În Vila Sonet, amplasată într-o zonă cu o încărcătură istorică remarcabilă, peste drum de Bolta Rece, Mihai Codreanu obișnuia să-și aleagă oaspeții de la cină. Chiar dacă participai la șezătorile literare pe care proprietarul casei le organiza, asta nu însemna că-ți câștigai și un loc să rămâi pe-nserat. Avea, cel mai probabil, o manieră distinctă de a le sugera invitaților că trebuie să plece… în salonul în care aveau loc astfel de întâlniri, din toată mobila veche, autentică și lucrată de cei mai iscusiți meșteri, o anume piesă atrage și mai mult privirile și curiozitatea: setul de cești de cafea în formă de craniu al bătrânului mag. A fost darul pe care Mihai Codreanu l-a primit atunci când a intrat în masonerie.
„Simbol de natură mentală legat de camera de chibzuință a ritualului de inițiere masonică, craniul reprezintă „durata scurtă a vieții și omul redus la cea mai simplă expresie a sa” și ne amintește că „viața este o formă relativă în această lume, iar trupul aparență, efemer și tranzitoriu. Doar trecând prin proba morții poate fi învinsă moartea.” (sursa info: historia.ro)
Mihai Codreanu a fost unul dintre membrii fondatori ai Lojii „Dimitrie Cantemir” din Iași. În acest demers îndelung analizat și întors pe toate părțile pentru a vedea care sunt avantajele și oportunitățile, Mihai Codreanu l-a cooptat și pe bunul său prieten Mihail Sadoveanu pe care, în balconul în care și astăzi stă la fel ca odinioară masa de șah, l-a învățat să joace șah. Mai târziu, Sadoveanu avea să devină președintele Federației de Șah.
Mihai Codreanu avea trac de public, motiv pentru care nu și-a îndeplinit niciodată visul de a fi pe scenă, ca actor. În schimb, lumea teatrului nu i-a fost străină. A fost director al Teatrului Național din Iași și a scris mai multe piese de dramaturgie. Fiu al unui distins judecător și profesor de latină, e lesne de înțeles că Mihai Codreau a primit o educație aleasă. Mama, Natalia pe numele său, a fost nimeni alta decât sora lui Gheorghe Mârzescu, co-fondator al Partidului Național Liberal. Cavaler al Academiei Franceze, Mihai Codreanu este decorat cu ordinul de onoare din Paris. A fost decorat și de regele Ferdinand.
Vila Sonet de pe strada Rece a fost construită pe terenul pe care primăria i l-a donat lui Mihai Codreanu, în semn de prețuire pentru meritele aduse literaturii și implicit orașului Iași. Datează din anul 1934 și aici a locuit Mihai Codreanu până în anul 1957, când a murit. Alături, în tot acest timp, i-a fost cea de-a doua soție Katia Codreanu. S-au căsătorit imediat după ce prima soție a decendat. Până să-i devină soție, Katia i-a fost infirmieră și secretară. Devotamentul ei față de cel în casa căruia lucra n-a ținut cont de diferența de vârstă de 34 de ani care era între ei. Katia l-a îngrijit cu dragoste, mai ales după ce Mihai Codreanu a aflat că suferă de o boală care-i distruge vederea treptat, până la orbire, o afecțiune incurabilă.
După moartea poetului, dramaturgului și avocatului Mihai Codreanu, Katia decide să doneze Vila Sonet autorităților ieșene, cu permisiunea de a locui aici până va muri (anul 1988). Acest lucru a permis ca informațiile și istoria locului să fie preluate direct de la sursă. În proporție de 98%, lucrurile din Vila Sonet sunt autentice.
Biroul, locul unde luau masa, manuscrisele, distincțiile expuse, toate au aparținut familiei Codreanu și încă poartă mirosul unei epoci fascinante. Aflu că statuetele de pe treptele Vilei Sonet sunt o reprezentare a lui Lord, câinele lui Mihai Codreanu. Iubitor de animale, a avut și un motan. Pereții casei au fost martorii unor întâlniri literare remarcabile. De altfel, Codreanu era o fire extrem de sociabilă. S-a înconjurat de tineri talentați, pe care cu generozitate i-a îndrumat.
Mihai Codreanu nu este un nume popular, cu toate că activitatea și performanțele i-au fost recunoscute și dincolo de granițele României. De aceea, a păși pragul Vilei Sonet înseamnă accesul la informații despre care poate chiar n-aveam pic de habar…
