Personal, iarna nu fac sport. Bine, recunosc, în general, nu prea fac sport. Și sunt mulți dintre noi care căutăm motive să nu facem sport afară… cel mai adesea invocat motiv e că putem răci din cauza aerului rece. În schimb, doar dacă dorim, găsim și alte spații. Nu îmi pot pune o etichetă cum că am fost toată viața sedentară, fiind o fire energică și în plină acțiune mai mereu, dar mi-am găsit dulci scuze. Personal, spre finalul claselor gimnaziale, am cochetat cu karate-ul, iar de atunci mi-am găsit argumente puternice, precum „Nu am timp! Nu îmi place!”. Deși am oameni în jurul meu care mă inspiră zi de zi, care fac sport, pentru care exercițiile fizice au devenit parte integrantă din viața lor, eu sunt mai comodă. Totuși, faptul că specialiștii afirmă că exercițiile fizice aduc extrem de multe beneficii adulților, cât și copiilor, mă pune un pic pe gânduri. Iar când vorbesc de beneficii, ei fac referire inclusiv la creșterea încrederii în sine, diminuarea unor stări de anxietate și nervozitate, disciplină, prevenție în materie de disfuncții atât la adulți, cât și la copii. În acest sens, am stat de vorbă cu instructori avizați pentru a-mi răspunde la toate curiozități care mă ajută și vă pot ajuta. O serie de semnale mi-au venit în ajutor și am aflat că a crește un copil nu înseamnă doar încurajarea învățării, formarea trăsăturilor și crearea unui mediu favorabil creșterii, ci că sănătatea trupului și starea fizică  bună sunt primordiale în contextul dezvoltării armonioase ale unui copil.  Potrivit celor avizați, „mișcarea și activitatea fizică zilnică ajută la obținerea unui corp sănătos, unei stări mentale sănătoase și  contribuie, în același timp, și la instituirea unor capacități de comunicare, socializare. Ca părinte trebuie să conștientizezi că randamentul unui copil, fie că e vorba de cel școlar sau de oricare alt nivel de școlarizare, și starea de spirit sunt strâns legate de sănătatea fizică a acestuia.”

Orele din cadrul domeniul psihomotric nu sunt văzute de toți cu aceiași ochi la grădiniță sau la școală. Unii abia așteaptă să colaboreze în competiții sportive, alții preferă să stea pe „tușă”. Eu chiar am fost unul dintre acei elevi care căutau mereu o bancă de rezervă și mă foloseam de explicații  deloc plauzibile. Dar, oare, reușim să îi dăm mișcării adevărata valoare? Oare vom acorda atenție mai multă exercițiilor fizice? Stilul de viață al copiilor și al adolescenților a devenit tot mai static din cauza avansării tehnologiei? Din nou, ne este sugerat de către specialiștii noștri, care ne-au îndrumat sub forma cea mai corectă, că „starea de sănătate se cultivă prin sport și că multe probleme de sănătate se previn și prin mișcarea regulată. Exercițiile combat bolile cronice, dar, totodată, exercițiile fizice ajută la menținerea controlului greutății, întăresc sistemul cardiovascular și respirator și ajută la buna funcționare a sistemului endocrin. Există diferențe între un copil sedentar și unul activ, indiferent de forma de mișcare pe care o face (fie că e vorba de simple jocuri sau sport de performanță). Sedentarismul și obezitatea sunt probleme grave ale copiilor din zilele noastre, cu repercusiuni dezastruoase asupra viitorului tânăr, adult în devenire. Mai bine previi decât să tratezi. Prevenția este cel mai bun medicament. Este mult mai ușor să educi un copil în direcția mișcării, să îl ajuți să își creeze un obicei și, totodată, va fi mai ușor ca tânăr, respectiv adult, să își păstreze obiceiul.”

