere. Personalizați-le împreună.
- Scrieți scrisori sau vederi bunicilor.
- Faceti un puzzle împreună, ca apoi sa îl înrămați.
- Înălțați un zmeu. Faceți întrecere.
- Faceți plăcințele din nisip sau făină.
- Inițiați un spectacol de talente
- Construiți o căsuță pentru păsărele sau pentru cățel.
- Jucați „Noapte înstelată” după propriile reguli, puse de comun acord.
- Învârtiți cercul în jurul taliei.
- Faceți un concurs cu vaporașe pe apă.
- Jocul cu valiza.
- Jocul “Rece-cald”.
- Salturi pe trambulina.
- Jocul „Găsește comoara”.
Educatoare fiind la rându-mi, am învățat că micuții râd des. Ce s-ar întâmpla dacă am face-o și noi? Haideți să ne amuzăm mai mult, să dansăm, să facem coregrafii, să cântăm mai tare cântece caraghioase, să cădem pe covor teatral, să ne batem cu perne, să glumim mai mult! Mulți părinți nu-și pot imagina atitudinea jucăușă ca pe o formă de disciplină. Se spune că discipina nu poate fi decât serioasă. Voi să nu credeți așa ceva… Jucați-vă! Nu, nu deveniți ridicoli în fața copiilor dumneavoastră. Mi-am extras de-a lungul experienței mele următorul fundament: Copiii sunt oglinda părinților. Copilul dă ce primește. Fericirea pornește în sânul familiei, de aceea ca ei să fie parteneri de joacă este esențial. Jocul apropie și vindecă.
