De ce (nu) este bine să punem copiii la colț?

De ce (nu) este bine să punem copiii la colț?

           

            Poate că pentru părinți și celelalte persoane care citesc articolele mele este de o mirare mare acest titlu. L-am ales în urma unor postări de pe un grup de educație din care fac parte. Este mai mult o reacție… am observat că nu de puține ori adultul se folosește de puterea sa fizică și îl țintuiește pe copil la colț și îi arătă cine deține puterea. Nu, nu e soluția corectă, dragi părinți. Cel care este factor de reglaj și care arată limitele este chiar el, cuvântul. Este adevărat că pusul la colț pentru o perioadă scurtă de timp sau restricționarea de la unele activități ale copilului care îi plac îl va face pe acesta să înțeleagă că a greșit, dar nu și faptul că își va schimba și apucăturile care îi supără pe părinți sau pe cei care îl îngrijesc. Va fi dorința părinților, dar nu și voința lui. Se va cuminți de frică, dar nu și pentru că vrea copilul asta.

Atunci când adultul nu înțelege ce se întâmplă cu copilul este de preferat să vorbească despre ceea ce i se întâmplă. E necesar să îl lăsăm să ne spună, să îi acordăm încredere și să îl ascultăm. Orice act care înlocuiește cuvântul, nu îl va ajuta pe copil decât să își adune repere negative care nu îi sunt de folos pentru stabilirea limitelor proprii.

Dragi părinți, credeți că izolarea este soluția cea mai bună metodă de disciplinare? Nu! Izolarea înseamnă respingere. Experiența izolării le arată copiilor că adulții nu vor timp cu ei decât atunci când le merg toate cum trebuie. Și știți care mai este una dintre consecințele izolării? Micuții cred că sunt privați de una dintre nevoile existențiale: nevoia de conexiune, de relație. Atunci când copilul alege să aibă un comportament nepotrivit, noi, ca adulți, părinți, tutore, alegem să îl lăsăm să sufere singur, în loc să observăm că aceea este o  clipă când el are mare nevoie de grija noastră afectuoasă. Evident că un timp de reflecție asupra acțiunilor lui este valoros, dar acesta trebuie să se facă în cadrul relațiilor, nu în izolare.

Copilul lăsat singur nu învață, ci suferă. Copiii lăsăți singuri adună furie și se simt abandonați.

Copilul va face multe greșeli de-a lungul dezvoltării sale, la fel ca mama sa, cea care și ea, la rândul ei, învață cum să-i ofere tot ce e mai bun. Dar nu uitați de lucrurile esențiale de care nu trebuie să se lipsească o mamă: blândețea, grija, iubirea.

Tu vrei să fii unul dintre acești părinți?

Tu vrei ca micuțul tău să simtă toate cele enumerate mai sus?

sursa foto: pinterest.com

Condiții preluare articol

Fiecare articol al www.insociety.ro este muncit. Respectăm munca fiecăruia și drepturile de autor. De aceea, credem în regulile fair-play-ului. Dacă nu avem încheiat un acord scris în care să specificăm explicit forma de colaborare, vă dăm posibilitatea de a prelua din articolele noastre în limita a maxim 500 de caractere , cu următoarele obligații:
1. specificați în articolul dumneavoastră sursa clar și concis;
2. inserați linkul articolului nostru și faceți trimitere vizibil către acesta.