Magda Coman a fost în lumina reflectoarelor de la 16 ani. Se visa un fotomodel de succes, bifând mai multe apariții în revistele de modă sau videoclipuri. Sau… avocat, după cum îmi mărturisește. Însă cum destinul e neverosimil în a ne surprinde, un cumplit accident de mașină i-a curmat orice speranță că și-ar putea trăi visul la care a muncit atâta vreme.
Pentru moment, am putea putea spune, dacă e să ne gândim că azi, la aproape 14 ani distanță de la ziua care avea să-i schimbe pe deplin viața, Magda Coman a reușit să fie lecția de viață din care oricine se poate inspira, femeia care, deși obligată să fie dependntă de scaunul cu rotile, e admirată și aplaudată la scenă deschisă la fiecare nouă urcare pe podiumul Atipic Beauty, evenimentul pe care îl organizează în speranța că va reuși să schimbe mentalități la nivelul opiniei publice, să deschidă inimi.
Atipic Beauty e forma prin care Open Your Heart atrage atenția autorităților publice care pot accesibiliza deplasarea persoanelor cu dizabilități, dar și maniera prin care Magda Coman, alături de modelele în scaun rulant care defilează pe podium, arată societății că acceptarea îți dă acea acceptare care poate deveni forța de care ai nevoie pentru a răzbi, pentru a fi puterea exemplului.
„Nu m-am gândit niciodată că într-o zi, viața mea se va schimba total! Nu urăsc, nu vreau să acuz. Acesta a fost destinul meu. Probabil sunt mai de folos așa altora decât eram mergând.”
Despre „acea zi”, Magda nu vrea să-și amintească sau să vorbească foarte mult, doar își tot repetă că a fost o întâmplare nefastă. Nu vrea să acuze pe nimeni, însă, în sufletul său încă mai e o rană care nu s-a închis, cu care va trăi, probabil, tot restul vieții.
Până să se accepte din nou, Magda a stat aproape un an și două luni în spital, refuzând, atât atunci, cât și odată ajunsă acasă, să folosească scaunul cu rotile. Norocul părinților săi a fost Fundația Motivation, locul în care înveți, practic, să redevii independent, în pofida handicapului locomotor. Magda își amintește cum mama sa a păcălit-o atunci, spunându-i că o duce în vizită la o fundație pentru a cunoaște alți oameni. O lună de zile a durat stagiul de adaptare, însă nu i-a fost deloc ușor.
„A fost un episod groaznic de acceptare ca îmi voi duce viața pe roti. Și totuși, dacă mama nu făcea acel pas, cred că probabil cedam psihic în patul meu, din propria camera. La Fundația Motivation am cunoscut oameni cu aceeași dizabilitate locomotorie, am învățat să retrăiesc sub o altă formă- să gătesc, să fac curat, să am grijă de alte persoane și să utilizez corect scaunul rulant. În acel stagiu am cunoscut și un psiholog pe nume Lucian Negoiță, aflat tot în scaunul rulant. Atunci, în mintea mea, s-a produs acel declic care a spulberat depresia și mi-am spus ‹‹Dacă el poate, eu nu am nicio scuză!››”
S-a întors acasă alt om, un om care s-a acceptat așa cum a vrut Dumnezeu să fie, același Dumnezeu căruia îi mulțumește pentru că a ales să o țină în viață. Când a conștientizat că sănătatea nu aparține niciunuia dintre noi și chiar e o binecuvântare să fii sănătos, simțind durerile și suferința pe propria piele, a dat viață ideii pe care de multă vreme o creionase în minte- Open Your Heart, organizația non-guvernamentală prin care, în calitate de președinte, Magda și-a propus să arate societății că dincolo de dizabilitate se află omul și voința lui de a se autodepăși. Și că ei trebuie să fie acceptați așa cum sunt. Nu obișnuiește să își facă planuri. Își duce viața prin credință și speră, cu ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor, să reușească să deschidă un centru de zi pentru oamenii cu dizabilități, un vis în care crede că va deveni realitate într-o zi.
„Eu am terminat Facultatea de Psihologie. Sunt mamă, soție, am o activitate, organizez evenimente, sunt activă social și nu mă simt cu nimic mai prejos decât oricare altă femeie care merge. Singurul lucru diferit este modul de a ne deplasa. Iar fiecare om trebuie să conștientizeze că sănătatea nu aparține niciunuia dintre noi și că oricând se poate întâmpla să schimbi mersul cu roțile unui scaun cu rotile.”, spune Magda Coman.
Magda Coman își împarte viața între Italia și România. Acolo, în Italia, se află actualul soț, Răzvan Bobeică, omul care o iubește așa cum este, omul alături de care vrea să îți trăiască viața, convinsă fiind că dragostea rezistă dincolo de limite. Acolo, e omul drag inimii sale. Aici, se află proiectele sale de suflet.
