Ne-am dat întâlnire unde în altă parte decât pe terenul de tenis, locul în care Andreea Mitu se simte cel mai bine. Mai exact, în sala de fitness, căci tocmai își încheiase antrenamentul și trebuia să facă stretching pentru revenire. I-a amintit chiar și antrenorul, în timp ce ne-a văzut că ne pregăteam de interviu. Așa e ziua ei. Mereu fugă, dacă mă pot exprima astfel, sau împărțită între copil, antrenamente, copil și iarăși antrenament. În ziua în care ne-am întâlnit se trezise la 6 dimineața, ceea ce înseamnă că doarme extrem de puțin, din moment ce mi-a mărturisit pe parcursul interviului nostru că obișnuiește să adoarmă foarte târziu. Andreea Mitu, tenismena care uimea o lume întreagă la Roland Garros-ul din 2015, atunci când s-a oprit, din păcate, în optimi. I-a rămas, totuși, cel mai de suflet turneu, iar răspunsul la întrebarea „de ce?” Nu cred că are greu de intuit…

S-au schimbat multe de atunci și până în prezent. În viața Andreei a intrat Adam, băiețelul de 7 luni al tinerei mămici, a trecut printr-o despărțire tocată pe toate părțile tabloide, a revenit pe terenul de tenis și și-a adjudecat deja un prim trofeu la simplu și două la dublu. Și nici pe departe nu se gândește să nu continue să performeze la cel mai înalt nivel…

„Din ce mi-au povestit părinții mei, mama a fost cea care mi-a pus prima dată racheta în mână. Ea juca tenis de plăcere în timp ce era însărcinată cu mine. Până la vârsta de 14 ani nu am jucat foarte mult și, de fapt, la 14 ani a venit și primul succes mai mare, devenind campioană națională și am decis să merg la Liceul Sportiv. Până atunci am jucat puțin și turnee în țară, ai mei neavând nici posibilități financiare incredibil de bune, care să le permită să mă trimită la multe turnee în afară.”, mărturisește, la începutul discuției noastre, Andreea Mitu.

            Rememorând pasaje din vremea copilăriei, Andreea își amintește că a îmbinat destul de bine școala și sportul, „știi că fetele sunt așa, mai cu învățatul”, adaugă ea, părinții nefiind deloc genul acela de părinți care să pună presiune pe copil în privința studiilor. A reușit, totuși, să le îmbine, să fie un copil disciplinat, care și-a împărțit copilăria între școală și terenul de tenis. Declară că nu este religioasă, dar ar cere sănătate pentru bebe dacă ar trebui să ceară ceva anume, nu are un ritual anume pe care să îl facă înainte de a intra în meci și spune că regretă postarea acidă pe care a scris-o pe Facebook după momentul Colectiv, despre care spune că „a fost, de fapt, un copy-paste! Eram în Franța. Acum, nici nu știu de ce am făcut-o. Nu aveam nimic personal cu nimeni. Probabil am făcut o prostie… atunci eram mult pe social media! Chiar nu știu de ce am făcut-o”. Ce nu știm despre Andreea Mitu? Că îi place să meargă la teatru, la piesele domnului Mălăele, pe care îl apreciază foarte multe, dar nu mai are timp, picta când era mai mică, e obsedată de curățenie și ordine, îi e greu să mănânce dimineața, îi place shoppingul și și-a luat recent permisul de conducere. Dacă ar putea da timpul înapoi, cu siguranță ar juca tenisul, dar ar fi mult mai implicată,și responsabilă.

Alexandra Gugiuman, insociety.ro: Îți amintești cum a fost prima întâlnire cu terenul de tenis?

Andreea Mitu: Bănuiesc că m-a dus tata sau mama, pe terenul de lângă noi, unde locuiesc părinții mei. Probabil că am jucat la perete. Părinții m-au susținut, nu m-a forțat, au fost lângă mine, m-au îndrumat înspre un stil de viață sănătos, ți-am zis că nu am câștigat multe meciuri când eram mică. De fapt, pierdeam mult, aveam un stil de joc agresiv, plângeam mult, eram mai sensibilă… bine, sensibilă sunt și acum (râde).

Ziceai că pierdeai des. Cum reușeai să te mobilizezi totuși?

Andreea Mitu: Tenisul conferă multe șanse, chiar dacă e costisitor, sunt turnee multe, îți poți reveni. Poți juca oriunde, să îți alegi exact competițiile la care să participi și când, astfel încât să fii apt din toate punctele de vedere.

