Ce facem cu anxietatea?

articol de Cristina H.B.Docan, specialist în sănătate emoțională și mintală

                   Precum știm, în această perioada excepțională, oamenii au trecut prin tot felul de stări: panică, angoasă, confuzie, agitație, îngrijorare, neliniște, furie, iritabilitate, frică, revoltă, insomnie… Când pierzi controlul asupra unor lucruri care îți confereau o anumită siguranță, este normal să simți o multitudine de emoții! Din fericire, încetul cu încetul, cei mai mulți dintre noi și-au recăpătat stăpânirea de sine și s-au relaxat, context în care ar putea părea că discuțiile despre anxietate și-au pierdut necesitatea. Și, totuși, autoarea acestui articol este deplin convinsă de contrariu – și anume de faptul că acum este un moment chiar mai potrivit pentru ele, întrucât viața de zi cu zi, la care s-a revenit, este permanent caracterizată de un anumit nivel de stres, iar apariția anxietății se datorează faptului că, atunci când suntem stresați, ne aflăm întotdeauna doar la o aruncătură de băt de ea!

Aici suntem cu toții: experimentăm stresul pentru simplul fapt că ne trăim viața obișnuită, cu aglomerația din trafic, cu provocările job-ului, cu responsabilitățile legate de facturi și de copiii…; iar de la stres la anxietate nu este decât un pas.

                     În epoca modernă, stresul se află în mediul lui natural. Suntem suprastimulați de tot ceea ce înseamnă canale de comunicare în masă iar știrile, venind când cu previziuni pesimiste, când cu statistici copleșitoare, ne declanșează instantaneu atât reacții emoționale, cât și reacții fizice, întrucât corpul răspunde imediat la ceea ce este perceput ca reprezentând o amenințare. În plus, în era tehnologiilor avansate, oamenii au parte de mai multă izolare ca oricând, așa că a dezvolta anxietate a devenit, cumva, „noua normalitate”. Atunci când experimentăm stresul zi de zi, nu este neaparat necesară o ditamai pandemia, căci până și un episod nu cu adevărat dramatic (ca, de exemplu, o remarcă critică din partea șefului) are același efect: ne face (hiper)receptivi la orice formă de stres suplimentar și susceptibili de reacții de amplitudine mărită. Se întâmplă, în astfel de situații, ca și cum s-ar seta automat o alarmă de pericol: percepem mediul ca pe o amenințare și, drept urmare, toate etajele ființei noastre se pregătesc să ne protejeze. Mintea intră în alertă, declanșând o infuzie de hormoni, în vreme ce mușchii se contractă, pregătindu-se de acțiunile necesare pentru a ne proteja.
Când exteriorul ne copleșește în acest mod, schimbările produse în corp și în minte activează răspunsul „îngheață, luptă sau fugi”. Dr. Robert Scaer, medic neurolog care a cercetat stresul traumatic, a ajuns la concluzia că răspunsul de tip „îngheață” încapsulează stresul în corp, împiedicându-ne să mergem mai departe după un eveniment stresant. Mai precis, nu până când nu găsim o modalitate de a elibera acel stres, blocat literalmente în mușchi și în celule! Ne-eliberarea lui prelungeşte starea, moment în care cei mai mulți dintre noi înregistrează dispoziții schimbătoare și modificări ale calității somnului. Urmând modelul bulgărelui de zăpadă, toate acestea adaugă din ce în ce mai multă presiune asupra corpului, anxietatea ia locul stresului iar persoanele afectate încep să acuze fie palpitații, fie senzații de constricție la nivelul pieptului, fie dificultate în respirație, amețeală, tremurături, crampe stomacale, greață, tensiuni musculare, oboseală, transpirație…

Având chimia specifică stresului, manifestările anxietății sunt toxice, putând deteriora și, în timp, chiar distruge sănătatea, fiind corelate cu afecțiuni cardiologice, gastro-intestinale, diabet, obezitate..

