„Să știi că funcționează metoda ta. Nu m-am mai simțit de mult așa de ok cu mine!”
***
Doamnelor, domnilor, aveți ceva împotriva operațiilor estetice? Înainte de a formula răspunsul la această întrebare, fiecare dintre noi ar trebui să-l caute pe altul: să ne fi născut cu urechi de elefănțel, clăpăuge sau cu nas ca al maimuței cu trompă și să nu fi existat operațiile estetice, n-am fi fost nevoiți să trăim complexați și nefericiți toată viața? Cu siguranță că da, așa că, tot ipotetic vorbind, dacă s-ar întâmpla ca dreptul de veto să fie la noi, pentru eliberarea, liniștea și echilibrul pe care le aduc operațiile estetice în multe situații, de bună seamă că am refuza să-l utilizăm. Dar, oare, la fel am proceda în cazul intervențiilor inutile?!
În generosul nostru spațiu monden, oare doar pare că din ce în ce mai multe dintre femeile inteligente și frumoase apelează la bisturiu fără a fi necesar?! Îmi vine în minte prezentatoarea care nu avea nevoie să-și opereze nasul (la forma triunghiulară a chipului său și la personalitatea sa tumultuoasă, nasul ușor acvilin îi conferea nu doar unicitate, ci și armonie); mă mai gândesc și la celebra interpretă care a intervenit cam devreme și cam prea evident în zona feței… Circulă, pe net, acele imagini înspăimântătoare, cu vedete aparținând altor generații de-a dreptul desfigurate de prea multele intervenții, și tot ce putem face este să ne punem speranțele în progresele chirurgiei estetice, în rolul exemplului negativ și, mai ales, în moderația alor noastre!
Până la un punct, gusturile nu se discută. Dacă nu o face partenerul acestora de viaţă, dacă nu o face chirurgul estetician – care nu-i va analiza solicitantului dorința exprimată, ci doar posibilitatea de a o realiza în condiții de siguranță -, atunci neîndoielnic că vom reuși să nu le discutăm nici noi. Cu riscul de a vă deveni antipatică, să știți că nu întâmplător am folosit un timp viitor. Pentru că, deși toți știm că frumusețea este subiectivă și că ea se află exclusiv în ochii privitorului, adevărul este că, deocamdată, de fapt o facem. Ca să nu las loc de interpretări, a nu discuta gusturile cuiva înseamnă: a nu ne întinde prea mult la vorbă pe tema respectivă, a nu incrimina, a nu emite judecăți, a nu critica. Dar, întrucât opinii personale oricum avem și ne mai și este imposibil să nu observăm un trend care tinde să ajungă fenomen, putem reacționa constructiv, învățând din experiența (se poate citi: pe pielea) altcuiva. Putem afla astfel, pentru cultura generală, care este nivelul anume la care s-ar fi putut interveni, ca să se fi renunțat la acelea dintre intervenții care nu erau neapărat necesare. În felul acesta, în plan personal, la nevoie am ști unde am avea noi înșine și/sau cei apropiați nouă de lucrat, pentru evitarea unor deznodăminte similare.
*sursa foto: www.gralmedical.ro
Și uite-așa ajungem să ne punem întrebarea: care vor fi fost cauzele sub imperativul cărora au fost luate respectivele decizii?! Și veți observa: nu este nevoie nici de prea multă cunoaștere, nici de prea multă intuiție ca să ne îndreptăm către elementele care construiesc reprezentarea de sine a oricărui individ: imaginea de sine, încrederea în sine, mulțumirea de sine… Când acestea sunt la cote scăzute, devii propria-ți victimă, pusă în imposibilitatea de a ocoli poate genul acesta de consecințe; sau poate altul!
Pentru clienții clinicilor dedicate, da, chirurgia estetică înseamnă terapie! Suferința de a locui într-un corp care ne displace poate fi atât de greu de îndurat, încât cel puțin eu, care la suferință sunt sensibilă și cu suferința mă ocup, pot declara: decât deloc, e bună și asta! Atâta doar că e o terapie care le ancorează beneficiarilor încrederea în exterior – acel exterior fragil și perisabil, supus destinului și legilor naturii. Când problema o reprezintă de fapt lipsa de acceptare de sine, o reprezentarea defectuoasă de sine, lipsa de încredere în sine…, mai devreme sau mai târziu efectul acestei terapii dispare, iar beneficiarii sunt nevoiți să o ia de la capăt, fără posibilitatea de a se simți vreodată cu adevărat și definitiv „reparați”.
***
„Să știi că funcționează metoda ta. Nu m-am mai simțit de mult așa de ok cu mine!”
Aceasta este starea interioară a unei persoane care, inițial, își ura corpul și se simțea dezgustătoare, respingătoare, rușinată, percepându-se pe sine ca fiind, citez, „umflată ca o balenă”. Vă veți bucura să aflați că această minunată transformare de percepție i-a urmat nu unei intervenții chirurgicale, ci unei singure ședințe dedicate acceptării propriului corp, în care s-a lucrat cu o metodă suficient de puternică pentru a opera asemenea schimbări! Odată ce capacitatea de a se simți bine în propria piele a fost restabilită, acum beneficiarul nu mai prezintă riscul de a recurge la vreun act chirurgical inutil.
În concluzie: înainte de orice schimbare radicală (și la orice nivel am intenționa să fie făcută ea, nu doar fizic, ci chiar și profesional, ori relațional), nimic nu este mai salutar, decât să verificăm pe unde ni se situează, de fapt, parametrii stimei, încrederii și mulțumirii de sine. Doar așa vom ști: ne-o dorim din iubire de noi înșine?! ori din frică?; și doar așa îi vom putea gestiona toate consecințele, luate deja în calcul sau ba.
Cristina H.B.Docan
expert în consiliere și eliberarea fricilor
autor „Călătoria fericirii”
