Ieșeanca Luciana Manolea a reușit să impresioneze prin peformanțele într-un domeniu în care puține femei au curajul să se aventureze, jocul de poker. Luciana refuză să fie apreciată doar pentru că este femeie într-o lume preponderent a bărbaților și pune acent pe rezultatele care i-au adus aprecierea și respectul celorlalți jucători: aproape 240 de turnee în care s-a impus. Și-a dedicat ultimii aproape opt ani pokerului, reușind să-și transforme jobul în pasiune, nicidecum invers, cum însăși Luciana precizează. Suma de 150 000 $ e cel mai mare câștig avut în urma unui turneu, însă își amintește că atunci când a început să joace poker a avut efectiv parte de norocul începătorului, câștigând relativ repede un turneu ”10$ rebuy” din care a luat 10000 $ după ce a făcut deal. Totul a fost noroc complet, căci la acel moment nici nu înțelegea ce înseamnă ”deal”. Nu a făcut nimic special cu banii la vremea aceea, ci i-a folosit ca bankroll, însă acel câstig a avut cel mai puternic impact emoțional asupra mea și i-a dat încredere în poker.
„Totul s-a transformat din job in pasiune, nicidecum invers. M-am apucat de poker doar știind că se poate câștiga frumos din asta. Jocul m-a captivat repede apoi.”
Toți visăm. De mici, ne gândim ce vom face atunci când vom fi mari. Puțini sunt cei care reușesc să nu-și schimbe visul pe parcursul vieții, însă Luciana recunoaște că niciodată nu și-a imaginat că a sa carieră de „om mare” va fi aceea de jucător de poker, dar, în definitiv, farmecul vieții constă în a fi luat prin surprindere. În adolescență, a fost un elev exemplar și doar din cauza unei singure medii de 9 pe parcursul anilor de liceu, a ratat să fie șefă de promoție a Colegiului Negruzzi. Totuși, crede că rezultatele din perioada de formare nu te pregătesc pentru ceea ce vei face în viitor, fiind simple exerciții de memorie și vocabular.
„Privind în trecut, aș prefera acum să îmi fi exersat memoria învățând psihologie, limbi străine sau economie în loc să învăț pentru note bune. Mulți dintre cei care au avut performanțe școlare sunt persoane care își controlează emoțiile mai bine- ei sunt cei care nu cad în capcana recompensei imediate-, astfel încat iau frecvent decizii care să le servească obiectivelor urmărite. Aceasta calitate îi va ajuta și pe viitor.”
Gătitul sănătos și cititul îi sunt hobby-uri, iar atunci când e întrebată de destin, de modul în care acesta ajunge să ne influențeze acțiunile și viața, în genere, Luciana Manolea împărtășește opinia lui Dalai Lama, conform căreia, „fericirea are doi factori de bază: să ai un scop și să-i ajuți pe alții. ‹‹scopul principal al vieții noastre este să-i ajutăm pe ceilalți. Și dacă nu putem să-i ajutam, măcar să nu-i rănim.››.
„Nu cred în destin. Creierului nostru îi este extrem de greu să perceapă factorul aleatoriu. Suntem o specie de ‹‹problem solveri›› ți suntem programați să recunoaștem, respectiv să creăm și să interpretăm modele oriunde în jur. Este ușor să observăm zi de zi această tendință firească a minții umane de a se lăsa prinsă des, copleșită chiar, de propriile drame și povești. Consider că meditația ne ajută să ieșim din această bula a egoismului și ignoranței, specifice naturii umane.”
Afirmam încă de la începutul discuției noastre că victoriile te-au validat într-un domeniu mai puțin obișnuit, poker-ul, într-o societate românească suspect de conservatoare și reticientă atunci când se raportează la jocurile de noroc. Vorbim de jocul de poker de la un anumit nivel, ce-ar trebui să cunoaștem și care sunt sfaturile pe care o campioană le poate da unui jucător începător?
