I-a cucerit pe români prin simplitate și bunătate, principii pe care le-a moștenit de la ai lui. Dincolo de imaginea de luptător neînfricat, Cătălin Moroșan are un suflet imens, în care și-au găsit culcuș nu doar familia, cea mai de preț avere pe care un om o poate avea, după cum chiar el mărturisește, ci și sutele de mii de români care-i transmit, prin gânduri și susțineri, puterea de care și el recunoaște că are nevoie nu doar înainte de meciurile importante, ci chiar și în acele momente în care simte că nu mai poate. Căci da, și campionii au cumpene în viață, dar Moroșan a învățat că prin răbdare se rezolvă toate.

„Nu renunț niciodată și merg până la capăt. E un principiu pe care l-am învățat ca sportiv. Dacă nu găsesc luminița la capătul tunelului, merg pe alt drum. Dar încă mai caut luminița și sper să o găsesc!”

Cătălin Moroșan a ales kickboxing-ul „dintr-o greșeală”, iar lui Radu Pietreanu de la Vacanța Mare îi datorează performanța în sport.

„Părinții au investit mult în educația mea. Am ales Facultatea de Drept. Încheiasem 6 ani de rugby și, ca orice fost sportiv de performanță, după ce m-am lăsat de sport, am început să mă îngraș, să pun burtă. M-am dus să slăbesc, îți spun sincer. Întâmplarea face că m-am bătut cu doi dintre bodyguarzii lui Radu Mazăre. I-am învins.”, povestește Cătălin.

Ultimii trei ani și i-a dedicat politicii „fără vreun rezultat notabil”, spune campionul. Politica l-a ajutat, în schimb, să-i asculte pe oamenii din jur și să-i înțelegă mai bine. A investit energie, a pus suflet, a legat prietenii.  E un dum pe care va merge când își va încheia cariera de sportiv. Va veni cu notorietate, timp, pregătire și cunoașterea unui drum pe care l-a experimentat ani înainte

„Ce nu mi-am făcut în politică? Dușmani! Și asta pentru că eu niciodată nu am jucat la două capete, cum s-ar spune. Când am ales să fiu lângă cineva, mi-am asumat până la capăt acest fapt. Nu am dat public în nimeni și cred că e cea mai mare greșeală să-ți faci gratuit dușmani. Am alături oameni care cred în mine, însă pentru a porni la război e nevoie de mult mai multe: putere politică, o organizație puternică și putere financiară.”.

Când a acceptat să participe la ”Dansez pentru tine” nu știa deloc să danseze. A fost o provocare. Semnase contractul pentru două săptămâni, fără să-și imagineze că avea să câștige finala. A pierdut, în schimb, în gala K1 ce a urmat imediat concursului ”Dansez pentru tine”.

„Nu le poți avea pe toate în viață”, spune Cătălin, amintindu-și acest episod din viața sa pe care oricând l-ar mai repeta cu drag. În schimb, este ferm convins că n-ar mai accepta niciodată competiția „Sunt celebru, scoate-mă de aici!”. ”Nu m-a traumatizat, dar m-a făcut să învăț că oricât de celebru ai fi, dacă n-ai aproape familia și pietenii care te iubesc și te acceptă așa cum ești, nu ai nimic. De-abia atunci mi-am dat seama cât de răi putem fi ca oameni.. Fix atunci când suntem în situații critice. Când nu mai ai mâncare, uiți complet de principii!”.

Nu crede că va înceta vreodată să nu-și mai reproșeze faptul că nu a fost alături de soția sa când aceasta a trecut prin momente dificile la naștere (Cătălin era în ”Dansez pentru tine”). Recunoaște că 2016 e anul pe care ar vrea să-l uite, fiind anul în care s-a concentrat pe politică mult prea mult, a bifat 3 înfrângeri în meciurile oficiale, a renunțat la proiectele de televiziune și a fost diagnosticat cu hernie cervicală. Din fericire, în decembie 2016 și-a decis prioritățile: familia și sportul.

Alexandra Gugiuman, www.insociety.ro: Cum arată Cătălin Moroșan atunci când ajunge acasă și nu mai e nici sportiv, nici om politic, nici vedetă?

Cătălin Moroșan: Surprinzător de normal! Mă joc cu fetița, ies în oraș cu soția sau cu prietenii… Sunt norocos că-mi pot vizita părinții în fiecare weekend. Le sunt recunoscător pentru tot ceea ce sunt astăzi. Mama a fost suficient de dură cu noi de foarte mici. Pot spune că ea m-a înzestrat cu ambiție, tatăl fiind cel care m-a învățat să-l iubesc pe Dumnezeu, să fiu pragmatic și echidistant, să-mi iubesc aproapele. Poate că atunci când eram mic n-am simțit dragostea părintească așa cum o simt copiii de azi. Așa erau vremurile… dar părinții îmi sunt alături trup și suflet, mă urmăresc, îmi analizează dinainte adversarii. Dacă-ți spun că se mai întâmplă să mă împrumute și cu bani, n-ai să mă crezi! (râde) 

Agresivitatea din ring nu-l caracterizează în viața de zi cu zi. Acolo se dedublează, iar emoțiile se transformă. În afara ringului, Cătălin Moroșan e un om pașnic, voios, căruia îi place viața și se bucură pentru tot ceea ce a primit de la Dumnezeu.

