Când s-au gândit că ar fi oportun să facă un festival și în Bacău, așa cum au văzut ei prin alte țări, pasiunea pentru muzică le-a fost adrenalina de care aveau nevoie pentru a porni în această nebunie. Spun nebunie pentru că așa definește chiar Alexandru Olteanu, unul dintre cei trei asociați ai Young Island Festival, tot ce înseamnă acest festival, de la idee la atmosferă. O nebunie frumoasă. Una care, de fiecare dată când trage cortina, primul gând e „anul viitor nu-l mai facem!”. Dar apoi se răzgândesc și se pun pe treabă.

Din discuția avută cu Alex, ediția din acest an, la care va urca pe scenă Jason Derulo, va fi ca un test pentru ei. Una care le va testa limitele și le va arăta care e adevăratul potențial al Bacăului pentru astfel de evenimente. E al cincilea an de Young Island Festival și organizatorii propun nu doar o stare de bine, ci și un festival safe.

„Am fost cel mai safe festival de acest tip din țară în ultimii ani!”, îmi explică Alexandru Olteanu.

Prima ediție de Young Island Festival a fost în pandemie, organizată într-o lună. Au profitat de faptul că nu se făceau evenimente, artiștii costau mai puțin, iar lumea era dornică să iasă. N-au stat prea mult pe gânduri și și-au zis „hai să vedem ce iese!”. Ideea nu era recentă, ci de prin 2012. Dar ceva le-a dat acel sentiment că nu e timpul. Nu încă. Au experiență în management de club, având unul dintre cele mai vechi cluburi din zona Moldovei, dar pe zona de festival, nimic. Nu știau exact ce înseamnă un festival.

„Mulți se gândesc că trebuie să fii tănăr pentru festival, însă noi ne-am gândit la insula mică. Young Island Festival a plecat din pasiune și ne-am dorit să trecem la alt nivel. Noi am mai gândit un proiect atunci când insula a intrat în renovare. Vedeam insula cu potențial. Și atunci ne-am gândit să facem o locație gen Ibiza, cu bar, nisip adus de la mare. L-am numit Young Island, doar că primăria a zis că nu se poate închiria zona pentru că e șantier, apoi că trebuie să treacă cinci ani până la recepție, numai că nici acum nu s-a făcut recepția. Insula mică, Young Island. Mulți au înțeles greșit ideea că festivalul e pentru tineri. De fapt, era insula mică, adică Young Island. Și am avut ceva de muncă pentru ca oamenii peste 25 de ani să înțeleagă că e și pentru ei. De aceea, am mers pe sloganuri de genul „locul în care te simți mereu tânăr”. Chiar este pentru toată lumea!”, spune Alex Olteanu.

Alex e sincer și spune că li s-a propus inclusiv să mute festivalul la Iași. Nu au făcut-o până acum. „Sufletul nostru este încă în Bacău!”, e răspunsul pe care mi-l dă atunci când îl întreb de ce au stat pe gânduri. Toate business-urile lor sunt în Bacău. Familiile le sunt în Bacău. Aici au crescut, aici s-au format, aici s-au dezvoltat. N-ar putea să trădeze Bacăul, cu toate că sunt conștienți că Iașul ar fi mai ofertant. Au în plan mai multe idei. Vor să facă în așa fel încât Bacăul să vibreze la fel cum se întâmplă în alte orașe. Oamenii sunt dornici să iasă, să se distreze, să experimenteze. Doar că trebuie să fie cineva și care să-și asume că se încumete să facă asta chit că are nevoie de mult timp pentru a ieși pe profit.

Ei au tot felul de evenimente în locațiile pe care le administrează și văd că potențialul orașului. Au dat tonul. I-au urmat și alții. Speră că o vor face și mai mulți. Până atunci, Young Island Festival rămâne cel mai important festival de muzică din zona Moldovei. Iar acum, cu Jason Derulo pe scenă, o Românie întreagă va auzi de ei.

„Toți apropiații spun că suntem nebuni să facem asta. Pentru că văd ce muncă este. E o muncă care te distruge psihic, e stres. Nebunia ne face să continuăm. Ca să ne înțelegem, nu suntem pe pierderi, dar nici pe profit. Adică în primii doi ani am ieșit în pierdere, dar apoi am amortizat. Suntem undeva la zero. Nici nu am pierdut, dar nici n-am câștigat. Asta te ține acolo, nebunia, atmosfera. Unii au alte pasiuni, noi avem festivalul!”, spune Alex Olteanu.

