10 lecții pe care le-am învățat din călătorii

10 lecții pe care le-am învățat din călătorii
„Travel is an incredible lesson in the value of life; it will humble and ground you. Discovering polarised cultures opens your eyes to how large the world truly is and how many people co-exist in it.” (Meg Jerrard)

Am un soi de admirație specială pentru părinții care le dezvăluie copiilor, încă de mici, tainele călătoriei. Cred cu tărie că un copil care intră în contact cu oameni, culturi și obiceiuri diferite are toate șansele să devină un adult empatic, cu mai puține frici și prejudecăți și mai multe experiențe și povești de împărtășit cu cei din jurul său, dintr-un motiv extrem de simplu: călătoria e cea mai bună formă de educație.

Călătoria e un cocktail de discipline din viața reală de la care, indiferent de vârsta pe care o ai, nu doar că nu vrei să chiulești, dar care au puterea de a-ți deschide apetitul pentru a descoperi lumea în care trăiești. Bineînțeles…cu cât mai devreme, cu atât mai bine!

Pe de altă parte, există și oameni care merg într-un loc fără să fie curioși să-l exploreze. Care se trântesc pe o plajă, stau două săptămâni în ape turcoaz și pleacă acasă fără să intre în contact cu localnicii, fără să afle istoria locului, fără să descopere acea bucățică de lume.

Și nu spun că e bine sau rău, căci nu există rețete universale și fiecare om simte lumea în ritm propriu și trăiește așa cum îi bate inima din străfundurile ființei. Unora mai intens, ca un foc de artificii, altora mai lent, abia șoptit. În schimb, nu pot să nu mă gândesc la felul surprinzător în care apetitul pentru călătorii mi-a modelat gândirea, mi-a deschis mintea și m-a dus cu un pas mai aproape de oameni altfel, dar totuși la fel ca mine.

Astăzi știu sigur că mi-ar fi imposibil să pășesc pe o bucată de pământ străin și să nu-i iau în brațe toată frumusețea. Pentru mine, să plec haihui înseamnă să devin mai bogată cu fiecare loc pe care am privilegiul să îl întâlnesc. Și tare mi-ar plăcea să ajung milionară în experiențe și povești! 🙂

În ultimii trei ani, de când am început să călătoresc constant, am adunat în mine câteva lecții care au schimbat felul în care văd lumea, iar astăzi mi-am propus să le împărtășesc cu voi. Poate, cine știe? Punem de-un grup al oamenilor care testează pe propria piele și dau mai departe lecțiile învățate.

1.    Să fiu modestă

Fără să vrem, trăim în bule, iar în bule se creează cel mai ușor impresia că suntem cei mai deștepți, cei mai buni, cei mai frumoși, cei care le știu pe toate. Ni se întâmplă fiecăruia în parte, cel puțin o dată în viață, în cel puțin un aspect al vieții noastre. În schimb, când ieșim din bulă, ne dăm seama cât de mici suntem în lumea asta nesfârșită. Cât de multe nu știm, cât de multe lucruri s-au întâmplat, iar noi nici măcar n-am auzit de ele. Câte de multe lucruri ne-au scăpat. Câte de multe lucruri eronate știam. Câte prejudecăți aveam. Câte frici induse de media. Câte lucruri mai avem de învățat.

Poate cea mai valoroasă lecție pe care am primit-o vreodată a fost interiorizarea gândului că drumul învățării nu se termină niciodată. Că e mereu loc de mai mult. Că oricâte aș ști, tot nu știu destule.

2.    Să apreciez ceea ce am, atât cât am

Am ajuns în Africa crezând că șocul cultural nu va fi atât de puternic. Doar știu cum arată sărăcia, mi-am zis. În plus, de-a lungul timpului văzusem atât de multe documentare despre Africa încât aveam impresia că mi-am setat corect așteptările. În schimb, am ajuns în Africa și am întâlnit oameni pentru care un simplu drum de 47 de km, din satul lor până la spitalul din capitală, era imposibil de parcurs. Pentru ca femeile să poată naște la spital, bărbații împrumutau bani de la prieteni, familie, cunoscuți pentru a închiria o mașină în ziua cu pricina. Dacă era nevoie să ajungă la spital noaptea…trebuiau să se descurce acasă.

