Pe strada Titu Maiorescu, la nr. 12, într-o casă construită în stil neogotic, monument istoric, în care au locuit personalități ca Scarlat Panaitescu, general în armata regală, ori neurochirurgul Nicolae Oblu, ni se dezvăluie un univers care prezintă într-un mod cât se poate de modern civilizația Cucuteni și istoria academică a Iașului.

                          Muzeul Univesității „A.I.Cuza” a fost inaugurat în 2011, funcționează ca departament al Universității și „a fost conceput prin raportare la o dublă tradiţie. Prima dintre acestea face referire la iniţiativa savantului Orest Tafrali privind constituirea Muzeului de Antichităţi, care a fost inaugurat în anul 1916. Aceasta a asigurat păstrarea obiectelor istorice pe care le deţinea Universitatea din Iaşi, devenind totodată un spaţiu destinat cursurilor practice. A doua tradiţie datează dintr-o perioadă mai recentă. În 1960, la Centenarul Universităţii, a fost organizată o expoziţie în „Palatul Vechi”, iar în 1985, când s-au împlinit 125 de ani de la fondarea celei mai vechi instituţii moderne de învăţământ superior din ţară, a fost deschis un mic muzeu în spaţiul Rectoratului. Menirea acestuia era să conserve principalele piese cu valoare simbolică pentru istoria instituţiei. Actualul muzeu al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” cumulează dubla tradiţie a valorificării materialelor rezultate din cercetările arheologice şi a celor care aparţin de istoria vieţii academice”, se arată pe www.uaic.ro.

Muzeul Civilizației Cucuteni

                                 Muzeul Civilizației Cucuteni, parte din Muzeul Universității, e ca o invitație la cunoașterea unei civilizații de acum peste 5000 de ani. Are patru încăperi, fiecare cu propriul specific. Astfel, după ce putem observa cam ce înseamnă o investigație pe teren, suntem cuceriți de ceramica de Cucuteni. Piesele expuse sunt originale și provin din săpăturile întreprinse în ani. Sunt piese rare, unice, de-a dreptul fermecătoare prin tehnica în care sunt lucrate. Observăm coloristica roșu, negru și alb și motivul spiralei.

                                     Atenția la detalii, tehnica ori măiestria cu care au fost realizate într-un mod atât de firesc nu fac altceva decât să scoată în evidență iscusința cu care oamenii s-au gospodărit din cele mai vechi timpuri. Apoi, ajungem în camera în care este amenajată o locuință specifică pentru acele vremuri. De aici și mai puternic gândul că din nimic au reușit să creeze un tezaur fantastic, o moștenire remarcabilă pentru întreaga omenire. Nu lipsesc uneltele ori armele.

                   Vizitatorul ia contact cu civilizația nu doar vizual, ci și acustic. După cortina gri, te-așteaptă tavanul conceput ca un cer înstelat. Sunetul tobelor exultă. E o atmosferă vibrantă, ușor la limita dintre rațional și spiritual. Am aflat că decizia de a alege tobele pentru a reda mediul tribal nu a fost chiar întâmplătoare, ci a fost fundamentată pe motivele descoperite în acest sens.

                       Privesc cu uimire întreg tezaurul pe care l-am moștenit. Cucuteni e unic în lume, ar putea oricând să devină unul dintre cele mai atractive obiective de pretutindeni, însă parcă ne-am obișnuit să așteptăm sau să ne punem bețe-n roate și nu reușim să găsim acele căi care să ne pună în mod real pe harta turistică.

Muzeul Academic

                      La etaj, Muzeul Universității prezintă Muzeul Academic te întâmpină cu felurite documente și obiecte reprezentative pentru tot ce înseamnă Universitatea „A.I.Cuza” de la înființare și până în contemporaneitate. Remarcabil e Biroul Rectorului. Sobru și elegant, ascunde nu doar decorații ori sigilii, ci și ciocanul și mistria care au fost folosite la „așezarea pietrei fundamentale a palatului universitare din Copou”. Pe birou poate fi admirată și Cartea de Onoare a Universității și am avut norocul să mi se arate pagina pe care au semnat invitații de la Centenarul Universității, din 26 octombrie 1960. Întreaga vizită e ca o călătorie în timp. Ca fost student al Universității, a fost emoționant să mă uit atent la fiecare document, la fiecare filă de istorie practic…

                    Întreg Muzeul Academic este „un spaţiu consistent este alocat evoluţiei istorice a instituţiei, fiind marcate, cu ajutorul unor exponate reprezentative (steagurile primelor facultăţi, tablouri cu personalităţi, documente oficiale, medalii, fotografii, publicaţii), momentul inaugural şi aniversările din 1910/1911, 1960, 1985 şi 2010. Cea mai mare parte a spaţiului este dedicată evoluţiei disciplinelor academice, urmărindu-se ilustrarea realizărilor în planul cunoaşterii şi parcursul ştiinţific al personalităţilor emblematice. Diversele laboratoare, Muzeul de Istorie Naturală, Grădina Botanică şi Biblioteca Centrală Universitară beneficiază de o expunere adecvată, fiind marcată importanţa în planul cercetării a fiecăreia dintre aceste componente ale spaţiului academic.”, se arată tot pe site-ul Universității.

                        Și mai mult de atât, vizitatorul mai primește un privilegiu, iar ochiul îi e captat de portretele remarcabile ale pictorului C.D. Stahi, expuse cu grație pe pereții Muzeului. Privind atent tablourile, deloc puține la număr, aproape că trăiești o expoziție a pictorului C.D.Stahi. Nu trebuie să fii cunosctor pentru a iubi arta. E suficient să-ți placă frumosul. Așa um nu e nevoie să fi fost student al Universității „A.I.Cuza” pentru a face o vizită aici, pe strada Titu Maiorescu. Trebuie doar să fii curios și să vrei să afli istoria care s-a scris până acum și care ne-a fost dăruită cu atât de multă generozitate.

                     În plus, la mansardă este organizat un spațiu tare simpatic pentru studenți, care găzduiește deseori expoziții, ateliere, seminarii.