Mirabela Castillo Osuna (Iușcă): „Exaltarea pe care o trăiesc atunci când fac muzică este un privilegiu de neprețuit!”

Mirabela Castillo Osuna (Iușcă): „Exaltarea pe care o trăiesc atunci când fac muzică este un privilegiu de neprețuit!”

Artista pe care v-o prezint astăzi este parte dintr-o poveste de viață cu totul deosebită a unei familii de oameni hotărâți, hărăziți, responsabili care de generații transmit mai departe valori perene precum credința în Divinitate, trăinicia lucrului făcut cu și din convingere, forța de a construi în permanență în propria devenire, modestia îmbrăcată în veșmintele demnității, cultura propriilor rădăcini etc.

Mirabela Castillo Osuna, cu numele de fată Iușcă, poartă cu ea o adevărată comoară culturală. Ea însăși este precum o operă de artă prin prisma a tot ceea a realizat în relația cu scena, locul ei preferat! Mezzosoprana Mirabela Castillo Osuna face parte din acele voci de o profunzime copleșitoare. Ea nu este doar o voce, ci un complex de trăsături estetice, filosofice puternic evoluate într-un spirit critic, ce definesc omul superior, creator.

Mirabela cântă dintotdeauna, fiind fiică de preot, alături de fratele ei Paul (astăzi diacon) și de surorile ei, Oana (învățătoare), Ștefania (medic epidemiolog) și Dorina (lect.univ.dr. la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, doctor în psihologie și în muzică, despre care am scris cu drag în Revista InSociety prin noiembrie 2017).

Familia Iușcă

În mod profesionist, în CV ul Mirabelei apare pentru prima dată ca fiind coristă și solistă la Biserica Sf. Nicolae Domnesc în Corul ortodox „Mira” la vârsta de 18 ani, însă ea venea în cor cu o vastă experiență dobândită în Corul mixt al Liceului de Artă „Octav Băncilă” din Iași condus de prof. Carmen Morariu. Au urmat sute de concerte, numeroase premii, zeci de turnee de la Iași până în Spania și înapoi, de la Iași până în Germania și înapoi, de la Iași până Olanda, Estonia, Finlanda, Letonia, Italia, India, Ungaria, Germania, Franta, Luxemburg, Austria, Cehia, Ucraina, Rusia, Mexic, SUA, cu întoarceri, cu reveniri acolo și aici… Să devină ACASĂ un loc oriunde ar fi pe acest pământ înseamnă să te identifici cu spațiul geografic, cultura, tradiția, aspirațiile și oamenii acelui loc! Da, Mirabela a reușit să se identifice cu patria operei, Italia, după lungi și fructuoase experiențe artistice, după o muncă asiduă pentru dobândirea unei capacități extraordinare de a înțelege muzica, de a o explora în cele mai mici detalii, finisând mereu. O atitudine de înaltă ținută profesională ce i-a fost pașaport pentru cariera artistică, pentru angajamentul stabil pe care îl are astăzi cu Opera di Firenze Maggio Musicale Fiorentino din Italia.

Coristă, solistă, dirijor de cor, doctor în muzică, licențe dublă specializare (pedagogie muzicală – dirijat cor și interpretare – canto), master în pedagogie – dirijat cor, master în interpretare – canto, numeroase burse de studiu, cunoascătoare a nu mai puțin de șase limbi străine, apariții în publicaţii şi sesiuni de comunicări ştiinţifice, toate definind o fată de excepție venită din satul Gura Bohotin, comuna Gorban, județul Iași.

Din 2016 ești angajată la Opera di Firenze Maggio Musicale Fiorentino, instituție cu care ai mai colaborat și în anii trecuți. M-a uimit volumul de muncă pe care trebuie să-l fi depus pentru a aduce performanță într-o varietate repertorială de invidiat, în mai puțin de un an! George Bizet, Giovanni Battista Pergolesi, Giuseppe Verdi, Felix Mendelssohn-Bartholdy, L. van Beethoven, Piotr Ilich Ceaikovsky, Fabbio Vacchi, Carl Orff, Gaetano Donizetti, Gustav Mahler, César Franck, Giacomo Puccini, Charles Gounod, Maurice Ravel, Wolfgang Amadeus Mozart, Anton Bruckner, Johannes Brahms, Dmitri Sostakovici, Vincenzo Bellini…! Ce înseamnă pentru tine aceste experiențe artistice?

