Mi-e greu să exprim în cuvinte energia și atmosfera din Sala Polivalentă din Iași, din 29 septembrie 2023. Am ajuns la 15.30 la sală. Evenimentul, meciul de baschet era la 17. De dimineață, grupurile de Whatsapp zbârnâiau. Mai ales acela în care suntem noi, Goldies. Așa ne-am zis, așa rămânem. Îmi amintesc doar că la 16.40 abia dacă vedeam coșul. Eram la încălzire. Vine Cătălina la mine și îmi spune „O să fie bine!”. Mă uit în sală. Nu pot să spun decât „Voi fi când se va umple sala!”. Ne încălzim. Mai fug să mai rezolv una-alta, totul trebuie pus la punct. Ora 17. Forfotă în sală. Oamenii vin. Ridic privirea. Tribuna aproape plină. Câteva sute de oameni. Să fi fost vreo 500. Poate chiar mai mulți. Habar n-am. Ne retragem în tunel. Liviu ia microfonul. Începem. Respir. Mi-a ieșit. Ne-a ieșit. Și nu știu câți au crezut. Noi, sigur da!
Pășim cu emoție când ne este strigat numele. Rând pe rând. Primele, noi, Goldies. Urmează fetele de la CS Politehnica Iași (aici e pagina de Facebook a echipei). Sala e și mai animată. Aplauze. Vuvuzele. Încurajări. Nu mi-am zis nimic în minte. Priveam tribuna și parcă nu-mi venea să cred. Toți oamenii aceștia au venit pentru noi. Pentru spectacolul nostru. Pentru sport. Toți arată că se poate să faci și astfel de evenimente prin care s-atragi lumea să te vadă. Trebuie să ieși din online. Trebuie să te duci tu spre oameni. Trebuie să afle de tine. Trebuie să faci și altceva decât fac alții. Trebuie să arăți că există și alte sporturi. E doar în avantajul tău.
Se face liniște. Sala vibrează. Mădălina Manta intonează acapella „Deșteaptă-te, române!”. Piele de găină. Plâng la imn. Am avut lacrimi în ochi și acum. Patru strofe. Două minute. Sute de oameni în picioare. Nu toți cu mâna la inimă, dar ațintiți spre Mădălina. Impecabil. Înainte de Mădălina, Vasile Manole, președintele CS Politehnica Iași, spune câteva cuvinte. Ce și-a asumat el, prin reînființarea secției de baschet feminin senioare la CS Poliehnica Iași, e act de curaj. Mulțumim!
Începem meciul de baschet. Pe repede-nainte, cum mi-a zis cineva. Jur că mi-ar fi plăcut să jucăm patru reprize a câte zece minute. Dar eram presați și de timp, nu doar de condiția fizică. După noi, urma karate. Nu era un simplu antrenament. A fost un mare eveniment. Oricum ne-au păsuit cu câteva zeci de minute. Domnul Petronel Luca, mulțumesc încă o dată pentru înțelegere!
Jucăm. E distracție. E spectacol. Politehnica înscrie. Wow, de ce nu mă mir? )) Dar nu-i nimic, înscriem și noi. Ele se detașează, noi gâfâim. Ieșim de pe teren, se fac schimbări. Nu pentru că nu am mai fi putut juca, ci pentru că trebuia să intrăm toate. Pauză. Trec zece minute fără să ne dăm seama. În tribune, voie bună. După meciul de baschet, mi-au scris mulți dintre cei care au fost în sală. S-au simțit bine. De multă vreme n-au mai simțit un așa vibe. Nu mint. Nu-s oameni care să perie. Din contră, sunt primii care au grijă să-mi spună ce n-a fost bun. Îi cred. Încerc să-mi dau și eu seama de tot ce s-a întâmplat. Sigur o voi face când Sebi, videograful, îmi va trimite video-ul oficial.
Pauză. Intră băieții de la Capoeira Iași. Sala aplaudă. Oamenii nici nu ies la țigară. Rămân să vadă spectacolul. E firesc. Salturile, exercițiile, toate-s spectaculoase. Încheie. Intră fetele de la gimnastică ritmică, de la Club Corrado și CSS Unirea Iași. Unele dintre ele, proaspăt întoarse cu medalii de la competițiile europene. Sala aplaudă în ritmul lor. Muzica se-aude în boxe. Lumea se simte bine. Vedem cu toții că se simte bine. Eu știu doar că trebuie să iau telefonul să fac câteva filmulețe. Îmi vor trebui. Am echipamentul pe mine, dar nu uit că-s și PR-ul echipei. Mai merg la bancă. Râd cu fetele. Lumea vine să ne salute. Lumea ne felicită. Pentru curaj, bănuiesc, că tabela era cu mult în favoarea fetelor de la CS Politehnica. :)))))
Decidem să mai jucăm încă zece minute și atât. Nu știu când au trecut. Știu doar că la final, efectiv eram în aplauzele publicului. Noi, ele, toată lumea. Era punct pentru un spectacol care… a fost creionat pe un drum spre Botoșani, când eram cu dna Milica, antrenoarea fetelor de la CS Politehnica Iași. „Ce-ar fi dacă…?” s-a transformat într-un „S-a întâmplat!”. Ne luăm în brațe toți. A trecut. A fost. Dar a fost frumos. Și va fi mereu o amintire faină pentru toți cei implicați. A urmat iarăși o serie de felicitări și discuții și la vestiar. Frumoase toate. A fost prezentarea echipei de baschet feminin CS Politehnica Iași. Dar a fost și despre revedere.