Când m-aș fi gândit eu vreodată că un drum de 47 de km e de nedepășit? După ce te lovești de o problemă atât de mică în lumea ta, dar insurmontabilă în alte lumi, îți dai seama că orice altă nemulțumire pe care o ai atunci când te gândești la viața ta e minusculă. Atât de mică încât n-ai putea s-o vezi nici la microscop, darămite să-ți încrețească vreun rid pe frunte! Și totuși, de cele mai multe ori, trăind în bule, exacerbăm problemele cu care ne confruntăm, scăpând printre degete tocmai esențialul.

Am stat de vorbă cu oameni care munceau la negru pentru câțiva dolari pe zi pentru a-și întreține familiile, trăind simplu, în colibe de lut, fără acces la tehnologie și fără să fi cunoscut vreodată lumea de dincolo de satul lor și am înțeles cum nu se putea mai dureros că, de fapt, viața mea e perfectă. Cu toate imperfecțiunile și dificultățile ei.

Oamenii și experiențele din călătorii m-au învățat nu doar să fiu recunoscătoare pentru cât am, ci mai ales pentru că am.

3.   Să fiu mai curioasă

Să încerc mâncăruri de care nu am auzit, să îmi țin ochii larg deschiși pentru a cuprinde mai multe povești, să intru în vorbă cu oamenii pentru a-le cunoaște stilul de viață, să folosesc de ce-ul mai des decât o fac în confortul vieții de zi cu zi, să îmi forțez mintea să exploreze și să înțeleagă dincolo de limitele culturale.

4.    Să fiu (și) mai tolerantă, să judec mai puțin. Sau, cel puțin, să mă opresc, să îmi pun întrebări și să încerc să înțeleg

Am fost mereu un om tolerant și deschis, cel mai probabil pentru că și eu am fost discriminată și am simțit în colțul cel mai adânc de suflet răutatea celor din jurul meu. Dar, plecând prin lume, am înțeles la un nivel mult mai profund că, de fapt, oamenii chiar vin în 7 miliarde de forme, stiluri și mentalități.

În Africa, șoferul nostru, un tânăr de 25 de ani, mi-a spus că nu e de acord ca femeile să aibă drepturi egale cu bărbații. Când l-am întrebat de ce, mi-a răspuns în cel mai simplu și inocent mod cu putință: have you ever seen a woman climbing the coconut tree?

Realitatea lui era alta decât realitatea mea.

Realitatea fiecărui om din jurul nostru e alta decât propria noastră realitate. Și uneori, din cauza bulelor în care am trăit, nici n-apucăm să aflăm toată povestea că hop, începem să aruncăm cu pietre. Dar hei, oamenii chiar nu vin în măsuri universale! Mediul în care trăim, oamenii pe care îi avem în jur, societatea, educația, tradițiile…toate ne modelează gândirea și felul în care vedem viața! Așa că acum, nu doar atunci când merg într-un loc străin, ci și în viața de zi cu zi, încerc să înțeleg omul din fața mea și contextul în care a crescut și s-a dezvoltat intelectual, iar acest lucru mă ajută să judec mai puțin. Chiar și atunci când nu sunt de acord.

5.    Să iubesc toți oamenii buni

Blonzi, negri, musulmani, atei, cu școală, fără școală,  gay, heterosexuali, cu mentalitatea ca a mea sau complet diferită. Am învățat că, indiferent la aspectele care ne separă, toți ne dorim, de fapt, aceleași lucruri: să fim acceptați așa cum suntem. Să fim respectați. Să fim apreciați. Să fim iubiți. Și toți avem dreptul să ne bucurăm de aceste daruri ale lumii moderne.

6.    Să mă adaptez

Înainte, atunci când plănuiam ceva, luam în calcul toate riscurile și toate situațiile negative posibile. Când ratam un moment sau ceva nu funcționa conform planului, treceam cu greu peste eșec, mă consuma și mă agita, pur și simplu nu mă mai puteam bucura de nimic. Mă învinovățeam și uneori, îi învinovățeam și pe cei din jurul meu. Acum, după câțiva ani de călătorit, cu planuri de acasă care adesea nu se potrivesc cu cele din târg, încă lupt cu mine să devin o Cristina mai temperată, mai relaxată, mai laisser faire, laisser passer, le monde va de lui même.