Gândindu-mă la traiectoria mea profesională, în mod evident aceste experiențe artistice sunt o încununare a anilor de studiu și a tuturor colaborările muzicale anterioare. Nu am știut că Italia va fi destinația finală a călătoriilor mele, dar din momentul în care am ajuns la Opera din Florența am știut că sunt „acasă”. E onorant să fii membrul unuia dintre cele mai bune coruri de operă din lume și port o stimă deosebită Maestrului Lorenzo Fratini – cel care asigură pregătirea corului și alături de care repetițiile zilnice sunt nu numai prilej de studiu și antrenament, ci se transformă în veritabile incursiuni în arta interpretativă. Da! Diversitatea repertoriului a fost unul dintre lucrurile care m-a atras cel mai mult, însă Maggio Musicale Fiorentino nu înseamnă numai repertoriu, ci se prezintă ca o solidă fortăreață de cultură ce adună pe scena sa muzicieni de mare valoare.

Corul „Maggio Musicale Fiorentino” al Operei din Florența împreună cu Maestrul Lorenzo Fratini

Multe dintre lucrările compozitorilor enumerați în prima întrebare le-ai cântat/jucat sub diferite baghete dirijorale, în montări diferite. Ai vreo preferință?

Mi-au rămas în suflet numeroasele spectacole de operă și concerte dirijate de Maestrul Zubin Mehta – dirijor invitat permanent al Operei din Florența până în anul 2017, a cărui personalitate rămâne pentru mine un model de talent, profesionalism și creativitate, dar mai ales simplitate. Impresionante au fost și întâlnirile muzicale cu Maestrul Myung-Whun-Chung, spectacolele dirijate de Maestrul Daniel Oren sau concertele conduse sub bagheta Maeștrilor Riccardo Muti, Daniele Gatti și Fabio Luisi – toți artiști de talie mondială ce cuceresc prin talent și originalitate, interacțiunile muzicale cu aceștia dezvăluie-se mereu ca adevărate cursuri de măiestrie.

Alături de Maestrul Fabio  Luisi, 5 iulie 2017

Ce nu ai cântat încă și ți-ai dori și de ce?

Prin definiție sunt un spirit romantic și am o predilecție pentru muzica universală a secolului al XIX-lea, dar în egală măsură iubesc creația muzicală românească a ultimelor secole. Rezonez în special cu lucrările de inspirație folclorică și mi-aș dori să cânt mai mult repertoriu al compozitorilor români. Una dintre marile mele dorințe este să particip la montarea operelor românești pe scenele lirice mondiale, deoarece bariera limbii române nu mai reprezintă o dificultate pentru instituțiile artistice internaționale ale lumii contemporane.

Cânți și în cadrul Corului „Cappella Musicale” al Domului din Florența, dar și la comunitatea ortodoxă din Florența. Cum este Sfânta Liturghie în Santa Maria del Fiore?

M-am alăturat grupului de soliști al corului Domului din Florența condus de Maestrul Michele Manganelli în urmă cu un an de zile și experiența muzicală s-a dovedit a fi inedită pentru că mi-a dezvăluit o altă latură a muzicii religioase pe care nu o cunoscusem atât de mult în trecut. Deseori am cântat în concerte lucrări vocal-simfonice cu tematică religioasă, însă transpunerea lor din sala de spectacol într-un loc cu o arhitectură atât de maiestuoasă și cu atâta istorie precum Catedrala „Santa Maria del Fiore” face ca experiența să fie completă. Aici m-am familiarizat și cu notația gregoriană, multe dintre piese fiind cântate de pe copii ale scrierilor vechi originale. Dar „Cappella Musicale” nu este unicul proiect muzical-religios pe care îl desfășor în timpul liber, alternând activitatea de la Duomo cu slujbele de la parohia ortodoxă română „Înălțarea Domnului” din Florența, al cărui paroh este pr. Ionuț Coman. Cu binecuvântarea părintelui am înființat grupul vocal „Bucuria” – un nume predestinat bucuriilor sufletești și un proiect drag mie, dedicat românilor aflați departe de casă, uniți de pasiunea pentru muzică și dragostea pentru Dumnezeu. Ceea ce este extraordinar la acest cor e faptul că, deși membrii grupului nu au o pregătire muzicală profesionistă, rezultatele sunt cu adevărat emoționante, alături de ei formând o mică Românie și un autentic colț de Rai. În doar câteva luni de când suntem împreună am realizat o serie de proiecte muzicale cu diferite tematici, activitatea noastră depășind spațiul liturgic. Cu „Bucuria” dorim să promovăm spiritul și tradițiile românești, dorul de casă fiind astfel mai ușor de purtat la o distanță atât de mare de glia natală.

Corul „Bucuria” la comemorarea a 168 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu (ianuarie 2018)

Ani de zile ai colaborat la Teatro Real Madrid, dar și cu alte așezăminte de cultură din Spania. Alte repertorii, altă limbă, altă abordare… Cum au fost acei ani?