De-a lungul experienței mele, mi-am însușit jocuri atât pentru spațiul exterior, cât și pentru cel interior, pentru a le dezvolta trupul și mintea armonios celor mici. Mișcarea și sportul nu sunt o știre surpriză, cum că au beneficii grozave asupra oamenilor. Totuși, am vrut să știu și care e sportul la care apelează părinții cel mai adesea pentru copiii lor. „Recomandarea noastră este ca părinții să încurajeze și să dirijeze copiii să se joace prin mișcare și, de ce nu, să își organizeze activități de acest gen împreună cu copiii lor. Plimbările, alergarea, jocurile cu mingea, tenisul, badminton-ul, drumețiile, mersul cu rolele, bicicleta sunt doar câteva dintre activitățile pe care le pot face împreună părinții și copiii. Pe lângă beneficiile fizice, legătura care se creează între membrii familiei și copil este de nedescris. Sporturile de echipă ajută copiii, adolescenții timizi să își înlăture anumite bariere, să capete încredere în forțele proprii și să socializeze. Sporturile individuale ( tenis, scrimă, înot etc) sunt recomandate și pentru copiii mai energici,  cu hiperactivitate, crescându-le capacitatea de concentrare.”, spun instructorii Andrei Târziu și  Raluca Asăvoaie.

Dragi părinți, sportul aduce relaxare, socializare și pentru ca pachetul să fie bine definit, includem și distracția. Dezvoltă abilitățile sociale, abilitățile competiționale, dar în același timp, îți învață copilul să fie cinstit, corect și să joace fair-play. Se îmbină perfect competitivitatea cu integritatea. E bine să fii implicat în rutina copilului tău inspirându-l prin propriul exemplu, prin susținerea lui verbală și nu doar, indiferent că face un sport de performanță sau doar pentru a-și manifesta curiozitatea față de anumite activități de tip sportiv.

 

„Mișcarea înseamnă viață. Omul este creat pentru a se mișca și pentru a fi într-o permanantă activitate fizică. Pentru noi, ca specialiști, în contextul societății actuale, mișcarea înseamnă atât performanță, plăcere, dar și prevenție. La copii, încă din primele luni, instinctul de mișcare e prezent fără a fi trecut prin filtrul minții. Ridicatul capului, statul în șezut, mersul în patru labe, mersul copăcel, toate sunt etape de pregătire în vederea dobândirii independenței prin mers. Mișcarea la copil este echivalentă cu joaca. Copilul aleargă, sare, se cațără fără să gândească. Astfel, copilul dobândește acele capacități și deprinderi motrice normale ale unui adult sănătos. La adult, există următoarele situații: persoane care au conștientizat importanța mișcării și o practică sub diverse forme sau persoane care din cauza anumitor motive de sănătate conștientizează că au nevoie de mișcare cu scopul recăpătării stării de sănătate. La grădiniță, rolul părintelui este preluat de către educator. Cadrul didactic trebuie să observe cum stă cel mic în bancă, să-l corecteze dacă este cazul sau să ajusteze diferiți factori externi (lumina, poziție scaun, birou etc). De asemenea, educatorul trebuie să fie vigilent și la ceea ce înseamnă probleme de vedere. O cauză a cifozării (poziția cocoșată) este vederea defectuoasă a copilului. Dacă apar diverse posturi vicioase, atitudini anormale, defecte de mers, educatorul trebuie să ia legătura cu părintele și medicul din cadrul unității. Preventiv, educatorul poate să introducă exerciții de stretching și de mobilizare globală (rotirea capului, trunchiului, umerilor). Foarte important este ca el să rezerve măcar o oră pe săptămână pentru jocuri interactive bazate pe mișcare, sărituri cu coarda și ștafete.”, completează cei doi instructori, Raluca și Andrei.

Menționând toate acestea, mi-am dat seama de importanța majoră pe care trebuie să o dăm mișcării, aceasta fiind măcar de durata unei ore și jumătate pe săptămână. Nu trebuie să te abați de la programul zilnic pentru a include în orarul tău minim 15 minute pe zi. Minim acest sfert de oră poate fi un start bun pentru cei neobișnuiți cu mișcarea zilnică. Dacă la început vei avea un parcurs mai încet, nu uita că  „pofta” va veni pe parcurs. Și cel mai important lucru e nu uiți că ești sursa de inspirație pentru copilul tău! Copiii nu iubesc rutina, iar tu poți fi cel care inițiază activități în care își pot consuma energia în mod constructiv. Cu apa vin eu. Iar tu poți aduce dorința de a-ți schimba viața într-un sens mai bun.

 

 

Author