Am urcat prima dată în turnul cu ceas când eram mică. Mi-amintesc și acum acele scări din lemn care scârțâiau și te făceau să nu-ndrăznești să te uiți în jos cu fiecare etaj urcat. Așa se făcea accesul în turnul cu ceas al Palatului Culturii în urmă cu cel puțin 25 de ani. Așa îmi amintesc eu. Copil fiind, mi-era frică. Poate de asta nici n-am mai căutat să urc în turn. Pentru că n-am mai vrut să-mi amintesc ce senzații am experiementat atunci.
Numai că… de curând, în timp ce cumpăram bilet pentru expoziția „Imperiul roman- Tehnologia învingătorilor” (care, a-propos, încă mai este deschisă, trei luni e găzduită în premieră, la Iași), mi-am adus aminte de turnul cu ceas și-am întrebat la casa de bilete dacă se poate vizita. Da, se poate, numai că se urcă-n turn în grupuri de maxim 14 persoane, de două ori pe zi (la 10.40 și la 11.40), de marți până duminică, iar biletul costă 16 lei (8 lei pentru pensionari și 4 lei pentru elevi și studenți). Trei etaje urci pentru a ajunge în turn. Fiecărui etaj îi corespunde o cameră, sunt „camerele ceasului”- Camera Greutăților, Camera Mecanismului (unde ne și oprim) și Camera Clopotelor. Înainte, când accesul se făcea pe scări, le puteai vedea.
Mi-am făcut curaj și m-am aventurat să urc în turn, într-o duminică. Din întreg grupul, eram singura localnică. Acest lucru m-a făcut să zâmbesc pentru că Iașul e o destinație turistică excelentă, cu multiple obiective care merită să fie vizitate. Numai că… surpriză! La un sfert de veac distanță, scările au dispărut. Adică n-au dispărut la propriu, dar accesul nu se mai face ca-n filmele de groază, ci cu liftul. Modernizarea a venit odată cu lucrările de restaurare prin care a trecut Palatul Culturii. Din 2016 e așa.
Ceasul e o poveste în sine. A fost construit în Germania, cum era moda vremurilor de atunci. Este un ceas cu carillon. În traducere, „cântă din clopote”, după cum ni se spune. Ceasul este unul cu pendul, are trei cadrane decorate cu vitralii pe care sunt redate cele 12 semne zodiacale. Există o corelație între aceste semne, oră și lună. Așadar, nu-i vorba doar de o funcție estetică, decorativă. În centru, mesajul surprins prin pictura razelor solare și a astrelor cerești este unul extrem de fin și trimite la dualitatea zi-noapte.
„Ne aflăm în fața ceasului mecanic care a fost instalat în 1925, de către inginerul diplomatic al Casei Regale. Acesta era ajutat de mare arhitect I.D. Berindei, care a proiectat acest fastuos Palat Administrativ și al Justiției, funcția pe care o îndeplinea inițial Palatul Culturii”, sunt primele cuvinte pe care ghidul le rostește, cu precizarea că va fi cât se poate de scurt cu privire la povestea ceasului. Scurt, dar extrem de concis, aș adăuga. Iar acest lucru se întâmplă pentru că la și 59 de minute, ghidul ne invită să observăm „pe viu” cum funcționează mecanismul din spatele sunetului care răsună-n Iași, la oră fixă, de atâția ani- Hora Unirii. Deodată se pun în mișcare roțile, pinii, totul.
Inițial, ceasul nu era prevăzut cu niciun fel de ajutor automatizat. Vechimea ceasului și fluctuațiile de temperatură au făcut ca să-i fie adăugat un dispozitiv nou, un senzor de mișcare care să regleze mișcările pendulului. Motivul pentru care s-a apelat la acest artificiu a fost că ceasul începea să înregistreze pierderi de timp.
Acum funcționează ca un ceas elvețian.
Clopotele care redau Hora Unirii, opt la număr, sunt amplasate la 50 de metri sub acoperișul Palatului. Totul e conectat. Clopotele sunt susținute printr-un sistem de bârne de lemn. Fiecare clopot are propriul sunet, ca o notă muzicală. Acționate împreună și în același timp, redau perfect Hora Unirii. Montat în vremuri în care erau probleme cu electricitatea, a trebuit să se ia în considerare și acest aspect. Astfel, chiar și-n cazul în care s-ar lua lumina, ceasul ar funcționa. Și asta pentru că e prevăzut să fie acționat și manual, tehnică pe care o mai întâlnim la Castelul Peleș, după cum aveam să aflu.
„Simbol al Iașului, Hora Unirii, compusă de Alexandru Fechtenmacher, pe versurile poetului Vasile Alecsandri, ce marchează în mod simbolic Unirea Principatelor de la 1859, este redată de ansamblul de clopote din Turnul Central al Palatului din Iași. Sunetul din Turnul Palatului rămâne unic prin patina vremurilor care au „șlefuit” acest ansamblu al cesului cu carillon în mod natural, prin uzura mecanismelor, prin modificarea notelor (modificări ce apar la nivelul fiecărui clopot – îmbătrânire, pierderi de greutate sau depuneri de materiale străine sub forma unor filme subțiri, temperatura, umiditate etc.) sau prin modificări ce țin de restaurare și întreținere, prin grija expertului restaurator Ion Cristea.”, se arată pe https://palatulculturii.ro/expozitii-si-evenimente/instalaie-inovatoare-n-turnul-cu-ceas-al-palatului-culturii-hora-unirii-i-ora-exact-pot-fi-ascultate-de-la-iai-oriunde-n-lume-565. Ion Cristea este și cel care a avut grijă de ceasul Palatului mai bine de 30 de ani.
De reținut e faptul că, așa cum aflăm de pe site, accesul copiilor sub 6 ani în Turnul cu Ceas este strict interzis. Accesul copiilor cu vârste între 6 și 14 ani în Turnul cu ceas de la palatul culturii este permis doar dacă sunt însoțiți de alți membri adulți ai familiei. Nu este permis accesul în Turnul cu Ceas pentru grupuri de elevi sub 14 ani. În plus, traseul nu este recomandat persoanelor care au rău de înălțime ori sunt claustrofobe.
Un comentariu