Avea 24 de ani când un tampon intern i-a dat viața peste cap. Era sportivă de performanță. Visa să fie una dintre cele mai bune jucătoare de baschet din WBA. Până când… „are 1% șanse să supraviețuiască, puteți să vă luați rămas bun și să vă pregătiți!”, a fost vestea pe care mama lui Lauren Wasser a primit-o din partea medicilor în timp ce fiica sa era în comă. Aproape o săptămână a stat în comă. Când și-a revenit ca prin miracol, povestește cum a auzit-o pe una dintre asistente că vorbea despre o pacientă de 24 de ani căreia urmează să-i amputeze un picior. Nu-i venea să creadă. Ea era acea pacientă. Corpul îi ardea. Simțea cum picioarele îi iau foc. Era aceeași senzație pe care și-o amintea de când a început coșmarul.
Lauren Wasser este supraviețuitoare a sindromului șocului toxic (despre care am scris aici). TSS, cum e cunoscut. Își amintește perfect ziua din care nimic nu a mai fost la fel. Era la menstruație. Folosea tampoane interne. Știa că trebuie schimbate cât de des, avea grijă la igienă. Se pregătea să meargă la o petrecere. A făcut duș, și-a schimbat tamponul și brusc a început să se simtă rău. A pus totul pe seama unei răceli pe care o avea. Simptomele sunt similare, deci e greu să-ți dai seama dacă ești sau nu sub incidența TSS. Norocul a fost grija mamei sale. A sunat-o și a trimis imediat o mașină de poliție să se asigure că totul este în regulă. La scurt timp după, i s-a făcut și mai rău. A făcut două infarcte până să ajungă la spital. Niciun medicament nu putea să-și facă efectul în totalitate, așa că a simțit tot ce i s-a făcut în timpul intervențiilor medicale. E ceea ce povestește chiar Lauren Wasser, în podcastul The Diary of a CEO.
Nici nu voia să conceapă că va rămâne fără un picior. Momentan, căci la șase ani distanță a decis că trebuie să își amputeze și piciorul stâng, întrucât nu-și simțea călcâiul, nu avea posibilitatea să fie independentă. Oricum nu erau șanse să i se vindece. „Trebuia să-mi amputez și piciorul stâng din prima, am așteptat prea mult timp!”, afirmă Lauren Wasser. Așa spune astăzi, căci atunci, când a căzut victima TSS și a trebuit să-și amputeze piciorul drept, își vedea ruinată întreaga viață. Când a intrat în sala de operație pentru amputație, mama ei i-a sărutat piciorul și talpa și i-a zis că o iubește. Imediat după intervenție, a început perioada de depresie. Se ura. Nu putea accepta că nu va mai fi ce a fost. Se temea că nu va fi acceptată, că nu va putea trăi o iubire inocentă. Se gândea că mai bine murea, că vrea să moară. Totul de la un tampon. Totuși, ceva din ea îi spunea „Așteaptă!”. Era vocea lui Dumnezeu, care a binecuvântat-o în cele din urmă. Se gândea că ar fi fost prea mult pentru mama ei, pentru fratele său. Protezele pe care le poartă Lauren Wasser sunt extrem de scumpe. Cu cât adaugi o nouă funcție, cu atât prețul crește. Norocul ei e că e sponsorizată. A ales culoarea aurie, de aici și Golden Legs, denumire inspirată de la Rihanna. Și i se par fancy. Le arată cu mândrie tuturor, nu le mai ascunde. Ba chiar își amintește zâmbind cum mulți copii o văd ca pe un erou. „Acceptarea atrage curiozitate!”, e convinsă.
„Primul picior amputat mi-a salvat viața. Al doilea mi-a redat libertatea!”, afirmă Lauren Wasser, în același podcast.
Astăzi, Lauren Wasser este model, sportivă și activistă. Vrea dreptate în numele tuturor femeilor care sunt intoxicate în mod intenționat. „Dacă acest lucru i s-ar întâmpla unui bărbat, imediat s-ar da o rezoluție!”, susține Lauren. E deranjată de faptul că o industrie de miliarde de dolari e mai presus decât sănătatea femeilor. Scopul ei e să le facă pe femei să conștientizeze riscurile la care se supun atunci când folosesc un tampon intern. Face o comparație cu industria tutunului. La țigări, pe pachete, ești avertizat prin imagini. La tampoane, nu îți spune nimeni ce ți s-ar putea întâmpla.
Da, sindromul șocului toxic e o afecțiune extrem de rară, care poate fi declanșată de un tampon intern. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne prefacem că nu se poate întâmpla. Lauren Wasser a avut noroc. Șansa ei, deși nimeni nu credea că va mai trăi, a fost că a ajuns imediat pe mâna medicilor și diagnosticul a fost imediat și corect pus. Datoria ei, afirmă Lauren, nu e să le facă pe femei să nu mai folosescă tampoane interne. Datoria ei e să le arate adevărul, să le facă să conștientizeze în mod real riscurile la care se expun. Dacă ele decid să le folosească în continuare, e alegerea lor. Ea știe sigur că nu va mai folosi niciodată tampoane interne pentru că din cauza unui tampon a fost cât pe ce să moară. De ce ar mai risca? De ce și-ar face rău singură?
Problema tampoanelor interne e că acestea sunt fabricate din tot felul de substanțe toxice. Practic, introduci în corp ceva toxic. Inclusiv tampoanele organice sunt toxice, deși alții doresc să prezinte altfel realitatea. „Au pesticide!”, susține Lauren Wasser. Ea le încurajează pe femei să citească ambalajul cu mare atenție și să fie precaute. E deranjată de faptul că nicio companie producătoare de tampoane nu e sinceră până la capăt. Și pune treaba asta pe seama faptului că sunt conduse de bărbați, iar ei nu înțeleg perioada de menstruație din fiecare lună. Ei văd profitul, cu orice preț.
„Vreau ca femeile să se trezească! Voi spune ‹‹Am terminat!›› atunci când femeile vor fi protejate.”
