Cezar Grumăzescu, actorul ieșean din forfota Bucureștiului contemporan: „Performanța se face muncind, oriunde ai fi!”

Cezar Grumăzescu, actorul ieșean din forfota Bucureștiului contemporan: „Performanța se face muncind, oriunde ai fi!”

Pe Cezar mi-l amintesc din timpul liceului. Avea așa un aer rebel cum poate orice suflet de artist îl emană involuntar… era în clasa a X-a când i s-a oferit șansa de a interpreta rolul unui vânzător ambulant în piesa „Zazie dans le metro”, piesa pusă în scenă de trupa de teatru în franceză a liceului, coordonată de doamna profesoară Mira Cucinschi. Ieșean la origini, absolvent al liceului teoretic, astăzi colegiu, „Mihai Eminescu” din Iași, Cezar Grumăzescu, actorul din forfota Bucureștiului contemporan, nu își amintește să se fi gândit din adolescență dacă traseul artistic va fi drumul pe care îl va urma. De-abia în momentul în care s-a decis că vrea să intre la UNATC și-a dat seama că actoria e ceea ce vrea să facă și direcția în care vrea să se dezvolte. Ba mai mult, întebat fiind ce își închipuia că va deveni când va fi mare, Cezar mărturisește că n-a avut chemări puternice, ci doar gânduri superficiale. Veterinar, jucător de baschet, om de afaceri, fiind câteva dintre profesiile care i-au făcut cu ochiul în anii copilăriei și adolescenței. Nu știe ce ar face dacă ar fi să aleagă un alt drum pentru că nu s-a gândit, însă dacă ar fi nevoit, cel mai probabil, ar fi bucătar sau ar avea grijă de animale.

 

„Mă emoționează momentele de afecțiune dintre oameni sau momentele în care reușesc ceva ce mi-am propus. Mă emoționez când mi se acordă atenție sau sunt apreciat pentru ceva. Dar mă emoționează tot felul de lucruri, de exemplu, când s-a obișnuit un pescăruș din cartier să vină la mine la geam în fiecare dimineață să mănânce. Iar când vine pentru că-l chem, mă topesc.”

                Mutarea la București a fost o provocare, un mijloc de a ieși din zona de confort în care s-a aflat până atunci, nevoia unei schimbări mult dorite. E drept, în actorie cel puțin, Bucureștiul oferă mai multe teatre, spații de joc și casting-uri de dat față de oricare alt oraș din țară, acesta fiind, poate, încă un motiv care i-a influențat decizia. Chiar dacă nu e singur la părinți, îmi spune că nu s-a gândit niciodată concret dacă le-a fost sau nu greu atunci când a ales să plece departe de casă, însă se gândește că nu le-a fost deloc ușor, așa cum, cel mai probabil, se întâmplă în cazul oricărei familii în care un copil părăsește casa părintească. Rămâne o prezență discretă într-un București haotic și vulcanic pentru că vrea ca oamenii să-l aprecieze pentru rolurile pe care le interpretează, pe scenă sau pe ecran. Nu-l interesează să fie în atenția publicului în viața de zi cu zi, însă recunoaște că îi place când îl oprește cineva ca să îl felicite pentru un rol. Îl neliniștește ceea ce se întâmplă în țară pe plan politic, ceea ce ne demonstrează că artiștii, chiar de viețuiesc într-o lume boemă, creionată după propriile plăceri și liniști, se preocupă de „viața reală”, acea viață care, la pachet cu diferite acțiuni și decizii, îi influențează pe toți. Iar dacă i s-ar da șansa de a fi ministru al Culturii măcar pentru o săptămână, cu siguranță, prima măsură pe care ar lua-o ar fi prioritizarea includerii Roșii Montane în patrimoniul UNESCO.

„Mă liniștește echilibrul de acasă, unde sunt cu prietena mea și pisicile noastre. Faptul că am o relație foarte bună cu părinții mei și cu fratele meu, chiar dacă sunt departe de ei. Mă liniștește că sunt în trupa Teatrului Mic, că am un colectiv puternic lângă mine și simt că pot să cresc acolo de la spectacol la spectacol. Mă neliniștește ce se întâmplă  în țară pe plan politic.”, spune actorul Cezar Grumăzescu.

 

Alexandra Gugiuman: Cum îți amintești perioada studenției?