Luciana Manolea: Consider pokerul un skill ca oricare altul; ai nevoie de foarte multe ore pentru a deveni competent. Singura diferență este intervenția factorului ”noroc”. Le-aș transmite celor care doresc să înceapă să joace să se gândească bine la faptul că nimănui nu-i place să piardă, dar pentru unii e mai deranjant decât pentru alții. Pokerul, la nivel pro, presupune perioade grele în care pierzi sume foarte mari în mod prelungit sau perioade foarte lungi (de peste un an) în care nu câștigi. Astfel de perioade afectează motivația și încrederea în propriile abilități și cauzează tot felul de frustrări. Puțini oameni pot face față acestor situații, astfel încât sănătatea mentală și fizică să nu le fie afectată în mod semnificativ. Pentru orice începător, e o provocare să avanseze în mize, mai mult decât ar fi fost în urmă cu câțiva ani. Asemenea altor domenii, competiția este strânsă și devine din ce în ce mai greu să te mentii de la an la an la un nivel de joc la care consideri că trebuie să fii. Fără studiu, mi-e greu să cred că se mai poate. Se spune că dacă nu dai înainte, mergi înapoi…
Privind în urmă, îți amintești să-ți fi imaginat că vei reuși să fii campioană? Ai schimba ceva dacă ai putea?
Luciana Manolea: Aș studia mai mult și mi-aș lua standing desk mai devreme, de-ar fi să schimb ceva. Cât despre chestiunea cu obiectivele, e important că nu e realist, ca jucători de turnee, să ne setăm obiective prea specifice. Chiar și ”Top 10” diferă destul de mult de la an la an. Și revenim la acel factor noroc despre care menționam anterior. Sunt jucători foarte buni care au perioade și de un an și jumăte în care nu câștigă. Obiectivele sunt mai utile în alte formate, cum ar fi jocuri cash. Personal, obiectivul meu este să studiez mai mult și mai eficient. Consider că am foarte mult de învățat, jocul este foarte complex. Nu am aspirat să fiu numărul unu niciodată, chiar cred că e nevoie de extrem de multe ore de joc și de noroc pentru asta. Însă, ca toți jucătorii, și eu visez la un titlu prestigios.
Și fiindcă ai tot menționat despre noroc… cam cât e noroc, cât e inspirație și cât e strategie în poker?
Luciana Manolea: Aș vorbi doar despre noroc și strategie, iar pe termen foarte lung, factorul noroc se diminuează. Am citit că așa-zisa ”inspirație”, sau ceea ce știm la nivel inconștient, este, de fapt, rodul multor ani de experiență: fie că e doctorul care pune un diagnostic într-un caz dificil doar după o consultație, fie jucătorul de turnee care se pune allin cu o mână foarte slabă, chiar după ce un oponent a deschis, iar un al doilea a plusat. ”Inspirația” jucătorului, un al șaselea simț dup cum îl numea Doyle Brunson, vine în urma a sute de mii de mâini jucate. Pentru mine, cel mai greu este să nu las o greșeala anterioară să îmi afecteze deciziile prezente.
Cât de diferit e jocul online de cel live?
Luciana Manolea: Foarte diferit. Jocul online este mai agresiv. Din spatele unui monitor este mult mai ușor să pariezi fise în pot. Mi se pare mai greu live pentru că trebuie constant să calculezi cât este potul, cât pariază oponenții, ce stack-uri au în spate… online, toate aceste date apar la masă, jucătorul online doar estimează probabilitățile situației.
Din regulile jocului de poker e ceva ce aplici și în viața cotidiană?
Luciana Manolea: Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să fac o greșeală împotriva unui oponent și să-i dublez stackul, pentru ca ulterior, exact acela să fie oponentul care mă elimina din turneu. E o situație care mi-a produs mereu oarecare suferință, aveam tot felul de gânduri, mă întrebam cine știe cât de departe aș fi ajuns dacă nu îi donam fise atunci. Cred că asta e natura minții umane. Dar după un timp am putut să vad cu claritate că acest tip de gândire- ”ce ar fi fost dacă?”– nu este constructivă. Asta se aplică la orice decizie pe care o luăm în viață. A fost ce a fost și este ce este.
A fost cineva care să te inspire de-a lungul timpului, să-ți fie model?
Luciana Manolea: Am fost norocoasă să întâlnesc mulți oameni care m-au inspirat și de la care am învățat multe. Țin să îi menționez pe tinerii fondatori REG; mi s-a parut impresionant că ei se dedicau total strângerii de fonduri pentru multiple cauze nobile, cât și gestionării cât mai eficiente a acestora, și nu aveau niciun fel de interese financiare personale. Noi, restul tinerilor, toți muncim către obiectivele comune și firești de a ne construi o casă sau o cabana la munte, de a călători în jurul lumii. Aceste chestiuni materiale nu li se aplică lor, căci ei vor să reduca suferința în lume în loc să economisească pentru ei înșiși.
