Atracția dintre parteneri: e sau nu „condimentul” care ține „viu” un cuplu?

Atracția dintre parteneri: e sau nu „condimentul” care ține „viu” un cuplu?

 

Când vine vorba despre relații, atâtea voci, atâtea păreri. În mai amplele și aproape interminabilele discuții cu prietenii, la un pahar, două sau mai multe, într-un moment de maximă profunzime venită pe seama unor întâmplări mai puțin înțelese, am ridicat problema atracției dintre doi parteneri, fiind ferm convinsă că atracția e elementul care separă ideea de prietenie de ideea de cuplu. Fără atracția dintre doi oameni, cei doi nu sunt decât doi buni prieteni, indiferent de câți ani de zile îi unește. Evident că mi-a sărit lumea în cap, dar chiar cred că sentimente de respect, grijă, încredere, susținere și o bună comunicare, adică fix ceea ce ar defini „iubirea”, există în interiorul oricărei prietenii, dar dacă nu e și atracția aia fizică, sexuală, care să te facă să-l dorești pe cel cu care „chipurile” împărtășești sentimente, ce rost mai are să vă numiți „cuplu”?!? Nu, atunci când atracția dintre parteneri dispare, se atinge cota unui compromis pe care-l îmbrăcăm tandru sub forma noțiunii de „iubire/ dragoste”. Cumva, atracția fizică, adică dorința de celălalt, devine „condimentul” care-i poate duce pe indivizi de la stadiul de prietenie la cel de relație de cuplu.

Întrebat fiind despre subiect, psihologul Andreea Feraru spune că atracția de la început se transformă și fluctuează pe măsură ce relația evoluează. Nu foarte departe de crezul meu, psihologul spune că „atracția, compatibilitatea în plan erotic, interesele și valorile comune, cam astea ar fi elementele- cheie pe care se poate construi o relație de cuplu. Într-adevăr, fără atracție fizică, celelalte pot fi trăsăturile unei frumoase povești de prietenie”. Mai mult, Andreea pune problema fix acolo unde doare pe mulți- „ce se întâmplă cu partenerii unui cuplu care sunt de 10, 15 ani împreună… se iubesc, se respectă, au grijă unul de celălalt, de copii etc., dar nu mai au o viață sexuală activă?”. Dacă ar fi să-i răspund eu, i-aș vorbi din cazuri întâlnite, atunci când cei doi și-au dat seama că decât să fie doar doi buni prieteni și s-ajungă să-și satisfacă nevoile și poftele în altă parte, cauzând suferință și tot felul de reproșuri și certuri, mai bine-și separă drumurile și rămân să fie la fel de buni prieteni și să se respecte reciproc. Acum, depinde și de fiecare cuplu cum reușește să facă față provocărilor și să mențină vie flacăra pasiunii dintre ei poate nu la fel de arzătoare, dar măcar la o flamă suficient cât „să facă lumină”. Da, am întâlnit astfel de oameni în jur și n-aveți idee cât de bine le-a fost să se redescopere după ce și-au dat seama că un astfel de „compromis de dragul copiilor” s-ar putea să le facă mai mult rău. Ba chiar am întâlnit și cazuri în care oricâte alte relații ar fi experimentat de-a lungul anilor, atracția dintre doi parteneri n-a dispărut niciodată și tocmai asta a fost și ceea ce i-a adus, mai devreme sau mai târziu, și la acel stadiu de „cuplu”. „Într-o relație de cuplu stabilă apare și mult dorita intimitate emoțională, partenerii se simt securizați, iar de multe ori ei devin atât de apropiați, încât apare fuziunea. Ca și cum ar fi unul. Doar că atracția/ dorința are nevoie de distanță, de incertitudine de loc pentru imaginație”, adaugă psihologul Andreea Feraru.