Cezar Grumăzescu, actor: Îmi aduc aminte cu mare drag perioada în care am stat în cămin, mi-a plăcut foarte mult. Și primul an de facultate, în care faci foarte multe exerciții de dezvoltare. Descoperi foarte multe lucruri despre tine și despre oamenii din jurul tău în acel an, pentru mine a fost o experiență puternică și m-a schimbat mult. Greu e același lucru care este greu și acum, să reușești să te afirmi, să evoluezi și să fii la cel mai bun nivel.

Alexandra Gugiuman: Te-ai gândit vreodată să pleci din România?

Cezar Grumăzescu, actor: Doar în liceu, m-am gândit să plec în Franța. Acum nu mă gândesc la asta. M-aș bucura să am proiecte ocazionale în alte țări, dar nu să mă mut.

Alexandra Gugiuman: Dintre rolurile interpretate, care ți-e cel mai drag de până acum?

Cezar Grumăzescu, actor: Nu am unul preferat, dar sunt unele pe care le joc cu multă plăcere, de exemplu, Hanschen din „Deșteptarea primăverii” în regia lui Vlad Cristache, Tage din „Directorul executiv” în regia lui Vladimir Anton sau Tyler Shaw din „Băiatul din Brooklyn” în regia lui Cristi Juncu.

Alexandra Gugiuman: Dar primul rol mare, dacă îi pot spune astfel, cum ți-l amintești?

Cezar Grumăzescu: Pentru mine, toate rolurile sunt mari, sau, mai bine zis, importante. Dacă te gândești la un rol principal într-o producție mare, nu am avut încă parte de așa ceva. Însă au fost roluri care m-au propulsat, în urma cărora am câștigat vizibilitate. Primul de acest fel a fost Sela din piesa „Jocuri în curtea din spate”, regizată de Bobi Pricop, un examen de licență care a ajuns apoi să facă parte din repertoriul Teatrului Act din București.

Alexandra Gugiuman: Cu cine ți-ai dori să fii pe aceeași scenă și încă nu ai reușit?

Cezar Grumăzescu, actor: N-aș avea cum să-i enumăr pe toți într-un singur răspuns. Sunt mulți actori alături de care aș vrea să fiu de scenă, spun așa ce îmi fuge rapid prin minte, primele trei nume, dar lista ar putea continua mult. Marian Râlea, Ciprian Nicula, Florin Piersic Jr.

Alexandra Gugiuman: Dar actori cu care ți-ai dorit să joci și ai reușit?

Cezar Grumăzescu, actor: Nu e ca și cum îți poți propune să joci cu cineva și să urmărești spectacolele sau filmele în care urmează să fie și participi și tu la casting. Nu mi-am propus să joc cu cineva anume, lucrurile se întâmplă. Dar am avut parte deja de mulți actori foarte buni alături de care îmi doream să joc. Rodica Negrea, Ana Ciontea, Gheorghe Visu,  Andi Vasluianu, Claudiu și Tudor Istodor, Mirela Oprișor, Vlad Logigan, Andreea Grămoșteanu, dar și actori mai puțin cunoscuți dar foarte buni Ionuț Vișan, Gabi Costin, George Albert Costea. Și lista poate continua de ambele părți.

„Mă întristează că sunt perioade în care sălile nu sunt pline. E trist să știi că nu vine lumea la teatru pentru că s-au deschis terasele, sau pentru că e nu știu ce meci sau zi liberă în care se fuge din oraș. Ar fi plăcut să fie un obicei comun să mergi la teatru. Aud mereu oameni spunând că nu au mai fost de ani de zile la un spectacol. Mi-e greu să înțeleg de ce ai lăsa să treacă atât de mult timp fără să mergi la teatru.”, mărturisește actorul Cezar Grumăzescu.

 

Alexandra Gugiuman: Se-ntâmplă să ai momente în care să te simți lipsit de inspirație? Cum reușești să te montezi și să improvizezi atunci?

Cezar Grumăzescu, actor: Sunt repetiții sau spectacole în care îmi lipsește inspirația sau concentrarea sau ceva îmi dereglează parcursul în acel moment. Dacă sunt în repetiție, încerc din nou momentul sau discut cu regizorul ori iau o pauză și revin la textul piesei. Dacă se întâmplă asta înaintea unui spectacol, mă încarc de la partenerii mei de scenă, respect ce am construit în repetiții.