Faci, la rândul tău, suficiente acte caritabile. Aplici principiul conform căruia trebuie să dăm societății ceva înapoi pentru ceea ce am primit sau pur și simplu e o stare firească, aceea de a face bine celor mai puțin norocoși?
Luciana Manolea: Da, cred că este un impuls natural acela de a face bine celor mai puțin norocoși, iar psihologii confirmă puternicul impact pozitiv pe care aceste acțiuni caritabile le au asupra binefăcătorului. Să faci bine altcuiva crește stima de sine și dă un sens muncii noastre. Pe lângă sărăcia extremă, mediul înconjurător și alimentația sunt alte cauze extrem de importante pentru mine. Acestea sunt strâns legate de sărăcia extremă. De exemplu, SUA ar putea hrăni 800 de milioane de oameni cu cerealele consumate în industria creșterii animalelor. Această industrie este un factor major de poluare. Creșterea animalelor folosește 30% din terenul arabil, fiind astfel responsabilă pentru majoritatea defrișărilor. Asemenea date se găsesc în raportul FAO ( Food and agriculature Organization of UN) intitulat ”Livestock’s long shadow: enviromental issues and options”. Umanitatea se confruntă cu crize pe multe niveluri deoarece noi, ca secie, ne întindem mai mult decât ne e plapuma. Schimbarea ne sperie pe toți, dar haideți să ne apreciem pentru pașii mici pe care îi facem spre o viață și o lume mai bună. Încurajez strategiile de genul Meatless Mondays– o săptămână fără brânză, două zile pe săptămână fără fumat… nu e nevoie de schimbări radicale, pașii mici sunt cheia spre schimbarea de durată.
„Vreau să am o contribuție cât mai mare atât directă, cât și indirectă la fundațiile caritabile eficiente. În viitorul apropiat, mă voi focusa să îmi maximizez ‹‹ return on investment››, să donez cât mai mult. Plănuiesc să mă implic mai mult în mișcarea ‹‹Effective Altruism››. Abia aștept să asist pt prima dată, în noiembrie, la evenimentul EA Global, în Londra. În cadrul acestei comunități sunt mulți oameni extraordinari, de la care am foarte multe de învățat și pe care abia aștept să-i cunosc.”
Cum arată o zi din viața Lucianei Manolea? Mi-ai povestit despre câte multe ore aloci studiului, perfecționării, și jocului, în special în perioadele în care e turneu. Simți oarecum că ai făcut un compromis cu viața socială pentru succes?
Luciana Manolea: Nu am niciun fel de regrete pentru că mi-am neglijat viașa socială. Am ales să îmi petrec timpul aprofundând jocul de poker în detrimentul ieșirilor cu prietenii. De altfel, călătoriile la evenimente live mi-au adus doza necesară de socializare. Consider că mi-am făcut mulți prieteni astfel și sunt recunoscătoare pentru asta. Îmi încep ziua mâncând fructe și mi-o închei cu yoga. Gătesc, fac sport, mă uit la videoclipuri educaționale, socializez, petrec timp cu partenerul. Uneori merg la masaj și la restaurant. Mă străduiesc să formez cât mai multe obiceiuri sănătoase în viața de zi cu zi. Am doi ani de când am reușit să-mi schimb alimentația într-una bazată pe fructe, legume, cerele, semințe/nuci. Vreau să fac zilnic sport, iar la un moment dat vreau să mai introduc și meditație/ exerciții de respirație în rutina mea zilnică. Îmi place când mă simt productivă, așa încât îmi propun să reduc timpul petrecut pe facebook sau pinterest, spre exemplu. Oricum nu petrec foarte mult timp pe social media. Nici nu am alte forme de divertisment. Prefer să citesc.
„Emoțiile sunt o parte din noi. Chiar și cele care nu sunt pozitive au rolul lor, de a ne face să trăim viața complet, în tot felul de nuanțe. Pasul spre a nu lăsa anumite emoții să ne afecteze deciziile este să le integrăm, să le acceptam. Și la acest capitol, tot despre experiență vorbim, ca factor- cheie.”
*sursa foto: arhiva personală. Foto reprezentativă: PokerWomenNews