Mereu a luat deciziile în funcție de cum i-a dictat inima, așa că cei doi s-au căsătorit la nici două luni de când s-au cunoscut la Milano Fashion Week, show la care Magda a participat ca model pentru un designer italian. El, singurul fotograf român de acolo, stabilit de 17 ani în Italia. Azi, familia Magdei înseamnă ea, soțul și cei doi copii: Rahela, copilul Magdei dintr-o căsătorie anterioară, născută prematur după o sarcină dusă la limita dintre viață și moarte (Magda făcuse septicemie din cauza unei infecții urinare și era să moară) și Elisei, rodul actualei căsnicii. În ambele cazuri, medicul Prună Silviu i-a fost alături și a supravegheat-o atent, fiind omul care i-a dat speranță și încredere că va fi mamă.
„Îmi doresc să am o familie fericită și să fim toți sănătoși. Vreau ca peste ani să știu că am lăsat o urmă în inimile oamenilor care m-au cunoscut și că am reușit să dăruiesc societății doi adulți care vor lupta să schimbe lumea în bine- copiii mei, Rahela si Elisei.”
Alexandra Gugiuman, revista InSociety: În ochii celor mai mulți dintre noi ești o învingătoare, însă sub acest chip angelisc, lipsit de griji parcă, ce poveste se acunde, Magda?
MAGDA COMAN: Trăiesc o viață atipică. Chipul meu ascunde atât bucurie, cât și tristețe, o poveste care are toate șansele să bată orice film.
Te-ai aflat în postura de a primi ce e cel mai greu de acceptat verdict. Ce a fost, în cazul tău, și ce e, în general, cel mai dificil?
MAGDA COMAN: Doamne! Cred că cel mai dificil este să te accepți așa cum ești, sa îți recâștigi încrederea de sine, să te simti iar femeie și capabilă de a putea avea o viață care să tindă spre normalitate.
„Azi, pentru mine, viața este o luptă dură, pe care vreau să o trăiesc frumos și demn, o viață în care încerc să mă acomodez cu cea de azi.”
Mai ai momente în care simți cum oamenii se uită cu compasiune la tine? Poate chiar inclusiv de colegii copiilor tăi sau de părinții acestora.
MAGDA COMAN: După accidentul suferit am lucrat în diferite țări ca model. Singura țară în care mă simt privită ciudat este România. Și acest fapt se întâmplă din lipsă de educație. Oamenii privesc dizabilitatea și nu pot să vadă dincolo de ea. Am simțit, uneori, compasiune, ceea ce nu aș vrea să simt din partea nimănui. Mă deplasez doar diferit, atât. În rest, abilitățile mele îmi depășesc dizabilitatea!
Ce nu ai spus public niciodată?
MAGDA COMAN: Nu am vorbit foarte mult în public despre suferință. Despre motivul divorțului meu. Consider că trebuie să fiu o încurajare pentru cel care citește sau mă ascultă. Sufletul omului este încărcat suficient cu propriile lui probleme. Nu are nevoie de altele în plus. Eu vreau sa fiu un promotor al autodepășirii unei vieți greu de dus și să eman bucurie, nu tristețe.
Îți e dor de ceva anume?
MAGDA COMAN: Îmi este dor să dansez. Uneori, o fac în vis. La fel cum, tot atunci, merg.
Dacă ai putea schimba ceva la tine, ce ai schimba? Dar la nivel de mentalitate?
MAGDA COMAN: Aș schimba naivitatea. Se-ntâmplă ca uneori să dau prea multă încredere unor oameni și mă dezamăgesc. La nivel de mentalitate, în România sunt multe de schimbat, de la educație până la nivelul de a percepe omul și nu dizabilitatea lui.
Cui i-ai mulțumi pentru ceea ce ești astăzi?
MAGDA COMAN: Pentru viață, după toate cele întâmplate, lui Dumnezeu. Pentru ceea ce sunt azi, îi mulțumesc mamei care a fost mereu un sprijin necondiționat, soțului meu, copiilor și oamenilor care au rămas lângă mine indiferent de situațiile prin ce am trecut.
„Oamenii sunt așa cum aleg să fie- buni sau răi. Atunci când alegi să îți expui viața, alegi și faptul că vor exista oameni care te plac sau nu. Mediatizarea unui caz ține de șansă sau de ceea ce tu ți-ai dorit să dăruiești din timpul tău societății, făcând bine.”
Magda Coman definește copilăria drept o amintire de neuitat, se relaxează stând întinsă, privind cerul în aer liber și nu ar putea renunța niciodată la copiii săi. Preferă muntele, momentul preferat al zilei este dimineața. Îi place să primească flori, dulcele, culoarea roșu și o definește stilul elegant.
sursa foto: arhivă personală
2 comentarii