Nu ezită în a-mi spune că da, simte o oarecare frustrare când vede că Young Island Festival nu are aceeași priză la nivel național, nu-i promovat așa puternic. Nu înțelege de ce sunt aceste diferențe București și restul țării, nu doar la capitolul promovare, cât inclusiv la nivel de furnizori. Costurile sunt altele, deschiderea vine după o reticență mare. Alex Olteanu, om de marketing fiind, știe că un festival aduce un tip diferit de reclamă. Ai contact direct cu clienții tăi. Interacțiunea e reală și la fața locului. Poți face tot felul de activări care să le rămână o amintire faină legată de produsul tău. Singura explicație pe care o are e că Bucureștiul e mare, cam toți știu cum merge piața, prețurile, pe când ei, în Bacău, sunt singuri.

Alexandra Gugiuman, www.insociety.ro : Ați avut la început acea teamă că oamenii nu vor reacționa cum v-ați aștepta la un eveniment de acest gen?

ALEX OLTEANU: 100%. Abia anul trecut au înțeles ce înseamnă atmosfera de festival. Noi am fost reper pentru alții, cum e evenimentul cu vinul. E fain când vezi că se creează. Acum, pe timpul verii, chiar ai ce să faci în Bacău, în weekenduri. Ai viață socială. Nu cum aș vrea eu, că mai e de crescut, dar e.

Dar pentru ediția asta, una specială, cu Jason Derulo cap de afiș, e vreo temere? Chiar, știa Jason de Bacău? Că de România sigur știe, că a fost chiar de curând, la București…

ALEX OLTEANU: Eh, dar de unde să știe?!? (râde) Cred că vremea rămâne principala temere. Și mai e una, că nu vor fi suficienți oameni în fața scenei. Deja nu mă mai gândesc la acoperirea investiției, ci să fie atmosferă. Am avut o experiență neplăcută, acum doi ani, când era un DJ renumit venit direct de la Tomorrowland și la noi, în fața scenei, avea 500 de oameni. Și pentru că mă simțeam eu prost că nu venea lumea la el, am oprit celelalte scene ca să fie plin acolo, să nu se simtă prost.

Dăm timpul înapoi și ajungem la prima ediție de Young Island Festival… care a fost sentimentul de la final și care au fost provocările? Le-ați intuit sau v-ați spus „băh, în ce ne-am băgat?”?

ALEX OLTEANU: Ca idee, după fiecare ediție spunem că nu ne mai trebuie. Niciodată nu am ajuns la partea de profit. Momentan e partea de pasiune și nebunie și atunci e o oarecare dezamăgire când vezi că te-ai implicat și ai depus foarte multă muncă, e dezamăgire că nu faci profit. Dar după 2-3 săptămâni vezi lucrurile altfel, îți revii. În primul an, anul 2021, prima ediție, a fost mai diferită. Era pandemie. Fiind pandemie, artiștii erau mai accesibili. Oamenii erau doriți. Cred că am organizat-o într-o lună. Nu am dormit noaptea, nu știam în ce ne băgăm clar, dar să zicem că am mai cules informații, am analizat ce se întâmpla la alte festivaluri la care am mers în alți ani, am mai furat de acolo idei. Plus că am mai avut ajutor din industria asta muzicală. Ne-a ajutat mult. Apoi, am început să studiem, să facem cursuri, să mergem pe afară să vedem ce înseamnă un eveniment, de la dimensiunea scenei la cum evacuezi oamenii și tot felul de detalii care nu se văd. Acum le-am înțeles și am ajuns să fac eu designul la scenă, să creez eu conceptul, harta 3D…

Că tot ai adus în discuție partea din spate, cât e munca din spate, pe care festivalierul nu o vede? Apar provocări pe parcurs?

ALEX OLTEANU: La fiecare ediție apare altceva ce nu ai luat în calcul și îl iei în calcul anul viitor. Și apare altceva. Deci, niciodată nu îți bate planul de acasă… După prima ediție, festivalul a devenit job full time. De fapt, part-time cam șase luni și full time alte șase. Partea cea mai complicată e bookingul artiștilor. Până să alegi data, trebuie să vezi când au tur în zonă, să fie în Europa. Ca idee, la Jason Derulo, discuțiile sunt începute cu 6 luni în urmă. Au fost trei luni de negocieri pe sumă, perioadă etc și alte trei luni de negocieri pe tehnice, acomodare.

Citesc despre tot felul de pretenții la marii artiști… fără a da vreun nume, ați primit vreo cerință mai ciudată?