„Cel mai mult m-am bucurat când m-am întors din junglă, unde am trecut prin toate. Omul, ca să ajungă să se bucure de ceea ce are, trebuie să treacă prin suferință.După un antrenament greu, mă duc acasă și mă bucur de frumosul pe care îl am!”

Sportul, prin victorii și înfrângeri, e o lecție de viață continuă. Personal, am realizat toate astea de-abia după ce am terminat-o cu sportul. Mi-am dat seama cât de important e pentru psihicul nostru să înveți de mic să treci peste un eșec, să te pregătești să depășești obstacole, mentalități, să nu uiți niciodată de unde ai plecat și că nimic nu se obține fără muncă, ambiție, perseverență. Cum vezi tu rolul sportului în formarea individuală?

Cătălin Moroșan: Sportul înseamnă sănătate, înainte de toate. Îmi permit să-i îndemn pe părinți să nu le fie teamă de accidentări posibile și să-și încurajeze copiii să practice un sport. Îmi vor mulțumi mai târziu. Sportul te pregătește pentru viață și îți definește caracterul. O înfrângere te motivează să te reorganizezi și să fii mai bun data viitoare. Prin sport, fiecare individ se face util, învață să socializeze și iese din propria carapace, numită singurătate. Avem de lucrat la capitolul mentalitate, din păcate. A fost cross-ul Iașul și am văzut oameni revoltați de faptul că s-a oprit circulația în oraș pentru câteva ore. În alte orașe, aceasta ar fi o inițiativă încurajată de oameni. În Iași, e nevoie de progres, deschidere, voință, de o altă mentalitate. Nu de puține ori am fost invitat să le vorbesc adolescenților, dar și adulților, despre sport și cum gândirea de luptător și învingător se poate dezvolta prin sport. Mă bucur că pot fi un model, deși nu mi-am propus niciodată acest lucru.

Ni s-a confirmat că succesul are o rețetă diferită pentru fiecare în parte. Cât e ambiție, talent, hotărâre și încredere în tot ceea ce faci?

Cătălin Moroșan:  Talentul este cel mai important dintre toate. Fiecare dintre noi are un talent, doar că nu întotdeauna se întâmplă să-l descoperim și să luptăm să performăm în ceea ce suntem talentați. Să faci ceea cu adevărat îți place e o împlinire extraordinară! Ambiția scoate ce e mai bun dintr-un om. Munca e cea care completează și pune în evidență talentul și ambiția. Scopul… scopul îl căutăm o viață întreagă.

Ai precizat de la începutul discuției noastre că familia e cea  mai de preț valoare. Fiind în atenția televiziunilor, cum ai reușit să păstrezi discreția în privința vieții private și a familiei, într-o societate avidă de cancan?

Cătălin Moroșan: Pentru mine, familia e cea mai intimă și sensibilă parte. Am știut întotdeauna să mă comport cum se cuvine cu producătorii, nu sunt vreun figurant, dar nici un om care se vinde ieftin. O singură dată am avut o apariție televizată alături de soția mea, Georgiana. De asemenea, i-am îndeplinit visul mamei de a cânta muzică populară și am fost alături de ea într-o emisiune unde am cântat împreună o melodie populară. În rest, familia e sfântă. N-am să o expun public și n-am să permit nimănui niciodată să se amestece în chestiuni ce nu mă privesc decât pe mine și familia mea.

Cariera unui sportiv e limitată ca timp. Cum vezi momentul în care vei încheia acest capitol din viață? Ți-ai îndreptat cumva planurile înspre o anumită direcție?

Cătălin Moroșan: Cu siguranță, mă voi retrage în business. Nu m-am gândit ce anume mi-ar plăcea să fac, dar ar cam trebui să mă grăbesc pentru că începe să ticăie clepsidra. Business și politică, direcțiile certe. Am sacrificat timp, bani, emoții în politică. Vreau să ajut România pentru că am avut de nenumărate ori steagul României în spate și știu ce sentimente te încearcă atunci când ți se intonează imnul. Am plâns la ultimul meci din Chicago, când o sală întreagă a cântat ”Deșteaptă-te, române”. Au fost cele mai mari emoții trăite în cei aproape 11 ani de carieră pe care îi am. Chiar îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat să trăiesc astfel de momente de nedescris în cuvinte.

sursa foto: galerie personală Cătălin Moroșan și www.protv.ro