A propos de turnee… de care turneu ești atașată cel mai mult?

Andreea Mitu: Hmm… Roland Garros. (râde)

Să înțeleg că pentru turneul de la anul, ți-ai propus să atingi performanța din 2015?

Andreea Mitu: E greu de spus… nu e imposibil, dar targetul este să prind calificările, să fiu în jurul locului 200 WTA pentru a intra în calificări. O iau pas cu pas, nu e o presiune foarte mare.

Cât e talent, muncă, ambiție, perseverență, răbdare în tenis?

Andreea Mitu: Sunt toate laolaltă și contează foarte mult. Fiecare are rolul său, o importanță aparte. E greu, eu nu prea am răbdare, de exemplu, dar acum, de când îl am pe Adam, fiul meu, învăț cum e și cu răbdarea.

Unii s-au gândit că din moment ce ai ales să fii mamă, cariera nu știu dacă ți se va sfârși, dar cu siguranță, îți va fi dificil să revii…

Andreea Mitu: Mi-am dorit mult să am copilul, să fiu o mamă tânără, dar nu m-am gândit nicio clipă cât am fost însărcinată că nu voi mai juca tenis.

Nu ți-e greu, totuși, să fii și mamă, și sportiv de performanță?

Andreea Mitu: Am norocul că am găsit și o doamnă care mă ajută. E drept, până acum, când are 7 luni, îl luam cu mine peste tot, mai ales la antrenamente. Acum începe să descopere, vrea o mai mare atenție, chiar vom merge împreună la Arad, unde am următorul turneu.

S-a scris mult în presă despre despărțirea ta de tatăl copilului…

Andreea Mitu: Încerc pe cât posibil să evit presa de scadal, dar e foarte greu aici, odată ce ai intrat în gura lor, nu prea mai ai cum să ieși, dar fiecare își face treaba. Am încercat pe cât posibil să ascund, familia, prietenii oricum știau și s-ar fi aflat.

Mai crezi în dragoste?

Andreea Mitu: Da ?!? E cu semnul întrebării… îți dai seama că sunt dezamăgită, e un subiect sensibil pentru mine, dar mă focusez pe bebe, pe carieră și pe mine.

Văd că ai un tatuaj… ce semnficație poartă?

Andreea Mitu: L-am făcut în 2013, e o dată, septembrie. Am decis că vreau să fiu mai liberă și mai independentă, n-are o semnificație anume.

Revenind la tenis… România te-a descoperit după optimile turneului Rolland Garros din 2015. Cum ai gestionat totul atunci?

Andreea Mitu: Sincer, nu prea am timp. Critica e pozitivă și negativă, dar încerc pe cât posibi să ascult de echipă și de familie. A fost un boom atunci, mi-au scris de peste tot din lume.

Ce ți-ai spus atunci, la Paris, pe teren?

Andreea Mitu: Nu cred că am realizat atunci exact ce mi se întâmplă. Mai mult am conștientizat după vreo două săptămâni. Au fost niște meciuri, le-am luat în serios, nu prea ai timp la turnee să te gândești la cât de mult ai realizat. Am venit acasă, am avut două zile libere și am reluat pregătirea pentru următoarele meciuri. E cel mai mare succes al meu de până acum…

Spuneai într-un interviu că o auzi mereu pe mama ta în tribune, oriunde s-ar afla..

Andreea Mitu: Acum, la București, n-am mai auzit-o. Îl aud pe cel mic (râde). Când greșeam, făcea un sunet anume, mai ales când greșeam.

Ce e în sufletul unui tenismen când e în fața unei mingi de meci?

Andreea Mitu: Câteodată, presiune. Se întâmplă deseori să greșești atunci. De obicei, din experiență vorbesc, când ești pe punctul de a încheia meciul, nu mai joci așa relaxat. De aici și presiunea… reușim să ne stăpânim pentru că facem asta de atâția ani. E vorba de autocontrol. Cred că nici nu mai realizezi la un moment dat…

Cum se câștigă succesul?

Andreea Mitu: Oh, cu muncă și cu determinare.

Ce-ai zis că nu vei face niciodată și ai făcut?

Andreea Mitu: Un copil, când încă joc tenis.

Dacă Andreea Mitu s-ar întâlni cu Andreea Mitu, ce și-ar spune?

Andreea Mitu: De ce întârzii mereu?

sursa foto: instagram Andreea Mitu