M-am îndrăgostit de Spania în timpul anilor de studenție, în anul doi de Conservator având primul contact cu muzica și cultura spaniolă prin intermediul unei burse de studiu „Erasmus”. A fost dragoste la prima vedere, iar cele patru luni petrecute în nord-vestul Spaniei au fost un binevenit preambul pentru experiențele de mai târziu. Istoria mea „serioasă” cu această țară a început în anul 2011, atunci când am fost selectată pentru programul de bursier al Centrului de Perfecționare „Placido Domingo” din Valencia. Acesta a fost primul meu succes semnificativ în spațiul internațional și a deschis drumul unor importante colaborări cu instituțiile de cultură spaniole, printre care și Teatro Real, acolo unde mi-am făcut „ucenicia” în repertoriul de operă. De Spania mă leagă amintiri deosebite și oameni dragi, iar anii petrecuți la Valencia și Madrid au fost treapta mea de maturizare. Aici am lucrat pentru prima dată cu Placido Domingo și am avut șansa să cânt alături de Berliner Philharmoniker dirijat de Sir Simon Rattle, dar tot în Spania am avut experiențe pedagogice extrem de utile și m-am familiarizat cu diferite tehnici de cânt, respirație, interpretare și joc scenic.

Aplauze pentru premiera operei „Amelia al ballo” de Gian Carlo Menotti în interpretarea artiștilor Centrului de Perfecționare „Placido Domingo” din Valencia (13 iulie 2011) sub bagheta Maestrului Placido Domingo

Ai plecat din Iași după ce ai străbătut niște ani îndelungi de formare ca muzician, cântând de la muzică renascentistă la muzică contemporană în diferite ansambluri vocale, vocal-instrumentale etc. Cu cine ai cântat și care au fost realizările artistice „de suflet” pe care vrei să le lași mărturie aici?

Într-adevăr, anii petrecuți la Iași corespund perioadei mele de formare, referindu-mă nu numai la educația primită de la dascălii extraordinari pe care i-am avut în anii de studiu la Liceul de Artă „Octav Băncilă” și la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, ci și la primele experiențe profesionale în lumea muzicii. Cu puțin timp înainte de terminarea Conservatorului am început colaborarea cu Filarmonica „Moldova” din Iași, în scurt timp fiind angajată pe perioadă nedeterminată ca artist liric al Corului Academic „Gavriil Musicescu”, ansamblu condus de Maestrul Doru Morariu. Îmi amintesc cu mare plăcere de acești ani deoarece experiențele muzicale au fost atât de bogate și diverse, încât unsprezece ani alături de corul Filarmonicii din Iași au constituit afirmarea mea propriu-zisă ca muzician profesionist. În paralel cu activitatea de la Filarmonică, am cântat pentru o perioadă și cu formația corală „Vox Art’IS” condusă de dr. Bogdan Cojocaru, fiind o mare iubitoare a repertoriului coral cameral, însă am colaborat și cu formații corale internaționale, strecurând călătoriile în străinătate în programul de lucru de acasă. Cu The Chamber Choir of Europe am făcut multe proiecte muzicale, dintre care cel mai original a fost înregistrarea CD-ului Mantra meets Classic cu lucrările a cappella ale compozitorului indian Ganesh Kumar – experiență ce mi-a deschis ulterior drumul unei călătorii de neuitat de cinci săptămâni în India de Sud. O altă realizare de suflet a fost și colaborarea cu Tenso Europe Chamber Choir, ansamblu pentru tineri cântăreți profesioniști condus de Kaspars Putniņš (dirijorul Corului Radio din Riga și din Talinn) alături de care am făcut primii pași importanți în muzica contemporană. Aceste experiențe m-au pregătit pentru Rias Kammerchor din Berlin, inițial fiind acceptată în stagiul de studiu al academiei, iar apoi devenind colaborator oficial al corului radio german.

Corul „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii „Moldova” în turneu la Izmail, Ucraina

Care este prima amintire ce îți apare în minte instantaneu atunci când vine vorba de Biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Bărboi?

