Simt nevoia să spun niște lucruri despre echipa de baschet feminin a Iașului- CS Politehnica Iași. Că tot am făcut deplasarea cu fetele, la Oradea…
1. Am observat că se scriu articole în care fetele sunt puse la zid pentru rezultate. Totuși, n-am văzut același elan să se scrie măcar o chestie bună despre Iustina Hurmuz, care e cea mai bună marcatoare a campionatului. Și așa a fost de la început.
2. Cum n-am văzut să scrie nimeni că Ana Coțovanu, care are numai 14 ani, a fost selectată la lotul național U14. Sperăm să fie și în lotul național final.
3. Acest club Politehnica a făcut eforturi mari să reînființeze secția de baschet feminin. Și sunt aproape sigură că s-au uitat chiorâș mulți. Țineți cont că în zona Moldovei, la nivel de performanță, nu mai există nicio altă echipă de baschet feminin. Nici măcar la junioare. Când eram eu junioară, aveau echipe: Botoșani, Bacău, Galați. Și erau echipe bune. Ne băteam pe bune să ajungem la turneul semifinal.
4. În completare la punctul 3, asta înseamnă că nu ai de unde să atragi jucătoare din zonă. Așa cum fac cei din vest, cărora le e ușor, au bazin de selecție. Și oricum, fără bani, nu vine nimeni la nicio echipă de baschet sau de oricare alt sport.
5. Rețineți că în echipa de baschet există două jucătoare care nu au mai jucat baschet de 15-17 ani. Au 35 și 36 de ani. Și o pauză de 15-17 ani. Sunt fostele mele colege, Ana și Ancuța. Cu toate astea și chiar dacă au copii acasă, vin la antrenamente, recuperează, trag de ele. În plus, fetele venite de la Botoșani au și ele o pauză de antrenamente de vreo patru ani. De ce? Pentru că li s-a desființat echipa de acolo, când aveau 14-15 ani. Acum au 18-19 ani.
6. Nu sunt bani pentru transferuri. Ceea ce înseamnă că e nevoie să construiești în timp și cu răbdare. Fetele încă sunt la liceu, altele studente. Școala rămâne o prioritate.
7. Până de curând, n-am avut decât 3 poziții de antrenament în Polivalentă, pe săptămână. Iar preparatorul fizic, domnul Andone, face voluntariat.
8. Fetele nu au jucat în alte campionate în acest an, așa cum au făcut-o alte jucătoare de la diferite echipe din Liga I, care sunt junioare. Asta înseamnă meciuri în picioare și sunt foarte importante.
9. Echipa asta nici meciuri de pregătire n-a avut. Nici cantonament. Nici măcar un leu indemnizație (până în ianuarie, când au primit niște sume de 150-200-300 lei). Și nici nu prea ai cu cine să faci meciuri de pregătire în zonă, că nu sunt echipe. Iar deplasările costă.
10. Cu toate astea, apreciez enorm că Răzvan de la Unirea Towers ne-a plătit și ne-a mai pus la dispoziție niște chestii. Apreciez cum Mircea, de la Clinica Arra, s-a ocupat de fete pe partea de kineto. Și fetele au avut nevoie de aceste proceduri de recuperare medicală. Și cum Mădălina de la DTAC a zis din prima „da, vreau să ajut”. Și cum WorldClass România (Iași) ne-a pus la dispoziție spa-ul și sala de fitness pentru recuparare și antrenament.
11. Toți cei menționați la punctul 10 au fost contactați de mine. Au acceptat să sprijine echipa de baschet cum au putut și chiar a fost un imbold că se poate, că deschidere este, trebuie doar să bați la ușă și să povestești cu sufletul despre un proiect. Am făcut asta pentru că mi-am asumat să fac parte din staff, voluntar. Să fiu omul cu comunicarea și marketingul.
12. Încă mi se pare ciudat că sunt sute de copii în Iași care fac baschet, dar care nu vin la meciurile echipelor mari. Nu sunt aduși de antrenori. Nu există așa ceva! Și aici e și din cauză că da, e multă râcă în acest sport. Invidii, habar nu am. Pare ciudat, e strict părerea mea.
13. Baschetul feminin de la noi din țară nu e pe vreun nor roz. Din păcate, și Federația știe asta. Și sper că se vor găsi acele soluții pentru ca baschetul să redevină atractiv și la fete.
14. Ah, banii care intră în club, la fel cum se întâmplă și la alte cluburi din țară care aparțin de Minister, vin de la Minister în mare parte. Să nu aibă careva impresia că bani vin cu duiumul de la bugetul local. Confundați cluburile dacă faceți asta. Uitați-vă pe sumele alocate pe întreg clubul (care înseamnă peste zece secții) și vă veți convinge că sunt derizorii.
15. Sigur aș mai avea de spus multe…
PS: o vom scoate la capăt, sunt convinsă. Noh, dacă vreți să vă povestesc, dați-mi un semn.