.
                       Haideți să nu scăpăm din vedere faptul că creierului uman poartă responsabilitatea menținerii noastre în viață! Privind lucrurile din perspectiva aceasta, atât această deterioare a stării de sănătate, cât şi piedicile resimţite, pe fondul anxietății, în dezvoltarea personal-profesională își găsesc toate explicațiile necesare. Menirea creierului de a ne păstra vii constituie motivul pentru care, de-a lungul evoluției, acesta ni s-a perfecționat în mod natural în a fi mult mai atent la ce ar putea să mergă rău, decât la ce ar putea merge bine. Prima consecința a faptului că, civilizați ai secolului XXI, încă operăm cu acest creier orientat către siguranță și supraviețuire o constituie generarea, cu mare ușurință și repeziciune, a sentimentului de frică. Scopul fricii este de a orienta atenția asupra unui pericol care ne amenință existența, iar o persoană înfricoșată este mult mai capabilă să evite sau să le supraviețuiască urșilor, leilor sau șerpilor decât una relaxată.

Răspunsul „luptă sau fugi” ne oferă resursele necesare pentru a face față unui pericol iminent, dar nu ne ajută să răspundem cerintelor mereu sporite ale vieții moderne, ci chiar dimpotrivă: ne împiedică și ne blochează!

                         Se întâmplă în felul următor: mai devreme sau mai târziu, cei mai multi dintre noi ne stabilim ca obiective schimbarea și creșterea. Dar, odată ajunși în punctul în care să ne suflecăm mânecile, să construim imperii și să strălucim, ne constatăm a fi nu doar nesusținuți de către propriul nostru creier (instrumentul cu care să putem face asta), ci de-a dreptul sabotați de către el! Lucrurile se petrec în acest fel întrucât nici pentru schimbare și nici pentru creștere nu ne-a fost acesta construit, ci pentru a supraviețui cu orice preț; pentru a ne ajuta să ne ascundem; sau pentru orice altceva ar fi nevoie să facem, în acest scop. Acesta este motivul pentru care astăzi, la prezentarea la un interviu, corpul generează aceleași reacții fiziologice ca la întâlnirea cu un animal de pradă: de fiecare dată când vrem să facem o schimbare, fricile subconștiente, emoțiile negative și experiențele trecute ne sabotează și ne țin blocați.

Atunci când eliberează hormonii stresului, amigdala determină nu doar încetinirea digestiei și contractarea vasele de sânge, ci și inactivarea acelei părți de creier care se ocupă cu rezolvarea problemelor.

Pendulând înainte-înapoi la granița fină dintre stres și anxietate, în viața de zi cu zi multe persoane nici măcar nu știu că o experimentează! Cu mirare, vinovăție și frustrare, ele pot doar să constate că nu sunt varianta lor cea mai bună; că izvorul resurselor pare să fi secat; că intuitia nu le funcționează; că parcă nici de gândit nu mai reușesc să gândească întrutotul corect… Stresul este cel care provoacă toate aceste disfuncţii: el controlează funcționarea corpului și a creierului, modul în care gândim, creativitatea, rapiditatea de reacție… Ca să nu vorbim despre cât de bune pot fi deciziile pe care le putem lua, atunci când nu gândim clar!

Când ne găsim în răspunsul „luptă sau fugi”, stresul limitează ceea ce suntem capabili să realizăm.

                    Nick Ortner, practician și promotor la scară mondială al Tehnicilor de Eliberare Emotională (EFT) – ca soluție rapidă și uluitor de eficientă în eliminarea stresului și anxietății -, folosește o comparație pe cât de amuzantă, pe atât de relevantă. Haideți să ne imaginăm, spune el, ce ar însemna creșterea cifrei de afaceri sau obținerea promovării ori job-ului visat în același timp în care încercăm să scăpăm de atacul unui tigru, care ne urmărește cu viteza luminii, arătându-și colții. Tigrul este atât de aproape, că îi simțim răsuflarea în ceafă. Inima ne bate nebunește, teroarea ne cuprinde și tot ce putem face este să fugim mâncând pământul, încercând să ne scăpăm pielea. Să ne imaginăm că, în acest moment crucial, cineva ni se alătură, în goană noastră disperată, și ne întreabă: „Care crezi că este cea mai bună soluție pentru creșeterea cifrei de afaceri (sau pentru următorul proiect)?”. Nu este chiar cel mai potrivit moment pentru o asemenea temă de discuție, nu-i așa? 🙂

Ca să fii productiv și inspirat; ca să creionezi, să creşti şi să gestionezi planuri şi proiecte, înainte de toate trebuie să te simți în siguranță!