ALEX OLTEANU: Prima și cea mai ciudată a fost ca artistul să aibă un lemur lângă scenă. Așa scria în cerințele pe care ți le transmite inițial.. Și am zis „ok, pot să dau totul… știți, lemur, suntem în România!?!”. Și răspunsul a fost că au pus asta doar ca să vadă dacă se citește raiderul. Ciudate, nu pot să spun că au fost. Poate sandvișuri și băuturi anume, dar le comandăm din Europa, nu-i problemă. Ce-mi mai vine în minte e că mulți au clauză să aibă 35000 de oameni în fața scenei. Păi n-am capacitate atât… sau nu știu, la alții ni s-a spus că în ziua în care el urcă pe scenă să nu mai cânte nimeni. Așa ceva e imposibil. Când suntem depășiți, cerem ajutor la agențiile de specialitate, care pot garanta pentru noi.

„Cred e Young island Festival a devenit mai mult și o provocare, să vezi până unde poți să o duci. Ok, vine cu alte beneficii, noi mai având alte două locații, avem alte negocieri cu furnizorii. Pe mine, care am în continuare agenția de marketing, e ca un portofolliu care mă aruncă în față către alți clienți. Indirect, ne aduce și alte beneficii. Dar cel mai mult e provocarea să vezi până unde poți să duci ideea festivalului și cât poți să crești. Anul ăsta chiar ne-am aruncat pe calcule mari, care au dat peste cap totul.”

Care a fost click-ul care v-a făcut să riscați cu un nume mare? Se vede vreo diferență de când ați anunțat că vine Jason Derulo?

ALEX OLTEANU: De încercat, am încercat și în alți ani, ne-am dorit mereu pe cineva mare și am adus. Doar că știam că sunt 5 ani și nu am testat niciodată cât de multă putere are orașul. Pentru că sunt multe de luat în calcul: sunt 2500 de camere de cazare la nivel de muncipiu și împrejurimi, sunt multe provocări. Acum am forțat-o la modul de a vedea care e capacitatea maximă pe care poate să o ducă Bacăul. Dacă poate să atragă iubitorii de muzică la Bacău. Pentru că de 5 ani mă chinui să fac un video cu ce poți să faci în Bacău dacă vii pe perioada festivalului și nici cei de la centrul de informare turistică nu au știut ce să-mi zică… Diferența, da, se vede, mai ales la cei din afara Bacăului. Sunt bilete luate din Oradea, Cluj. Deci, da.

Ce anume v-a făcut să vă opriți la el? Ok, înțeleg că se poartă discuții paralele cu 4-5 artiști, dar de ce el? Cum v-ați dat seama că e în topul preferințelor?

ALEX OLTEANU: Greu, foarte greu a fost să îl aducem. La primele două ediții am mers după preferințele noastre. Apoi, sondaj. Am căutat să aflăm de pe tot felul de site-uri cam ce ascultă lumea în zona respectivă, tot anul. Adică dacă eu dau pe Bacău, îmi arată ce ascultă lumea cel mai mult. Îți dau ca exemplu: luna trecută, din top 100 de melodii ascultate, doar trei nu sunt manele! 97 sunt manele și trei nu sunt! Noi mergem pe altă nișă. Nici la club n-am vrut să punem, până acum un an de zile, când n-am mai avut încotro. Pentru că e haos…

„Luna trecută, din top 100 de melodii ascultate, doar trei nu sunt manele! 97 sunt manele și trei nu sunt!”, e răspunsul lui Alex care chiar m-a șocat, întrucât n-aș fi crezut…

Așa puternic e fenomenul acesta?

ALEX OLTEANU: Da, la cei tineri nu mai există distracție fără manele. La niciun bal de boboci. Făceau after party în club. La 22 se deschideau porțile, la 22.30 deja erau cu telefonul în mână și spuneau „manele-manele!”. Nu exagerez, erau vreo 60 de copii în față, care cereau manele. Și se mai întâmplă să ai invitat din altă parte și să întrebe lumea „dar manele nu?”. Zici nu și pleacă pur și simplu din club. La nivelul ăsta s-a ajuns. Orice ai vrea să faci, riști să ai sala goală. Încercăm să îi mai educăm, mai scăpăm câte o manea. Noi chiar eram singurul loc din Bacău în care nu puneam manele. Dar nu ai încotro, că esti nevoit. Dacă nu, închizi. Noi suntem împotriva manelelor.

Spuneai că înainte a fost o perioadă de research, ce anume ți-a atras atenția?

ALEX OLTEANU: Scena. Pentru mine, scena contează enorm, poate mai mult decât artiștii pe care îi aduci. Dar și feedbackul oamenilor. Am încercat să facem ceva conceptual, iar acum am început să mă duc eu pe ideile mele… Stai și 3-4 luni ca să creezi. Și acum mă consult cu cel cu care am lucrat până acum.