Aș mai scrie, dar mi-e că nici până aici n-ați ajuns cu cititul. Și totuși… asta scriam despre baschet, despre eveniment pe Facebook, în dimineața zilei de 29 septembrie, în dimineața meciului. Recitesc și aș scrie la fel, chiar dacă e aproape la o săptămână distanță:
~ Eu știu doar că am reușit să fac în 10 zile ceea ce nimeni nu credea: un eveniment- spectacol.
Clubul ne-a spus din start că nu are bani. Nu-i nimic, am eu o familie, prieteni și clienți care mereu spun „da, te ajutăm!”. Lor le mulțumesc din ❤! Fără voi, credeți-mă că n-aș fi reușit!
Apoi, nici nu mai are sens să vorbesc de oftici și bețe-n roate. Stați chill, că e destulă experiență acumulată la „cursa cu obstacole”.
Le mulțumesc fetelor care mi-au fost colege de echipă pentru că au zis da și au luat în serios provocarea asta. Și chiar au făcut mult mai multe, au adus și sponsori. Totul de dragul show-ului.
Nu noi vom fi vedete astăzi. Vreau să credeți în echipa de baschet feminin CS Politehnica Iași.
Avem emoții. Toți avem emoții. Dar știm că pășim în sala sporturilor cu un gând: să ne simțim bine, să ne bucurăm de baschet și să arătăm că se poate să avem în Iași și genul acesta de evenimente.
Am mai spus că puterea lui #împreună e mai mare decât orice acțiune singulară.
În baschetul din Iași, în care am revenit timid după 18 ani, chiar dacă în staff-ul tehnic, e nevoie de unitate. Un cor se aude mult mai puternic decât orice voce solo!
Evenimentul de azi e doar începutul. Vreau să fac acțiuni de promovare a acestui sport și deja am pornit mai multe discuții în acest sens. Ce reacții am primit? „Da, facem!”. Ăsta-i spiritul!
Cine are impresia că eu aveam nevoie de încă un nume în portofoliu, se înșeală. De 14 ani fac comunicare și marketing și mereu an avut de lucru. Nu-mi mai trebuie confirmări de multă vreme… Rolul meu, în cele mai multe dintre proiecte, e să fiu în spate, să fiu omul cu ideile. Iar cei care au lucrat cu mine de-a lungul timpului știu prea bine treaba asta.
Așa că hai, lăsați orgoliile! În baschet, în oricare alt sport și în oricare alt domeniu!~
Chiar cred în puterea lui #Împreună! E firesc, e un principiu de echipă, iar baschetul este un sport de echipă!
Totuși, nu pun punct final înainte de a le mulțumi încă o dată celor care mi-au sărit din prima în ajutor- prieteni, cunoștințe și colaboratori de-ai mei de pe „agenție”. Că nah, eu mă ocup cu comunicarea de brand. Și toți îs faini și săritori la nevoie. Așa că… mulțumesc: Mădălina, pentru site-ul echipei- www.cspolitehnicaiasi.ro , Petrică, pentru tot ce a însemnat grafica materialelor tipărite, Optica Medicală Vision For You (îi găsiți la Hala Centrală și la Autogara Codreanu de la Gară), Prăjitoria de cafea Maison du Cafe Iași (www.maisonducafe.ro și cafeneaua de pe str. V.Alecsandri, nr.4), Criosauna Iași (str. Smârdan), Asociația Suporterilor Socios Iași și Ciprian Paraschiv. În plus, Geo, a noastră Geo de la Goldies, mulțumesc pentru faptul că datorită ție, farmaciile Dr. Max ne-au fost alături. Și pentru mai multe îți mulțumesc.
Și pentru că totul a fost despre echipă și voluntariat, n-am terminat cu mulțumirile. Îi mulțumesc:
- dnei antrenor Emilia Marian pentru toată implicarea. N-a fost deloc puțină.
- fetelor de la Goldies pentru eforturi, antrenamente și acel „pot să te ajut?” pe care mereu l-au avut la ele. Sunteți fantastice!
- Mădălina Manta- pentru că ți-ai amânat plecarea la Suceava doar pentru a fi lângă noi și pentru a ne intona imnul;
- dnei antrenor Cătălina Radu și gimnastelor de la Clubul Corrado Iași și CSS Unirea Iași;
- dlui profesor Iulian pentru reprezentația de capoeira a clubului Capoeira Brasil Iași;
- îi mulțumesc lui Liviu Maftei pentru prezentare și muzică;
- arbitrilor Daria Bălan, Anton Mihnea și Daniel Ungureanu, precum și oficialilor de la masă și coordonatorilor arbitrajului ieșean;
- angajaților de la Sala Polivalentă.
Și nu în ultimul rând, MULȚUMESC PUBLICULUI, tuturor celor care și-au luat din timpul lor și au venit să vadă cine este echipa de baschet feminin CS Politehnica Iași, cine-s fetele și ce spectacol a fost pregătit. Vă așteptăm și la meciuri de acum înainte! Debutăm acasă, pe 22 octombrie. Hai să umplem iar tribuna! #Putereaechipei. Cam despre asta-i.
Ah, am lansat și #FiiPartedinPovesteaNoastră. Așa că-n cazul în care vrei să ne dai o mână de ajutor, dă-mi de veste! Noi te vrem în echipa noastră. Detalii găsești și pe site-ul: www.cspolitehnicaiasi.ro .