                 Când te simți în siguranță, îți dai voie să te relaxezi, iar starea aceasta de relaxare este cea care îi dă voie creierului să opereze la întreaga sa capacitate, permițându-ți astfel să rezolvi acea problemă care pare fără de soluție atunci când ești alergat de un tigru. Cunoscând toate acestea, putem înțelege de ce, în stresul cronic și în anxietate, nu suntem niciodată capabili să ne folosim la capacitate maximă nici memoria, nici creierul, nici abilitatea de a soluționa probleme.
Anxietatea pare sa fie prezentă peste tot și să ne afecteze pe toți: copii, adulți și… chiar și animale! 🙁 Ea este debilitantă, putându-ne afecta toate aspectele vieții, de la starea de sănătate, până la relații și carieră. Pare greu să nu ajungem să fim copleșiți de ceea ce se întâmplă în lumea în care trăim, dimpotrivă: atât prezentul, cât și viitorul sunt caracterizate de suficient de multă teamă, incertitudine și lipsă de control. Desigur, ne putem modera accesul la știri, dar nu îl putem întrerupe cu totul. Astfel, resimțim efectele a ceea ce privim și nu întotdeauna putem fi rezonabili în modul în care răspundem la toate aceste presiuni. Mai devreme sau mai târziu, putem genera reacții sau comportamente anxioase.

La fel ca toate celelalte emoții, și anxietatea este un răspuns la compoziția chimică pe care o are sângele, iar manifestările de anxietate ne secătuiesc de energie, ne obosesc, ne epuizează.

Într-o astfel de situație, în care corpul pare să o fi luat razna, cel mai adesea se optează pentru prezentarea la medic. Întrucât mediul spitalicesc este locul în care, cel mai adesea, se acordă multă atenție simptomelor fără a se lua suficient în calcul componenta emoțională, sfârșim prin a întreține răspunsuri și comportamente anxioase timp îndelungat, poate chiar întreaga viață.
Primul lucru pe care îl avem de făcut, într-o stare de lucruri ca aceasta, este, uneori, și cel mai greu – și anume să observăm: unde ne situăm? Ce simțim? La ce nivel? Poate că ne simțim copleșiți?! Poate că este vorba despre îngrijorare, despre nesiguranță, despre frică?! Și, cu toate că, în anxietate, simptomele sunt cu adevărat numeroase și mult diferite între ele, o abordare eficientă a aspectelor emoționale le poate reduce semnificativ atât ca număr, cât și ca intensitate. Din fericire, practica profesională o îndreptățește pe autoarea acestor rânduri să nu lase loc de ambiguități: de la caz la caz, le poate elimina în totalitate! După cum aceleași rezultate practice o îndreptățesc și la o avertizare, adresată persoanelor anxioase: așa cum doar învățând despre ce te poate face fericit (să spunem) nu te face să și devii fericit, doar faptul de a cunoaște mecanismele de declanșare a anxietății nu este destul, pentru ca anxietatea să dispară.

Deși a ști este un prim pas foarte bun, doar studiind anxietatea nu ai cum opera toate schimbările de răspuns al corpului la factorii de stres, astfel încât, pe termen mediu și lung, să poți deveni acea persoană calmă, relaxată și împăcată care ai nevoie să fii. Trecerea la acțiune reprezintă marea parte a bătăliei cu anxietatea.

                       Cei pregătiți de această acțiune sunt invitați să acceseze pagina „Scapă de anxietate” și încurajați să se aștepte nu la abordările clasice, comune; și nici la intervenții la nivel intelectual, conceptual, ci efectiv la intervenții la nivel fizic, prin intermediul uneor tehnici moderne cu adevărat capabile să le schimbe viața. Oricât de veche ar fi anxietatea voastră și oricât de intens și de copleșitor s-ar manifesta simptomele ei, puteți obține acel ajutor necesar pentru a le întrerupe imediat și a le elibera; și pentru a păși într-o nouă stare de a fi!

Cristina H.B.Docan
Specialist sănătate emoțională și mintală
https://www.facebook.com/Scap%C4%83-de-anxietate-424418584250969/

sursa foto: pinterest.com