Veneția e orașul care te ademenește să rătăcești pe străzi înguste și să-ți dai voie să visezi și să te imaginezi în vremuri de odinioară… Carnavalul de la Veneția e o tradiție care atrage milioane de turiști în nici două săptămâni. Oamenii nu doar că se costumează, ei cred în tradiția asta.

Italienii pun preț pe tradiție și moștenire culturală

                       Ideea de carnaval nu e doar în Veneția. În perioada premergătoare postului mare de dinainte de Paști, cam fiecare localitate are astfel de manifestații. De exemplu, n-am mers doar la Veneția, am fost și pe lacul Garda, unde am văzut părinți și copii costumați în diferite personaje, îndreptându-se spre locul în care era spectacolul. La fel a fost și în Verona.

                           Americanii au Halloween. Italienii au Carnavalul. Brazilienii au Carnavalul de la Rio. Fiecare cu specificul propriu. Obiceiuri străvechi, transmise cu la fel de mult entuziasm de la o generație la alta.

                      Legenda spune că ideea carnavalului are legătură cu destrăbălarea de dinainte de perioada evlavioasă din post. E și motivul pentru care Carnavalul de la Veneția nu e niciodată în aceeași perioadă. Cu două săptămâni înainte de lăsata secului, italienii își fac toate poftele. După, cer iertare. Cam așa s-ar traduce.

                          Datele arată că în fiecare an, peste trei milioane de turiști din întreaga lume vin special pentru Carnavalul de la Veneția. Unii se costumează, alții nu o fac. Cert e că măștile venețiene sunt la tot pasul, așa că o mască tot își ia oricine. N-ai cum să pleci din Veneția fără o astfel de amintire.

Istoria Carnavalului de la Veneția

                              Istoria Carnavalului de la Veneția datează secolele din XI-XII. Unii istorici fac legătura cu anul 1094. Alții, se raportează la anul 1162. Potrivit www.carnivalofvenice.com, în 1268, Carnavalul de la Veneția marchează prima atestare. Câțiva ani mai târziu, Senatul Republicii, printr-un act oficial, dădea dreptul la distracție înainte de postul Paștelui.

                               Carnavalul de la Veneția are legătură cu tradiția catolică. Cu 40 de zile înainte de începerea postului mare, catolicii treceau printr-o perioadă de sărbătoare, plină de excese și manifestări extravagante.

                              Carnavalul de la Veneția a primit recunoașterea internațională de-abia în secolul al XVIII-lea. După, aproape două secole a fost interzis. Se întâmpla în perioada în care orașul a fost sub ocupația austriecilor. Anul 1979 marchează relurea Carnavalului. De atunci și până în prezent, spectacolele sunt tot mai grandioase. Italienii doresc să ofere o experiență de neuitat vizitatorilor. O fac prin parada costumelor, spectacolele stradale, expoziții, baluri și petreceri prin care italienii vor să reconstituie vremurile de glorie ale Carnavalului.

Festivitatea de deschidere: „îngerul” care coboară, cortegiul și Dogele

                        Carnavalul de la Veneția debutează cu defilarea costumelor pe apă, în gondole. E un spectacol în aer liber, o scenă imensă care ne propune să lăsăm totul deoparte și să admirăm.

                         „Zborul îngerului” e momentul care deschide Carnavalul de la Veneția. „Tânăra care întruchipează un înger „zboară” de pe Turnul Campanile pe deasupra mulţimii adunate în piaţă, timp în care poate fi admirat cortegiul de personaje istorice, în frunte cu Dogele şi soţia acestuia. „Îngerul” se lansează din clopotniţă, ataşat de un cablu, aruncând cu confetti spre miile de spectatori mascaţi din piaţă pentru a i se alătura apoi Dogelui, la finalul unei coborâri de 80 de metri.”, scrie agerpres.ro.

                           Totuși, se pare că nu deschiderea e momentul culminant. Ultimele zile de festival sunt cele mai interesante. Adică din celebra Giovedi Grasso (joia mare) până la Martedi Grasso (marțea grasă). De altfel, Carnavalul de la Veneția se încheie întotdeauna într-o marți, adică înainte de Miercurea Cenușii, care nu e altceva decât o nouă ocazie de exces și desfrâu. După, începe Postul.