 

Intimitatea emoțională vine să completeze atracția dintre parteneri, atracție care, repet, poate să scadă în intensitate, dar nu trebuie să dispară. Am întâlnit și cazuri în care atracția n-a fost imensă nici la început, dar probabil că mai ține și de fiecare în parte ce anume își dorește de la partener și ce știe că poate oferi, la rându-i. Referindu-se la acest aspect, Cristina H.B.Docan, consilier intuitiv, spune că „iubirea ne zăpăcește mințile” nu este o exprimare metaforică, ci o stare de lucruri: anumite părți ale creierului se inactivează, altele, dimpotrivă, se comportă de parcă le-am ține accelerația apăsată şi, drept consecinţă, întreaga noastră fiinţă trăieşte acea emoție unică! Bine, frumos spune Cristina despre cum se raportează unul dintre partaneri la atracție, dar dacă celălalt partener pune preț pe atracție, s-ar putea ca acel „este bine?” să capete noi dimensiuni și interpretări. Căci, la urma urmei, într-o relație de cuplu nu primează ce își dorește doar unul dintre parteneri, că doar nu suntem pe un câmp de „care pe care”…

„Faptul că și atracția fizică înregistrează cote depășite n-ar trebui să mire pe nimeni, așa după cum n-ar trebui să ne ia prin surprindere nici faptul că, pe măsură ce etapa de îndrăgostire se îndreaptă către final, cei doi parteneri de cuplu revin ‹‹la forma inițială››. Redevin cine erau înainte, adică persoane cu un anumit ritm sexual și cu un anumit libido, propriu lor, determinat și amprentat de activitatea organelor și glandelor specifice, ca și de urcușurile și de coborâșurile vieții de zi cu zi. Atracţia fizică dintre cei doi o poate lua în câteva direcții distincte, direcţii care, într-un mod surprinzător, uneori au și alteori nu au nimic de-a face cu prezența sau cu dispariția iubirii dintre ei!”, adaugă Cristina, consilierul intuitiv care merge mai departe și spune că „oamenii sunt ființe atât de minunat de complexe și atât de diferite, încât putem întâlni cupluri care continuă să se iubească și continuă să simtă atracție fizică cu intensitate constantă; așa cum putem întâlni și parteneri care se iubesc, dar a căror atracție concretizată în activitate sexuală este mult diminuată- și pentru ei este în regulă așa. Și putem întâlni și cupluri care se iubesc și a cărora activitate sexuală este nesatisfăcătoare pentru unul sau pentru ambii parteneri, din cauze care țin de diferențe de apetit sexual. Dar, atenție!, putem întâlni și parteneri care, după ce îndrăgostirea a trecut, n-au mai ajuns nici să se iubească, nici să se aprecieze, nici să se respecte, dar care simt în continuare atracție fizică unul față de altul! Există anumite persoane pentru care diminuarea atracției fizice nu constituie o problemă, fapt pentru care nu vor ajunge niciodată să-și pună întrebări de genul ‹‹este bine să mai rămâi într-o relație de cuplu dacă nu mai simți atracțe față de partener?››. În cazul concluziei la care ajung celelalte, trebuie luat în calcul faptul că trecerea timpului nu amprentează doar interesul sexual. Și părul persoanei de care ne-am îndrăgostit poate să nu mai aibă aceeași desime, și sânii își pierd din obrăznicie, și articulațiile din flexibilitate… Dacă oricare dintre aceste aspecte constituie, pentru cineva, motiv suficient de întemeiat pentru despărțire, atunci acela este adevărul său; răspunsul său cel mai bun la întrebarea ‹‹este bine?››. Iar nouă, celorlalți, nu ne rămâne decât a spera că respectivul cuplu a încercat toate metodele la care are acces pentru îmbunătățirea aspectului care generează dizarmonii atât de însemnate și… să-l acceptăm.”

 

*vă las și un video fain, a lui Beyonce. Dacă nici omenii ăștia nu mai știu să mențină vie flacăra pasiunii, atunci…

sursa foto: pinterest.com

 

 

 

Condiții preluare articol

Fiecare articol al www.insociety.ro este muncit. Respectăm munca fiecăruia și drepturile de autor. De aceea, credem în regulile fair-play-ului. Dacă nu avem încheiat un acord scris în care să specificăm explicit forma de colaborare, vă dăm posibilitatea de a prelua din articolele noastre în limita a maxim 500 de caractere , cu următoarele obligații:
1. specificați în articolul dumneavoastră sursa clar și concis;
2. inserați linkul articolului nostru și faceți trimitere vizibil către acesta.