La nivel mondial sunt sute de milioane de animale fără stăpân, suflete abandonate ori pierdute, flămânde de cele mai multe ori, cerșind o simplă atenție din partea oricărui trecător. Acuș se implinește un an de când l-am adoptat pe Argo. Nu l-am căutat, totul s-a petrecut întâmplător (povestea o găsiți aici), însă de atunci e bucuria casei, dovada vie a loialităției și iubirii necondiționate. Argo e o poveste fericită, dar ar fi putut fi unul dintre cei 212 câini eutanasiați în fiecare lună în Iași. Statistica datează din 2019, conform www.ziaruldeiasi.ro, însă probabil că datele nu s-au schimbat foarte mult având în vedere răspunsurile seci și reci pe care, la acel moment, le-au dat responsabilii. Înfiorător, nu? Da, este, dacă ne gândim că Iașul e unul dintre cele mai mari orașe din țară și ar trebui să aibă un plan bine pus la punct și în această chestiune. Ce să vezi, pare să n-o aibă… dar, că întodeauna există un dar, vina e și a celor care își abandonează animalele fără să se gândească la consecințe. Pentru că da, animalele (fie că vorbim de câini sau pisici ori oricare animal domestic) n-ajung pe străzi așa, din senin, ci sunt aruncate-n stradă de „stăpâni”. Nu le sterilizează din varii motive, dar nici nu rată că le-ar păsa de acel membru necuvântător al familiei, pe care și l-au asumat.
Ziua Internațională a Animalelor fără Stăpân este marcată pe 4 aprilie și datează din 2010. În acel an, în Olanda, la Conferința națională dedicată animalelor fără stăpân s-a vorbit despre nevoia de a avea o zi dedicată acestor animale. A fost modul prin care participanții la Conferință au considerat că pot trage un semnal de alarmă față de o situație aproape disperată pentru iubitorii de animale.
În lume, statele care celebrează Ziua Internațională a Animalelor fără Stăpân organizează acțiuni specifice, de la târguri de unde oricine poate adopta un animal fără adăpost până la campanii gratuite de sterilizare. Totuși, există și state pe ale căror străzi nu vom întâlni câini fără stăpân. Olanda, de exemplu, prin setul de reguli impus a reușit performanța de a ajunge în scurt timp de la a fi unul dintre statele cu cele mai multe animale abandonate la singurul stat fără animale abandonate.
Cum a reușit Olanda să devină singurul stat care nu are câini vagabonzi?
- „a instituit obligaţia de sterilizare şi castrare, care se desfăşoară gratuit în clinicile veterinare. În plus, sunt stabilite zilele din lună în care este posibilă vaccinarea animalelor în mod gratuit. Acest lucru a permis, într-un timp foarte scurt, sterilizarea a 70% din populaţia canină şi, prin urmare, reducerea numărului de pui abandonaţi.
- au fost introduse norme stricte privind bunăstarea şi tratamentul animalelor. Orice act de cruzime faţă de prietenii patrupezi este pedepsit cu până la trei ani de închisoare şi o amendă de cel puţin 17.000 de euro. Pentru a ajuta la identificarea acestor infracţiuni, poliţia olandeză a creat o unitate specială care se ocupă de cruzimea faţă de animale şi abandonarea acestora.
- Guvernul i-a împins pe cetăţeni să adopte şi să nu cumpere câini. Din acest motiv, a ridicat în mod semnificativ impozitele pe câinii de rasă pură cumpăraţi. Acest lucru a făcut ca persoanele să se gândească de două ori înainte de a cheltui mii de euro pe un câine de rasă pură şi au preferat să-i salveze pe cei din adăposturi.
- asociaţiile și presa sunt foarte atente la fenomen- care continuă să fie monitorizat -, informând cetăţenii de la an la an că toţi câinii din ţară sunt în continuare bine îngrijiţi şi că niciunul dintre ei nu-şi riscă viaţa pe străzi.”, scrie https://epochtimes-romania.com
Ambasadorul Zilei Animalelor fără Stăpân este Cesar Millan, dresor de câini şi realizatorul emisiunii „Dog Whisperer”, pentru care a fost nominalizat și la premiile Emmy. Acesta a asimilat viața animalelor care nu sunt ale nimănui cu propria viață:
„Într-un fel, şi eu am fost al nimănui. Ajuns în America, nu ştiam engleza, nu ştiam unde voi dormi, unde voi mânca, nu ştiam ce se va întâmpla cu mine. Ştiam că de unde vin îmi era bine, aveam o familie care mă iubea. Este înfricoşător să dormi pe stradă şi să nu şti ce-ţi rezervă ziua de măine. Dar eu am fost norocos, pentru că am putut să-mi înbunătăţesc situaţia prin educaţie. Am fost şi mai norocos pentru că oamenii au crezut în mine şi m-au ajutat să devin ce sunt acum. Situaţia a fost grea, dar cu ajutorul oamenilor am reuşit să o depăşesc. Dar este o diferenţă între mine şi animalele fără adăpost. Eu am decis să vin în America, ştiam că nu o să fie uşor. Eu am ales. 600 de milioane de animale fără stăpân din întreaga lume nu au făcut această alegere. Au fost aruncate în stradă de stăpânii lor, născute în stradă sau pierdute. Animalele acestea nu au creat această situaţie, doar trăiesc în ea sau după caz, mor. Cine îmi cunoaşte filosofia, ştie că nu susţin eutanasierea animalelor din adăposturi numai pentru că sunt nedorite. Dar o formă şi mai crudă de eutanasiere este moartea pe care o înfruntă animalele pe străzi. Mor de foame, mor bolnave sau lovite de maşini. Mor de mâna unor criminali. Cred că mulţi privesc un animal fără stăpân ca pe o mare bătaie de cap. Dar acestea sunt ființe reale care duc vieți incredibil de brutale și dureroase. Și este în mare parte din cauza lucrurilor pe care noi, oamenii le-am făcut. Eu am nevoie de ajutor şi sunt sigur că fiecare dintre voi aveţi nevoie de ajutor la un moment dat. Noi toţi avem nevoie. Şi în mod special aceste animale ale nimănui.” (sursa: http://stiri.tvr.ro/ )
