TRIANGLE OF SADNESS – sau Triunghiul Tristeții, în traducere- (îl găsiți pe HBO MAX), premiat cu premiul Palm d’Or în 2022, surprinde într-un mod ușor dus la extrem tot ce înseamnă ipocrizia și falsitatea vremurilor pe care le trăim. Lecția din final, dată de lupta pentru supraviețuire pe care sunt nevoiți să o ducă naufragiații pe o insulă nu neapărat pustie, subliniază fin că, indiferent de statut, sunt situații în care nu te mai ajută nici contul din bancă, nici cine ești. Ajungi să fii egal cu unul pe care aproape că nici nu l-ai observat până în acel moment. Pe de altă parte, nu-s trecute cu vederea nici frustrările celor care până atunci li s-au dat ordine, dar acum, când simt că pot deține controlul, nu ezită să o facă pe-a șeful. Așa că Abigail, managerul cu întreținerea toaletelor de pe yaht, ajunge să ceară tuturor supraviețuitorilor să spună cu voce tare că aici, pe insulă, ea e conducătorul.
„Triunghiul tristeții” e o satiră a prezentului, în care aproape că nimic altceva nu mai contează decât imaginea deformată în funcție de ceea ce cere piața. În prim plan sunt Carl și Yaya, două modele de succes, care ajung să fie invitați pe un yaht de lux, alături de miliardari din toată lumea. Până la actul al doilea- Yahtul, filmul se deschide cu două scenete inspirate din realitate. Am aflat asta din interviul pe care regizorul Ruben Östlund l-a acordat pentru urban.ro și pe care îl puteți citi aici. Mai exact, regizorul povestește cum o prietenă de-a sa, fiind la o petrecere, a stat lângă un medic estetician care i-a spus fără niciun pic de jenă că are „un triunghi de tristețe destul de adânc, dar care se poate rezolva în doar 15 minute, cu botox”.
Replica e folosită întocmai în Triunghiul Tristeții, la scena cu castingul de modele. Căci da, în modă, și cel mai mic defect te poate scoate din joc… de fapt, Yaya și afirmă cu nonșalanță la un moment dat că soarta lor, a modelelor, e să ajungă un trofeu, „soție- trofeu”, la brațul unui bogătaș care le-ar face toate mofturile. E o glumă pe care o auzi des printre modelele de succes, folosită măiestuos de regizorul Östlund. Inclusiv scena de la restaurant e cât se poate de reală.
Carl și Yaya încep să se certe din cauză că Yaya nu are nici cea mai mică intenție de a plăti ea cina. E o întâmplare trăită pe propria piele chiar de regizor – „scena de la restaurant este inspirată de propria mea experiență cu Sina. Aproape de începutul relației noastre, am vrut să o impresionez și am invitat-o la Cannes. Am plătit nota de plată pentru cină la prima, a doua și a treia seară și apoi m-am gândit: ‹‹La naiba, trebuie să iau taurul de coarne și să am o discuție despre asta. Îmi place prea mult de ea ca să mă conformez rolurilor din societate, în care bărbatul plătește întotdeauna nota de plată››. Ce vedeți în film este ceea ce s-a întâmplat între noi: cearta a avut loc în liftul lui Martinez; ea îmi bagă bancnota de 50 de euro în cămașă, iar eu m-am speriat și am țipat; eu, stând într-o cameră singur, gândindu-mă: ‹‹acum am distrus aceasta relație›› și apoi discuția sinceră pe care am avut-o când s-a întors, în sfârșit!”, povestește regizorul Östlund pentru urban.ro.
Actul al doilea din Triunghiul Tristeții, denumit sugestiv YAHTUL pentru că acțiunea se petrece pe un yaht de lux, mi-a adus aminte de Titanic. Asta pentru că scufundarea e iminentă. Aici, pe yaht, întâlnim tot felul de personaje, de la bogătași cu tot felul de pretenții până la personalul instruit în ideea că trebuie să le facă acestora pe plac doar de dragul bacșișurilor generoase pe care speră că-l vor primi.
Discursul căpitanului de vas din momentul în care anunță că vasul se va scufunda e o serie de constatări nu foarte departe de adevăr. Acesta îi acuză pe pasageri că nu plătesc taxe, că singura lor valoare e banul. „Războiul a devenit cea mai profitabilă industrie. Cu fiecare bombă care cade undeva, cineva câștigă un milion de dolari”, spune căpitanul, care nu ezită să le mai spună propriilor pasageri că n-au nicio jenă să-și inventeze fapte care să justifice ceea ce fac, dar nimeni nu se uită în oglindă ca să-și spună „ce monstru sunt!”.
