Am descoperit puterea terapeutică a scrisului întâmplător. Scriu, cu asta mă ocup de aproape 13 ani, însă nu mi-am imaginat că aș putea folosi scrisul și pentru starea mea de bine, prin a scrie în jurnal. Îmi amintesc că atunci când am deschis prima dată o agendă și am stors din mine lacrimi, furie, o durere apăsătoare din suflet. Aproape că nu mi-a venit să cred cât de repede înțelegeam totul, cât de clare erau lucrurile de cum lăsam cuvintele să curgă în voie, pe hârtie, în formă cât se poate de brută.

Aveam nevoie de un „prieten imaginar” care să mă asculte oricând

                     Mergeam la psiholog, dar aveam nevoie de un instrument care să mă ajute zi de zi, un prieten imaginar care să nu facă altceva decât să mă asculte. Știți, îi zic imaginar… numai că jurnalul îți oferă mai multe răspunsuri decât îți poți imagina. Din acea clipă și până astăzi am tot trecut pe hârtie o sumedenie de trăiri și frământări proprii, iar de mai bine de jumătate de an, în filele jurnalului și-a făcut loc și RECUNOȘTINȚA pe care o practic în cel mai onest mod posibil, în sensul că eu chiar simt toate acele motive pentru care sunt recunoscătoare.

                     În plus, la un moment dat, tot în ideea de a vedea că viața-i faină și că într-adevăr, numai de noi depinde să dăm deoparte draperia care împiedică lumina să pătrundă cu totul în mintea noastră. E nevoie de doar puțin curaj și perseverență. Așa am început cu zece întrebări la care răspundeam zilnic. Erau despre a mulțumi lui Dumnezeu sau cui vrem noi pentru tot. Erau despre ziua respectivă, dar și o invitație la a descoperi un citat care ar putea defini acea zi. Și n-am renunțat la ideea de a lansa un astfel de produs…

                       

Academia de Journaling

Am dorit să aflu mai multe despre ce înseamnă jurnalul și cum anume te poate ajuta jurnalul să te eliberezi și să evoluezi. Așa am descoperit Academia de Journaling a Alexandrei Bădița (cu care am povestit aici). Am urmat Academia de Journaling cu sete de cunoaștere. Intenția mea rămas aceeași pe tot parcursul Academiei, aceea de a afla cât mai multe informații. În februarie, după absolvirea Academiei, am devenit #AmbasadordeJournaling. Nu m-am gândit din prima că aș vrea să explic și altora ce e cu scrisul în jurnal, însă aprecierile și încurajările colegelor, m-au făcut să înțeleg că un atelier de scris în jurnal poate fi acea mână invizibilă de mare ajutor pentru altcineva. Corelat cu răspunsul pe care l-am dat la unul dintre exercițiile din timpul Academiei- „Care este misiunea ta?”, totul capătă sens.

                  

Am organizat acest atelier anul trecut, în 2023

 Ce mi-am propus prin #AtelieruldeScrisînJurnal                   

                          Îmi doresc să-ți spun doar că eu îți voi povesti despre scrisul liber în jurnal, va fi un atelier în care vom îmbina partea teoretică și partea practică în cele două ore pe care le vom petrece împreună. Dacă ne vom lungi mai mult, nu-i bai. Ideea e că eu vreau doar să-ți aprind acel beculeț și să te îndrum, în caz că ți se pare dificilă călătoria de unul/ una singur(ă), către cineva care în mod real știe să facă acest ghidaj. A recunoaște că ai nevoie de ajutor și a cere ajutor înseamnă să fii puternic, înseamnă primul pas pe care-l faci spre vindecare ori spre îndeplinerea obiectivelor pe care ți le-ai propus!

Mirarea că mulți dintre copiii cu care m-am întâlnit în Săptămâna Altfel chiar aveau jurnal

                       Ah, și ca să nu uit… am povestit despre cât de benefic e scrisul în jurnal unor copii de clasa a V-a din Iași și elevilor de la școala din Bălțați. A fost surprinzător să găsesc copii care aveau deja jurnale și cărora chiar le făcea plăcere să scrie în jurnal. Mi-au explicat ce simt ei când scriu în jurnal, cum de și-au făcut un jurnal. Totul a fost sincer. Sigur, mi-au povestit toate astea pentru că așa au dorit ei, întrucât jurnalul e un bun personal, nu trebuie să împărtășești nimic din ceea ce tu nu vrei să se afle. Dar despre acele întâlniri voi povesti într-un alt articol.

                            Ce vreau să spun e că sunt mereu surprinsă să aflu cum inclusiv personalități de talie mondială țin un jurnal. Când am citit cartea lui Horia Tecău (am scris aici), a fost uimitor să văd că e schițată ca un început de jurnal. Când am citit autobiografia lui Mutu (aici), la fel, am fost uimită să aflu că și fotbalistul a avut un jurnal. Baarack Obama a recunoscut și el că are un jurnal. Iar lista poate continua…

                

*** În imaginea reprezentativă e fix jurnalul meu. 🙂 ***

Author