Tematica de la Carnavalul de la Veneția

                               Tema Carnavalului e alta în fiecare an. Anul acesta, în 2024, întreg Carnavalul de la Veneția i-a fost dedicat lui Marco Polo și întoarcerii acestuia din Orient. De aceea, multe dintre petrecerile private au arătat întocmai ca petrecerile de la curtea lui Gingis Han. Cu multe femei în jur, fără inhibiții. Cu bărbați care-și fac poftele. Toți împreună, laolaltă. Un spectacol pus în scenă întocmai ca atunci. La urma urmei, așa a arătat istoria… Asocierea cu călătoria lui Marco Polo pe Drumul Mătăsii este un mesaj subtil, un îndemn la călătorie.

                           Anul trecut, în 2023, când am ajuns pentru prima dată la Carnavalul de la Veneția, tema a fost „Take your time for the original signs”.

Cum se simte atmosfera din mijlocul participanților

                                 Intri în atmosfera de Carnaval de cum ai ajuns în Veneția. La prima oră a dimineții e liniște. De pe la 11, deja se aglomerează Piața San Marco. Noi am ajuns pe la 9. Anul acesta, a fost o zi splendidă, ca de primăvară. Anul trecut, în schimb, a fost frig. Cu toate astea, Piața era extrem de aglomerată. Oameni de pretutindeni. Am auzit multă rusă, română și… italiană. Chinezi la tot pasul, ca de obicei, la în oricare oraș turistic.

                         Și te plimbi… oriunde întorci capul, vezi oameni cu măști care mai de care mai elaborate. În Piață, la scena amenajată, spectacolele rulează unul după altul. În tot acest timp, oamenii ies la promenadă costumați în conți și contese, cu fețele mai mult sau mai puțin acoperite. Întâlnești personaje de film sau de desene animate. Costumațiile sunt extravante, fură ochiul, lucrate meticulos și impecabil. Sunt greoaie. Te întrebi cum de rezistau femeile atât de încorsetate pe-atunci. Istorie și artă, laolaltă. Bucurie, emoție, frumusețe. Meticulozitate și euforie. Pe toate le găsești în Veneția, în zilele în care are lor Carnavalul de la Veneția.

                             Cei care se costumează sunt și turiști, nu doar italieni. Mulți vin din Estul Europei. Nu știu dacă e sau nu suprinzător. În Veneția, dacă vrei să porți un costum specific, ai posibilitatea să închiriezi. Deci, nu vii cu el în bagaj neapărat. Prețul pornește de la 250 euro pe zi, pentru un costum. Sunt câteva ateliere de creație cu tradiții de secole. Poți inclusiv să participi la workshop-uri, să-ți creezi propria mască.

                          Anul acesta am întânit un grup de prietene trecute bine de prima tinerețe. Mi-au explicat că unele costume pe care le poartă sunt create chiar de ele. Le tot mai adaugă câte ceva. Era prima dată când și-au luat cazare, locuind în apropiere de Veneția. Vin special pentru Carnaval, nu le deranjează că oamenii vor să se pozeze cu ele. Sunt chiar fericite. Reprezintă dovada că au costume interesante. Aveau o energie fantastică, molipsitoare. Puse pe glume, puse pe vorbă. Am avut noroc aproape, asta pentru că deși am mai încercat să aflu una-alta, nimeni n-avea timp sau răbdare să-ți povestească pe larg de ce sunt acolo, de unde vin, care e povestea lor. Poate anul viitor de-acum, când mi-ar plăcea și mie să mă costumez.

                                Mulți dintre cei care chiar aleg să închirieze costume sunt la dispoziția fotografilor veniți din toată lumea să surprindă atmosfera de la Carnavalul de la Veneția. Fac schimb de cărți de vizită, fac adevărate sesiuni de ședințe foto. Mulți oameni. În zilele de weekend, e o forfotă așa cum e în zilele de vară, când e plin sezon turistic.

                               Oamenii aleg Veneția pentru vibe. La gară, când am plecat, erau câțiva venețieni probabil care cântau la diferite instrumente. Dansau, se distrau. Și ei erau trecuți de prima tinerețe. Poate anul trecut n-am remarcat așa mulți oameni în vârstă. Dar anul acesta chiar erau. Și-n piață și peste tot. Iar asta mă face să-mi placă și mai mult Italia, pentru respectul pe care-l arată față de vârstnici. Dar și pentru animale… și am întâlnit câini costumați și anul trecut, și anul acesta.

                                 Dacă aveți ocazia, mergeți măcar o dată-n viață la Carnavalul de la Veneția. Dacă vă și costumați, și mai bine. Veți simți atmosferă și mai bine, vă veți conecta cu locul și mai bine.