Călătoriile m-au ajutat să mă relaxez și să mă bucur de moment. Când pleci haihui, oricât de organizat ai fi, e o șansă mare de tot să apară imprevizibilul în calea ta și să îți dea peste cap toate planurile. Și m-am gândit: strict tot sau mă bucur de tot? Mă bucur de tot. Cu toate eforturile aferente, nu se schimbă un om de pe o zi pe alta, doar știți.

7.    Să am mai multă încredere în mine

Călătoria te provoacă, te scoate din zona ta de confort, te pune față în față cu necunoscutul, te forțează să găsești soluții inedite la probleme inedite. De-a lungul timpului, pe mine m-a ajutat să fiu mai încrezătoare în forțele proprii, să nu mă mai sperii când citesc aspecte negative în presă și să știu că mă pot descurca în orice situație.

8. Să apreciez un moment, o experiență, o poveste

La un moment dat, eram foarte concentrată pe a cumpăra lucruri materiale, ca să am, ca să fie, ca să nu duc lipsă. O experiență tristă mi-a arătat că lucrurile materiale pentru care ai muncit atât de mult pot dispărea în nici două ore. Că între a pleca de acasă la 9 și 10 dimineața, într-o frumoasă zi de iunie, și a te întoarce la 11 fără 10 la o casă gustată de flăcări nu e un drum atât de lung. Și că, de fapt, viața așa cum o știm chiar atârnă de un fir de ață, oricât de clișeic ar suna. Așa am început să îmi îndrept resursele spre călătorii: momente, experiențe, amintiri care nu vor dispărea niciodată, ci mă vor îmbogăți înzecit. Până o să devin milionară! 🙂

9. Să fiu (mai)organizată

E un paradox pentru că în mod normal sunt extrem de împrăștiată. Lucrez într-o dezordine desăvârșită atât la birou, cât și acasă. Zeci de haine aruncate, mii de documente de-a valma în laptop, lucruri inutile în sertare. Lucrurile se schimbă când vine vorba despre călătorii: fișiere, planuri de vacanță, trasee, costuri, foldăre și foldărașe. Am învățat că plecatul haihui fără organizare e egal cu timp și bani aruncați pe fereastră. În plus, eu chiar vreau să profit de fiecare minut. 🙂

10.  Să mă descurc cu puțin

Călătoresc de mult timp doar cu bagajul de mână, ceea ce mă forțează să iau cu mine doar strictul necesar. O pereche de pantaloni și trei bluze pentru trei zile, o pereche de adidași care pot fi folosiți în mai multe combinații, un fond de ten și un rimel în loc de toată trusa, două costume de baie, bluză, hanorac și geacă toate puse pe mine ca să nu ocupe loc în bagaj. Restul? Vedem la destinație cum ne putem descurca. Și de cele mai multe ori chiar nu am nevoie de mai mult.

De la viața pe drumuri am învățat și în viața de zi cu zi să cumpăr doar ce am nevoie, cât am nevoie. Mă duc la cumpărături doar atunci când sunt sătulă, pun mărunțișul deoparte, folosesc bani cash în loc de plata cu cardul, fac liste și aplic regula celor 48 de ore înainte să cumpăr un produs.

….și continui să învăț. 🙂

Călătoriile ne pun la dispoziție milioane de lecții. Într-o singură călătorie putem învăța istorie, geografie, religie, psihologie, artă….și mai presus de toate empatie și un strop de umanitate. Important e să mergem cu sufletul deschis, curioși, fără frici, cu drag de oameni….și lecțiile vor veni de la sine.

Voi ce ați învățat din călătoriile voastre?

*Pasionații de călătorii și povești de haihuială mă pot găsi și pe www.plecatahaihui.com.

 

Condiții preluare articol

Fiecare articol al www.insociety.ro este muncit. Respectăm munca fiecăruia și drepturile de autor. De aceea, credem în regulile fair-play-ului. Dacă nu avem încheiat un acord scris în care să specificăm explicit forma de colaborare, vă dăm posibilitatea de a prelua din articolele noastre în limita a maxim 500 de caractere , cu următoarele obligații:
1. specificați în articolul dumneavoastră sursa clar și concis;
2. inserați linkul articolului nostru și faceți trimitere vizibil către acesta.