„Țara” mea a fost pe strada Ciric din Iași. Acolo stătea mamaia. Doar pe ea am cunoscut-o. Acolo îmi erau vacanțele de iarnă sau de vară și orice escapadă la bunici. Țin minte și acum cât de lung mi se părea traseul Dacia- Tătărași făcut cu tramvaiul 11. Mă aștepta mereu în stația din Dispecer și porneam agale spre casă. Am copilărit la bloc. Și acasă, și la bunici. Singurul meu contact cu „țara” a fost la o grădină de la poalele pădurii, care era a unor vecini și prieteni de-ai alor mei, și cred că vreo câteva zile petrecute la Brodoc, la una dintre surorile mamaii. Mult mai târziu am ajuns de-a binele în mediul rural, dar doar în trecere, nu să locuiesc sau să stau pe bune câteva zile la țară. Așa a fost să fie… de aceea, când tata s-a dus la Ciortești și s-a apucat să crească niște păsări prin împrejurimile casei de acolo, mi se părea tare interesant să văd cât de mult îi ia unui pui de curte s-ajungă la maturitate față de abatoarele-n care cresc la foc automat. „Tu nu știi să faci diferența între rață și găină!”, mi-a râs în față tata ori de câte ori a avut ocazia. N-are neapărat dreptate, dar recunosc că tot ce-nseamnă viața la țară are multe necunoscute pentru mine…
Mi-am amintit toate astea când am ajuns la ARCALAND, un univers al copiilor care n-au sau n-au avut bunici la țară, i-am zis eu. N-are nici două săptămâni de când și-a deschis porțile pentru public și e situat la vreo 15-20 de km distanță de Iași (înainte de vama Sculeni, faceți dreapta și mergeți vreo 200 de metri). M-am dus să văd ce-i acolo cu același entuziasm cu care m-am dus și la Zoo Bârlad (nu mi-a plăcut pentru că era aglomerat și pentru că între animale și vizitatori, în cazul celor domestice, tot garduri peste garduri ai), la Parcul Natural cu Zimbri din Neamț (aici m-am împrietenit cu un cerb) ori la Safari Park din Italia, de pe lângă Verona (aici am adorat întreaga experiență). Și turul fermei a fost făcut cu zâmbetul pe buze. Mi-a luat ceva timp, dar e cu adevărat un univers de poveste… fiecare element decorativ este instagramabil. De altfel, mi s-a și spus că inspirația de acolo a fost.
Cât despre idee, aceasta a venit după o vizită la Londra. Li s-a părut interesant să vadă cum oamenii erau de-a dreptul încântați să vină într-un loc cu multe animale domestice și să le hrănească. Ani de zile a durat întreaga amenajare. Nici acum nu e pe deplin gata, dar e bine ca oamenii să se obișnuiască cu ideea că aproape de Iași (mai ales dacă ai copii și ai cam experimentat la maxim tot ce era de experimentat prin oraș), există un loc din care sigur pleci cu multe amintiri de poveste.
Ce mi-a plăcut cel mai mult e faptul că nu există o barieră clasică între vizitator și animal. Adică n-ai acele garduri de care spuneam c-am văzut la Zoo Bârlad. Aici, chiar poți mângâia anumite animale. Legenda din dreptul fiecărui „locatar” e bine sintetizată, ceea ce face și mai facilă orice explicație pe care trebuie să le-o dați celor mici. Animalele sunt blânde, iar eu m-am disstrat mult cu Gică, o lamă tare simpatică, obișnuită să-i întâmpine pe oaspeți într-un mod tare original, scupându-i. M-a îndrăgit probabil, că n-am avut parte de așa tratament. Mi-a mirosit părul când am făcut un selfie și chiar a început s-o facă pe inabordabilul la un moment dat.
S-a apropiat de mine și un pui de căprioară… era atât de gingaș și simpatic foc! Ce vreau să spun e și faptul că nu doar animalele sunt foarte bine îngrijite, ci întreg spațiul în care viețuiesc e tare curat și generos ca dimensiune. Toți sunt „în pereche”, asta pentru a nu se simți singuri. Cerbul era, din păcate, ascuns în căsuța lui. N-am zăbovit mult cu așteptarea, m-am dus să mă distrez cu vacile. Sunt feblețea mea. Le ador pentru chipul angelic și blândețea din ochi. Visez la o colecție de tricouri cu imprimeuri cu vaci, dar asta-i altă poveste…
Arcaland mai înseamnă o sumedenie de păsări, iepurași, lemu, mufloni, papagali, măgari, oi, capre, ponei, cai și altele. E un univers al animalelor, un loc în care orice copil se simte bine nu doar prin prisma interacțiunii pe care o are cu animalele, ci și datorită locurilor de joacă special amenajate. Mi-a atras atenția o alee senzorială (pe care cică-i indicat să mergi desculț, ca să simți din plin efectele), dar și „tabăra militară”.
În plus, în weekenduri, surpriza Arcaland sunt spectacolele organizate, de la teatru la magie. Și e doar începutul… Cât despre părinții care ajung în Arcaland, pentru ei, acest tărâm înseamnă un răsfăț pe care și-l oferă preț de câteva ore. E liniștitor inclusiv să te plimbi pe alei, să privești verdele din jur și să te bucuri de aer curat. Și nici nu trebuie să-ți faci griji că n-ai avea ce servi în cele câteva ore de relaxare pe care le poți petrece acolo. Există un snack bar. Biletul de intrare costă 30 de lei de persoană, iar copiii sub 2 ani beneficiază de gratuitate. Programul este de joi până duminică, de la 10 la 19. Îi puteți urmări pe pagina de Facebook ori pe site-ul www.arcaland.ro (era încă în construcție când am scris articolul).