Nava începe să se scufunde treptat. Pasagerii au rău de mare, vomită rând pe rând, dar nici că încearcă în vreun fel să se salveze pentru că nici căpitanul nu e sigur, din discursul său, dacă nava se va scufunda sau nu. Ceea ce aduce dezastrul este grenada pe care niște băștinași o aruncă înspre vas. Aceasta pică fix lângă cel mai elegant și respectuos cuplu de pe vas, doi bătrânei simpatici din Marea Britanie, despre care abia atunci aflăm că au făcut avere din industria armamentului- „e de-a noastră?”, întreabă ea. Dar nici bine nu-ntreabă, că vasul explodează. Portretul acestor doi bătrânei despre care n-ai fi spus că au afaceri cu arme e iarăși o modalitate prin care sunt subliniate aparențele la care suntem expuși zi de zi. Nu știm niciodată ce maschează un chip omenos ori un zâmbet.
Așa se face trecerea spre actul al treilea din Triunghiul Tristeții, INSULA. Se salvează o mână de oameni. Printre aceștia, Carl, Yaya, managerul vasului- Paula, care nici aici nu-și iese din rol și consideră că încă e angajata companiei de lux și trebuie să le asigure pasagerilor o vacanță de neuitat, un oligarh rus, încă un personaj, o pasageră care nu poate vorbi din cauză că a suferit un AVC, un muncitor de la motoare, de culoare, pe care naufragiații îl văd cu ochi suspecți la început, considerându-l infiltrat, băștinaș, și… Abigail.
Manager al toaletelor pe vas, Abigail simte că acum poate să dețină controlul pentru că știe să pescuiască, să facă focul, să vâneze, să aibă grijă de toți. Lucruri pe care nimeni altcineva dintre cei care s-au salvat nu știe să le facă. Deși Paula îi spune să nu uite că e angajata firmei, Abigail o avertizează pe Paula că da, așa este, dar pe vas, nu în pustietate. Și de aici începe inversarea rolurilor. Abigail cere să îi fie recunoscut titlul de conducător și să i se subordoneze. Oligarhul rus o ademenește cu o viață lipsită de orice griji când vor reveni acasă, că el are mulți bani, numai- numai să îi păzească, să nu-i lase de izbeliște. Vă sună cunoscut, nu?
Întreaga experiență de pe insulă devine o luptă pentru supraviețuire. Toți sunt egali, nimeni nu are nimic în plus față de alții. Bogați și săraci, la aceeași masă. Bogați și săraci, căutând o soluție de a scăpa de pe o insulă care le pune la dispoziție hrana pe care ei trebuie să și-o procure și să și-o prepare și cam atât.
Filmul „Triunghiul Tristeții” durează 2 ore ș 20 de minute și îl puteți vedea pe HBO MAX. Aproape de sfârșit, aflăm că Abigail a dezvoltat o relație cu Carl, însă Yaya nu știe în mod oficial, doar intuiește. Carl n-ar vrea să o facă să sufere, dar nici nu știe cum să abordeze problema. Abigail, deși nu spune, o urăște pe Yaya tocmai pentru că e iubita oficială a lui Carl. Așa că o însoțește pe Yaya atunci când aceasta spune că merge să exploreze insula, să vadă dacă găsește ceva. Merg mult, dar nu fără succes. Yaya descoperă un lift, un resort de lux. Adică vede luminița de la capătul acestei aventuri neașteptate. Îi spune lui Abigail că, în sfârșit, va putea ajunge acasă, să-și vadă copiii. „N-am copii!”, răspunde sec Abigail care, înainte de a se îndrepta spre resort, cere să meargă să-și facă nevoile. Yaya o așteaptă, stă și privește apa. În spate, Abigail, cu o privire nebună și mânată de invidie și ură pentru Yaya, se-ndreaptă către aceasta cu un pietroi în mâini. Yaya simte și-i spune că o poate ajuta, că o poate lua cu ea, o poate face asistenta ei personală…
Și de aici, fiecare își poate imagina pe mai departe ce se poate întâmpla, căci filmul se încheie. O fi omorât-o sau nu? Fiecare e liber să-și dezvolte propriul scenariu. Personal, cred că n-apucă să o omoare pentru că ajunge Carl, pe care oricum îl vedem cum aleargă prin păduri pentru a le găsi. Probabil că și-a dat seama că se poate întâmpla o nenorocire, că nu e tocmai ok că Yaya și Abigail au plecat singure și împreună să exploreze insula, tocmai din cauza triunghului amoros în care se află. Deci, liber la imaginație…
Filmul, deși o satiră, chiar exprimă realitatea. Sigur, o hiperbolizare a vremurilor e necesară pentru ca semnalul de alarmă să fie și mai bine înțeles. Cu ce rămânem după acest film? Cu întrebări și aha-uri. Sigur, în sinea noastră suntem cu toții conștienți de cât de nedreaptă e lumea în care trăim. Dar ce face fiecare pentru a îndrepta câtuși de puțin treaba asta deja e acțiune individuală.
sursa foto interior articol: news24.ro
sursa foto reprezentativă: spling movies
