S-ar putea să mi se pară nu că am ieșit din bulă, ci că aproape am căzut de-a dreptul într-o realitate care cine știe de când e așa… Recunosc, noroc de Starea Sănătății  (Starea Nesănătății) a lui Dragoș Pătraru c-am început să citesc eticheta alimentelor. Acum, nici nu știu dacă să mă felicit sau să-mi fac cruce.

Până și cel mai sărat produs conține zahăr

Aș putea spune că aproape am trăit în beznă. Sau e mult spus, că de E-uri știam că-s puse în produse. Eu zic de zahăr, în primul rând. Zahărul este în orice. Până și-n cel mai sărat produs. Nu mai zic că am vrut să-mi fac o ciocolată de casă și am luat lapte praf. Gramajul de zahăr la suta de grame variază între 48 și 52 de grame. La 100 de grame! Laptele praf se dă la copii, deci dependența de dulce se creează de la câteva luni…

Ador zahărul, e cumva dependența mea nevinovată, cu toate că știu cât de dăunător e. Dar știu sigur că de când am aflat toate astea, parcă-parcă am redus considerabil cantitatea și nu mai sunt așa disperată după dulce. Chiar râdeam la un moment dat cu doamna doctor diabetolog Olimpia Guțu că dacă e să mă gândesc cu groază la ceva, acel ceva ar fi eventualitatea de a renunța la zahăr. Dar așa ziceam și de carne și iată că se fac acuș câțiva ani de când nu mai mănânc carne (am scris aici despre asta).

Regula celor patru-cinci ingrediente pe care poate să le conțină un produs alimentar

Zahărul ca zahărul, dar voi ați remarcat că aproape orice e făcut cu ulei de palmier? Ce să mai zici… în plus, un produs banal conține chiar și peste zece ingredinte. Care mai de care mai greu de pronunțat. Vorba lui Pătraru, zici că ești la ora de chimie.

De exemplu, în ediția în care s-au luat la puricat pateurile și cu carne, dar și cele de post, tăticuleee… ce înșiruire de denumiri de ți se împleticește limba! Păi eu, când mâncam carne, făceam pateul din ficat simplu: ficat, sare, piper, un pic de unt, niște usturoi, ceapă și pătrunjel și cam asta era. Ah, posibil să mai fi pus și morcov, că-l cam folosesc la orice fel de mâncare. Dar citiți o etichetă să vedeți ce pun marii producători în banalul pate de ficat sau pate vegetal. Lăsați-l la raft, pe bune! Citiți eticheta alimentelor din spate, aia cu scris mult, nu pe aia din față, care fură ochii și te face să poftești.

În principiu, regula e simplă când vine vorba despre eticheta alimentelor: dacă produsul are mai mult de patru-cinci ingrediente și mai ales dintr-alea de n-ai avut în viața ta pe-acasă, lasă-l la loc. Pune-l bine pe raft, că stă perfect acolo. Ehe, și dacă faci asta, ai să vezi câte produse ai să tot lași la raft…

Sunt atentă la ce mănânc dintr-un simplu motiv: prefer să previn orice boală decât să fiu nevoită să o tratez

Nu-s ipocrită. Și nici nu vreau să conving pe careva să facă la fel. Dar e vorba despre sănătate. Despre prevenție. Iar eu, cea care are nevoie de cinci oameni în jur la o simplă răceală, când vine vorba despre boală, prefer să fac orice pentru a preveni.

Stau printre rafturi și citesc eticheta alimentelor pe care mi le-aș dori. Și spun că mi le-aș dori pentru că după ce citesc eticheta, le pun la loc. Ceva nu mă lasă să le iau. Sau dacă iau, știu doar că e așa, de poftă… așa am pățit de curând, cu niște napolitane. Am citit eticheta la vreo cinci firme diferite și aproape m-am lăsat păgubașă. Am luat un pachet, dar cu inima cât un purice și cu un oftat lung. Ni se vinde boală, asta-i sigur.

Da, ignorantă am fost și eu ani la rând. Doar că vine o vreme în care e bine să rumegi o informație în folosul tău și să te adaptezi.

Dacă-ți face bine, nicio schimbare nu e de neglijat.

Dacă-ți face bine, lasă scuzele deoparte. Trage un pic de tine.

Nu va fi ușor. Nu din prima. Dar dacă perseverezi, iese. Și iese mai ales atunci când decizi să gătești acasă. Să ai tu control asupra ingredientelor.

Am început să gătesc. Nu-i nici greu, nu ia nici nu știu cât timp și parcă totul are alt gust

Nu m-am gândit niciodată că-mi va plăcea să stau în bucătărie și că voi ajunge să profit de orice pauză pentru a mai face ba un fursec de ovăz, ba un chec, ba vreo mâncărică.

Cine spune că nu știe să gătească, ori e prea puturos, ori chiar nu vrea. Cu atât de multe videouri cu rețete explicate pas cu pas, n-ai cum să spui că nu știi să gătești. Da, durează un pic mai mult. Dar îți vei mulțumi.

„O viață am!”, spun mulți. Ok, dar nu vrei să ți-o prelungești cât mai mulți ani?

Mi-amintesc mereu documentarul de pe Netflix despre zonele albastre (am scris aici). Toți acei oameni aveau o alimentație ușoară. Făceau mișcare. Se îngrijeau indirect de ei, de sănătatea lor. Noi am ajuns vremuri în care totu-i mai important decât noi. Pentru mulți dintre noi, noi nu suntem o prioritate pentru noi, ceea ce e total pe dos!

Obsesia de a mânca sănătos pare a fi și o afecțiune și poartă o denumire: ortorexie

Măsură trebuie și atunci când e vorba despre abordarea unui stil de viață sănătos, spun specialiștii. Asta ca nu cumva să devii ortorexic.

Ortorexia poate fi definită ca obsesia de a mânca sănătos. E o tulburare alimentară, care poate duce inclusiv la o izolare socială a celui care suferă de această afecțiune. Asta dinr-un simplu motiv: devii atât de disperat să știi ce mănânci, încât îți dai seama că în oraș nu prea ți se oferă ceea ce cauți și preferi să rămâi în mediul în care te simți confortabil.

Ca efecte, specialiștii spun că ortorexicul devine cumva indezirabil în rândul prietenilor pentru că vorbește în exces despre alimentația sănătoasă. În plus, alocă foarte mult timp pregătirii meniului pentru a doua zi, vreo câteva ore. Și multe altele, dar poate abordez subiectul într-un artisticol distinct…

sursa foto reprezentativă: https://www.freepik.com/free-photo/medium-shot-woman-reading-label-shop_19924833.htm#fromView=search&page=1&position=3&uuid=426e256f-4cfe-4d57-aa57-f9609de8b8ee