Alexandra Gugiuman: Dar să te blochezi efectiv pe scenă, ți s-a întâmplat? Povestește-mi puțin…

Cezar Grumăzescu, actor: Cred că s-a întâmplat de două ori, la modul cel mai crunt, m-am blocat și nu mai știam ce să fac. În astfel de situații, te salvează partenerii de scenă. Dar prima oară când am pățit asta, colegii mei nu au reușit să mă ajute, era un text foarte dificil, cu termeni medicali de specialitate și problema e că uneori, dacă pierzi un cuvânt, parcă se șterge tot din mintea ta. Eu m-am albit la propriu, eram alb la față și era să cad din picioare de cât de rău mă simțeam, a fost o bâlbâială colectivă de 10-15 secunde, care păreau minute la momentul respectiv, și apoi am mers mai departe, am sărit o parte de scenă și am continuat. Ce-a fost în sufletul meu atunci și mult timp după e greu de descris.

Alexandra Gugiuman: Ai interpretat până acum vreun rol doar pentru că aveai nevoie, fără să fii cumva atașat de scenariu?

Cezar Grumăzescu, actor: Da, se întâmplă și asta. Uneori fac roluri pentru un plus de exercițiu, experiență.

Alexandra Gugiuman: Dacă ar fi să schimbi trei lucruri la tot parcursul de până acum, care ar fi acelea?

Cezar Grumăzescu, actor: Nu aș schimba nimic, dar dacă ar fi să o iau de la capăt, aș profita altfel de timpul liber din timpul școlii și al facultății. Cred că am avut momente în care am pierdut vremea și aș fi putut face lucruri constructive.

„Nume mari sunt mereu în teatrul românesc. Că oamenii se duc, sau se opresc la un moment dat, e ceva firesc. Nu cred, însă, că nu e loc pentru tineri din cauza actorilor consacrați. Nu e loc pentru că sunt foarte mulți actori care ies pe bandă rulantă, an de an, de pe băncile facultății și nu au unde să joace. E un număr prea mare raportat la spațiile de joc, la locurile din teatre sau la numărul de producții care se fac.”

Alexandra Gugiuman: Ce este în sufletul unui actor atunci când „cade cortina”, când e doar el cu sine însuși? Ce-ți spui, de cele mai multe ori?

Cezar Grumăzescu, actor: Presupun că pentru fiecare e diferit. Ce este însă în sufletul meu când cade cortina depinde de la o reprezentație la alta. Uneori e fericire pură, alteori dezamăgire, alteori mă simt gol, alteori mă gândesc la ce s-a întâmplat pe parcursul reprezentației, analizez momentele foarte tehnic și păstrez ce mi-a plăcut sau conștientizez ce a fost neinspirat.

Alexandra Gugiuman: Când ai plâns ultima dată?

Cezar Grumăzescu, actor: Ultima dată am plâns în timp ce făceam un drum Iași – București, recent. Am trecut pe lângă un accident și era acolo un cal mort. M-a distrus acea imagine, am plâns mulți kilometri.

Alexandra Gugiuman: În viața de zi cu zi, ți se întâmplă să joci teatru?

Cezar Grumăzescu, actor: Îndrăznesc să spun ceva general. Toți oamenii fac asta, mai mult sau mai puțin, mai bine sau mai prost.

Alexandra Gugiuman: Cui i-ai mulțumi pentru ceea ce ești astăzi?

Cezar Grumăzescu, actor: În primul rând părinților, dar tot timpul au apărut oameni care mi-au făcut mult bine.

Alexandra Gugiuman: Ce înseamnă „acasă” pentru tine?

Cezar Grumăzescu, actor: Înseamnă că sunt protejat.

 

Sursa foto: arhiva personală Cezar Grumăzescu

 

Condiții preluare articol

Fiecare articol al www.insociety.ro este muncit. Respectăm munca fiecăruia și drepturile de autor. De aceea, credem în regulile fair-play-ului. Dacă nu avem încheiat un acord scris în care să specificăm explicit forma de colaborare, vă dăm posibilitatea de a prelua din articolele noastre în limita a maxim 500 de caractere , cu următoarele obligații:
1. specificați în articolul dumneavoastră sursa clar și concis;
2. inserați linkul articolului nostru și faceți trimitere vizibil către acesta.