Am în minte două amintiri dragi care leagă două momente personale speciale de istoria recentă a Bisericii Bărboi: primul a fost câștigarea Marelui Premiu la Concursul Național de Muzică Corală Religioasă Ortodoxă „Buna Vestire” de la Fundu Moldovei în anul 2011. Pe vremea aceea mă aflam în postura de dirijor al Corului Bisericii Bărboi. Preluarea grupului în anul 2009 a fost o continuare firească a activității de corist, timp de șapte ani la Corul „Mira” (condus de prof. Petronela Dîrțu) al bisericii „Sf. Nicolae Domnesc” și de coordonator al unui grup vocal timp de doi ani la Biserica Banu, de aceea premiul de la festivalul-concurs a venit ca o frumoasă recunoaștere pentru calitatea reconstituirii unuia dintre cele mai vechi coruri de biserică din Iași. Cea de-a doua amintire este legată de participarea la Concursul Național de Muzică Bisericească „Lăudați pre Domnul” 2013, faza națională, de data aceasta în postura de corist și solist, grupul fiind condus și dirijat de sora mea, Lect. Univ. Dr. Dorina Iușcă, cea care a preluat activitățile corului și le-a încununat cu o serie de premii la importante concursuri internaționale. Gândindu-mă la cele două momente, ambele au avut în comun starea aceea specială de uniune a sufletelor prin muzică.

„Cantores Amicitiae”, cor dirijat de Prof. Univ. Dr. Nicolae Gîscă este o enciclopedie în sine, un subiect aparte chiar de cercetare! Ce a însemnat pentru tine acest cor?

Pentru mine „Cantores Amicitiae” a fost un cor al prieteniei în adevăratul sens al cuvântului. Perioada în care am cântat în această formație a corespuns anilor de studenție – una dintre cele mai frumoase perioade ale tinereții mele. Sub bagheta dirijorală a Prof. Univ. Dr. Nicolae Gîscă m-am format cu precădere în genul muzicii corale a cappella – prima mea iubire, și datorită domniei sale am ajuns să studiez Canto ca a doua specialitate, el fiind prima persoană care a recunoscut calitățile solistice ale vocii mele. De „Cantores Amicitiae” mă leagă multe concerte și călătorii, dar și importante concursuri, premii și înregistrări de CD.

Cantores Amicitiae, 2003

„Liedul spaniol în prima jumătate a secolului XX. Aspecte ale expresivității limbajului muzical”, lucrare de doctorat apreciată cu Summa cum laude în 2017. De ce liedul spaniol?

Atunci când mă gândesc la cântecul spaniol, primul lucru care îmi vine în minte este varietatea și bogăția muzicii sale. Remarcând frumusețea melodiilor și diversitatea ritmurilor muzicii spaniole, s-a creat imediat o legătură specială cu acest gen, cercetarea doctorală fiind focalizată către generația „de aur” a primei jumătăți a secolului XX, respectiv succesorii lui Felipe Pedrell – părintele școlii naționale spaniole. Elementul comun care uneşte creaţia acestor compozitori este romantismul muzicii şi trimiterile, în forme mai mult sau mai puţin evidente, la curentul naționalismului spaniol, lucrarea oferind o viziune personală asupra genului vocal-instrumental miniatural cult de factură folclorică. Cercetarea a fost coordonată de Prof. Univ. Dr. Nicolae Gîscă, iar partea practică am pregătit-o în Spania sub îndrumarea sopranei Gloria Fabuel și a pianistului Vicente David Martin Sáez, ambii profesori universitari la Conservatorul Superior de Muzică „Joaquín Rodrigo” din Valencia.

Alături de Maestrul Placido Domingo, Valencia, 2012

Faci parte din categoria celor care s-au ridicat pe propriile forțe, printr-o dorință incredibilă de cunoaștere, de dezvoltare și implinire ca artist. Ai pornit de la Gura Bohotin și ai ajuns peste tot în lume! Uită-te în urmă. Ce vezi?

Văd o călătorie neobosită în lumea sunetelor. Văd multă muncă, pasiune, perseverență și un sprijin extrem de valoros al familiei. Văd o dragoste nestavilită pentru muzică, văd o necesitate continuă de cunoaștere, dar mai ales văd o sete de trăiri magice, pentru că prin intermediul muzicii, atingem și vindecăm suflete. Văd seratele muzicale familiale în balconul casei natale de la Gura-Bohotin, văd solfegiile din timpul pauzelor de la orele de teoria muzicii cu regretatul prof. Ioan Diaconu, văd studiul în cvartet pentru examenele de dirijat și ansamblu coral alături de prietenii mei din facultate, văd numeroasele concerte și spectacole în care uneori mă aflu în public, iar alteori sunt pe scenă, văd slujbe duhovnicești învăluite într-o muzică de suflet, văd bagaje desfăcute și din nou împachetate.. Văd și simt o stare de împlinire pentru că exaltarea pe care o trăiesc atunci când fac muzică este un privilegiu de neprețuit.

