Bogdan Nicolai își scrie propria poveste de succes încă de la vârsta la care mulți adolescenți îndrăzneau doar să-și imagineze parcursul vieții pe care urmau să se aventureze. Unii și-l amintesc din anii de glorie ai PRO FM-ului, atunci când dădea „Alarma”, alții, de la MTV, puțini știu că a fost scenaristul celui mai de succes TV Talent Show de la noi, Vocea României, iar tot mai mulți îl urmăresc la „Life Couch”, pe AlistMagazine(.ro). Poate nu și-a imaginat la început că va ajunge atât de departe, dar și-a văzut de propriul vis.
„Am lucrat dintotdeauna la fiecare proiect ca şi cum ar fi primul meu proiect sau ultimul. Dau totul din mine!”, subliniază Bogdan.
Râde mult, iar umorul l-a moștenit din familie, unde „se râde cu poftă, ca în orice familie de români. Umorul nostru, caterinca românească, hazul de necaz… pentru spiritul ăsta am rămas în țară şi voi rămâne în continuare.”, mărturisește Bogdan. În anii copilăriei strângea suficiente râsete încât să creadă că are talent în direcția aceasta. Dădea unor personaje din viața reală interpretări care mai de care mai haioase, reușind să ofere celor care-și intersectau timpul liber sau activitățile cu el un adevărat show. Pare că pasiunea pentru rap nu și-a pierdut-o din moment ce îmi spune că momentul său de liniște e atunci când „bass-ul de rap duduie asurzitor”. N-a fost punctul lui forte treaba cu muzica, însă șansa i-a surâs în radio, acolo unde și-a început cariera la numai 14 ani, în Sinaia, orașul natal. Ce-a fost în mintea sa atunci când a ales să-și ia o responsabilitate pe umeri la vârsta la care copiii se joacă (sau se jucau, mai bine zis, la vremurile de atunci) în spatele blocului?
„Am fost obsedat de radio încă de când aveam un an. Aşa cum multi copii foarte mici de acum refuză să mănânce dacă nu se uită la desene animate pe tableta, nici eu nu mă atingeam de mâncare dacă nu ascultam radio. În clasele primare deja ascultam noile posturi private româneşti şi colecționam stickere cu Radio FUN şi Contact. Când s-a deschis primul post local din Sinaia, a fost un pas firesc sa fac tot posibilul să ajung acolo. Am ajuns mai întâi la televiziunea locală si apoi la radio.”, spune Bogdan Nicolai.
Nu mi-am dat seama dacă i-a fost simplu sau nu, însă la prima emisie își amintește că a simțit multă tristețe. Tocmai fuseseră atentatele de la 11 septembrie şi discutțiile cu invitații au vizat și tragicele evenimente. Surprinzător, am spune, dacă e să ne reamintim faptul că atunci, Bogdan era doar un puști care aspira să scrie istorie… A mers pe intuiție și principii, n-a căutat nicicând să râdă de vreun ascultător în cazul în care acestuia i-ar fi tremurat vocea de emoții (se mai întâmpla, întrucât atunci nu era o obișnuință pentru ascultători să fie urmăriți, nu existau live-urile de astăzi, oamenii erau mai timizi, poate). Vorbeau cifrele, iar cifrele arătau că românii i-au îndrăgit umorul aparte.
„Umorul are o regulă esențială. Trebuie să te cobori la nivelul omului pe seama căruia faci glume şi trebuie să glumeşti în primul rând pe seama ta. Trebuie să râdeți împreună, nu doar tu de el.”
Despre un one man show neobosit care, dacă ar avea o superputere, ar vindeca boli grave sau incurabile, teama de boli sau sărăcie fiind printre temerile pe care nu doar el le resimte, ci oricare dintre noi, în rândurile ce urmează…
Alexandra Gugiuman/ revista Insociety: Ai fost un copil răsfățat? Pus pe șotii, neastâmpărat, copil-problemă? Care-i amintirea din copilărie care mereu o să-ți rupă un zâmbet când rememorezi?
Bogdan Nicolai: Răsfățat nu am fost, neastâmpărat da, iar copil-problemă doar când mă băteam cu băieții din cartier sau când deranjam orele la şcoală. Toată copilăria mea este o amintire superbă.
A.G.: Colaborările cu revistele glossy cum au venit? Vorbește-mi puțin despre provocarea de la A list Magazine.
B.N.: Chiar asta este: o provocare. O revistă premium cu mult video. Asta a fost o premieră. A apărut mai întâi pe net şi abia apoi pe print. Asta a fost o altă premieră. Admir enorm curajul Andreei Esca de a face poteci pe tărâmuri încă neumblate. Iar treaba asta mi se potriveşte perfect.
A.G.: Cum ai defini compromisul?
B.N.: E un lucru care te poate ajuta pe moment, dar îți poate lasă urme adânci pe suflet. Asta dacă ai demnitate, bineînțeles. Sunt şi oameni care fac compromisuri cu uşurința cu care taie o roşie.
„Ca orice om, am făcut o mulțime de gafe. Îmi amintesc, de exemplu, cum am injurat timp de o oră un om politic într-o discuție cu o tipă care s-a dovedit a fi chiar fiica respectivului. Martor la momentele penibile ale altora pot fi oricând deschid TV-ul pe un post de genul Taraf TV sau Antena 3.”
A.G.: Ce ți se pare cel mai greu de atins?
B.N.: Înțelepciunea şi adevărata linişte interioară.
A.G.: Dacă povestea ta nu s-ar fi scris astfel, cum ți-ai imagina-o? Ce crezi că ți-ai fi ales ca profesie?
B.N.: Da. Cred că aş fi lucrat în turism. Şi cred că voi lucra în turism la un moment dat.
A.G.: Ce te inspiră în tot ceea ce faci?
B.N.: Ce văd în călătoriile mele, ce citesc, ce oameni cunosc… Depinde…
A.G.: Online-ul îți dă posibilitatea de deveni cunoscut fără să fii în mass-media, dar e suficient, oare?
B.N.: Dacă publicul tău este unul tânăr, cred că online-ul este mai mult decât suficient. Publicul TV este din ce în ce mai îmbătrânit.
A.G.: Care este cartea ta preferată?
B.N.: Am foarte multe cărți preferate. Îmi e imposibil să aleg una singură. Una dintre cărțile din care am învățat multe lucruri este „Toba de tinichea”.
A.G.: Dacă ar fi să fii un animal, care ar fi acela?
B.N.: Urs brun, de Sinaia. 🙂
A.G.: Ce te definește ca om, nu ca persoană publică?
B.N.: Faptul că sunt unul şi acelaşi. Nu om şi persoană publică, ci doar om.
„Pentru tot ceea ce am reușit pănă acum le-aș mulțumi oamenilor din jurul meu care cred în mine. Și oamenilor în care cred, la rândul meu.”
sursa foto: arhiva personală a lui Bogdan Nicolai