Uite, e un detaliu la care nu cred că s-ar fi gândit mulți…

ALEX OLTEANU: Păi de acolo pleacă tot. De la temă. Că asta te ajută să mergi tot anul de promovare. Pe acel concept te cațeri la toate. A fost Genesis, New Evolution, New Dimension, Conquest Island și anul acesta sunt The Lighthouse. Adică speranța că umplem toată insula și e ce trebuie să fie. Vedem ce facem anul viitor, că nu avem încă identitatea, cu toate că știm data, suntem în discuții cu artiștii.

Ce ar trebui să știe cineva care nu a venit la nicio ediție Young Island Festival și vrea să vină acum? De ce ar veni?

ALEX OLTEANU: Îți dau un exemplu. Un client de-al meu de pe marketing, un om de afaceri, cu o cifră de afaceri frumoasă, el la 45 de ani, cu o imagine despre festivaluri total eronată- că sunt numai droguri și depravare totală. Cu greu l-am adus la festival. După cele 3 zile de festival, mi-a zis că nu s-a mai simțit așa de când era în liceu. A zis că se aștepta să fie altceva, dar a găsit o organizare impecabilă, incidente zero, aer liber, viață. În alea trei zile parcă nu ești în Bacău. E alt vibe, vezi doar oameni zâmbind, care așteaptă să se întâmple altceva. Starea oamenilor parcă se transformă efectiv în acea perioadă. Ce mi-a plăcut cel mai mult de-a lungul timpului e că la prima ediție am avut 200 de plângeri la poliție pentru sunet, la a doua 100 și ceva, iar anul trecut doar două. Oamenii au început să înțeleagă că e un eveniment important și să lase să se desfășoare în acele zile pentru că vine cu beneficii. Apoi, mergeam cu un Bolt, și nu știu cum, dar doamna care conducea și-a dat seama că eu sunt cu Young Island Festival. A zis că ea nu suportă muzica de la festival și caută să plece în concediu în acea perioadă. Așa că abia așteaptă să anunțăm data festivalului ca să plece în concediu.

E vreo reacție pe care ai primit-o de-a lungul timpului, care ți-a rămas așa în minte și care, poate în alea 2-3 săptămâni în care spui că nu îți mai trebuie, îți amintești că „băi, dar uite ce frumos a zis X atunci?”?

ALEX OLTEANU: Cel mai emoționant moment a fost acum doi ani, când stage production-ul nostru de atunci a improvizat… că nu mai știu ce artist era pe scenă. Noi avem acces gratuit pentru persoanele cu dizabilități. Și era o persoană în scaun rulant. Și s-a dus el repede și a făcut o platformă ca omul acela să vadă. A apărut în presă. Mi-au dat lacrimile pentru că am văzut ce impact mare are în comunitate. Dar cel mai mare feedback îl am de la volunatri. Că au cam rămas pe lângă noi. Unii aveau 14 ani când i-am preluat, acum sunt la facultate. Văd evoluția lor. Văd cum povestesc ei despre festival și mai ales cum i-a ajutat în dezvoltarea lor. Mulți erau persoane care nu își permiteau un bilet și apoi veneau să ajute ca să facă promovare și ce mai era de făcut. Și i-am implicat și în alte lucruri pe care noi le mai facem. Au văzut cum lucrăm noi. I-am format într-un fel de lucru în echipă. Eu sunt foarte glumeț, mă ocup și de ambasadori. Este o prietenie. Și acum avem o caravană, mergem cu microbuzul, îi plimbăm… dar de acolo văd cel mai bun rezultat, cam cum evoluează ei.

Acum că am ajuns la finalul discuției, zi-mi un lucru: e greu să existe o asociere în trei de succes? Nu de alta, dar auzim prea des că poți să faci orice, numai nu te asocia…

ALEX OLTEANU: E o provocare. Nu sunt numai fluturași. Dar încă de la început știam că fiecare are un atu. Eu, că vin din zona marketingului, încă din liceu organizam evenimente. Un asociat e foarte bun pe negocieri și cel de-al treilea e foarte bun pe obținerea de avize și tot ce ține de acte. Și ne-am găsit nișa foarte bine. Până ne-am găsit complet, ne-am adaptat unul după altul. Am înțeles unde are unul dreptate și unde are altul. Și am ajuns la consens, chiar dacă mai sunt dicuții între noi. Sunt și ele benefice, că dacă ar fi doar un asociat să facă toate astea, ar fi o singură direcție. Suntem trei capuri principale.