Fotografie din spectacolul didactic „Operamé.. ¿Qué diablos es la ópera?” în interpretarea artiștilor Centrului de Perfecționare „Placido Domingo” din Valencia (30 martie 2012) – Mirabela în dreapta

Cui ai vrea să mulțumești pentru ceea ce ești astăzi, în afară de Dumnezeu căruia știu că ai fost învățată de acasă, de la Părintele Iușcă, să mulțumești mereu…?

Port un deosebit sentiment de gratitudine familiei, cea care a fost sprijinul constant în parcursul profesional și personal al vieții mele. Nu există răsplată suficientă pentru eforturile părinților pentru a asigura educația copiilor, însă le onorez dragostea și dăruirea lor prin cânt și le dedic cu recunoștință fiecare nou succes muzical. Omul de astăzi este complet și datorită suportului continuu venit de la fratele meu și surorile mele, a căror prezență a fost esențială în dezvoltarea mea, ei fiind cei mai fideli sfătuitori și susținători ai activităților mele artistice. Un gând de recunoștință port și prietenilor mei de acasă, de aici și din lumea întreagă, oamenilor cu care m-am intersectat, uneori mai mult, alteori mai puțin, și care m-au însoțit cu afecțiunea și sprijinul lor în diferite etape ale călătoriei mele muzicale. Datorez enorm de mult regretatului profesor de teoria muzicii Ioan Diaconu, cel care mi-a dezvăluit pas cu pas lumea extraordinară a sunetelor, munca sa fiind întregită de cea a celorlați dascăli pe care i-am avut în timpul anilor de studiu. Adresez un gând de recunoștință și profesoarelor Camelia Șotrin-Pascu și Adriana Severin care m-au îndrumat la cursurile de Canto din învățământul universitar și de masterat, dar și profesorilor de specialitate de la Facultatea de Pedagogie Muzicală și Interpretare Muzicală a Universității de Arte „George Enescu” din Iași pentru că au avut o contribuție esențială în formarea mea ca muzician.

Scrie orice crezi că nu am reușit să surprind în intrebările mele.

Un coleg artist mi-a zis cândva că orice efort este irosit dacă nu este dus până la capăt. Pe vremea când mi-a spus aceste cuvinte eram copleșită de îndoieli și îmi reveneam cu greu după eșecul unei audiții fără succes, iar aceasta era forma lui de a-mi spune să nu renunț, pentru că nu eram încă la finalul călătoriei. Și ce dreptate avea! Drumul acestei meserii nu este ușor, însă dacă primești fiecare experiență, pozitivă sau negativă, ca o lecție, în final vei dobândi starea aceea de împlinire ca artist.

Vă invit să călătoriți în lumea fascinantă a mezzosopranei Mirabela Catillo Osuna prin intermediul imaginilor de mai jos.

„Cantores Amicitiae” pe piramida Soarelui din Teotihuacan, Mexic, iulie 2008

Corul Bisericii Bărboi, 2009

Corul Bisericii Bărboi la Festivalul-Concurs Națională de Muzică Corală Religioasă Ortodoxă „Buna Vestire”, Fundu Moldovei, 25 martie 2011

 

Corul Bisericii Bărboi la Concursul Național de Muzică Bisericească „Lăudați pre Domnul”, București, 2013, alături de Preafericitul Părinte Daniel și pr. Andrei Constantin, parohul Bisericii „Sf. Apostoli Petru și Pavel” Bărboi, Iași

 

Surorile Mirabela și Dorina la Concursul Național de Muzică Bisericească „Lăudați pre Domnul”, București, 2013 (diplomă Premiul II – faza națională)

Corul și Orchestra Filarmonicii „Moldova” Iași

 

Corala „Vox Art’IS” Iași, 2009

Colindându-l pe IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Alături de prof. Camelia Șotrin Pascu

 

Alături de formația „Tierra Sin Pan” Iași

 

Costum din opera „Fidelio” de Ludwig van Beethoven, Opera di Firenze

La final de concert, Valencia, 29 iunie 2014 (mezzosoprana Mirabela Castillo, pianista Carmen Mutarelli, baritonul Valentin Petrovici, violonistul Jose Hernandez-Yago, violoncelistul Francisco Hernandez)

Condiții preluare articol

Fiecare articol al www.insociety.ro este muncit. Respectăm munca fiecăruia și drepturile de autor. De aceea, credem în regulile fair-play-ului. Dacă nu avem încheiat un acord scris în care să specificăm explicit forma de colaborare, vă dăm posibilitatea de a prelua din articolele noastre în limita a maxim 500 de caractere , cu următoarele obligații:
1. specificați în articolul dumneavoastră sursa clar și concis;
2. inserați linkul articolului nostru și faceți trimitere vizibil către acesta.