Ana Crudu: «Las uşa deschisă în viaţa mea doar celor cu „inimi binecuvântate”»

Ana Crudu: «Las uşa deschisă în viaţa mea doar celor cu „inimi binecuvântate”»

Ana Crudu este una dintre cele mai frumoase femei, aş spune. Când vorbesc de frumuseţe nu ma gândesc la ochii ei albaşti de o limpezime şi profunzime tulburătoare, uneori cu accente misterioase, nici la conturul angelic al feţei de un alb imaculat, nici la trupul cu linii renascentiste, deşi, iată, dusă de valul dorinţei nestăvilite de a scrie introducerea interviului de astăzi am creionat şi un posibil ideal feminin fizic al secolului XXI…

Dar astăzi vom vorbi despre aspectele interioare ale omului Ana Crudu pentru că ce este frumuseţea?

„Frumosul este simbolul binelui moral”, Immanuel Kant.

Am cunoscut-o în urmă cu puţin timp, dar cred că am reuşit să pătrund dincolo de bariera timpului şi să văd în ea omul dedicat şi implicat total în ceea ce îşi propune să facă, îşi alege cu atenţie anturajul în aşa fel încât să se simtă comfortabil şi în deplină armonie cu planurile, ideile sale, nu amână, vede în perspectivă, analizează doar dacă miza înseamnă ceva şi stabileşte obiective realizabile, chiar dacă pentru mulţi dintre noi par rupte de realitate. Cu alte cuvinte, Ana Crudu se identifică perfect cu provocarea, căreia îi face faţă cu brio, într-un consens deliberat, asumat.

Aş începe cu Blessing Hearts. Ce reprezintă această asociaţie şi care este istoricul ei?

Am crescut de mică în spiritul dreptăţii, al bunului simţ şi al compasiunii faţă de cei cu care soarta nu a fost prea generoasă. Cred cu tărie că în viaţă există un echilibru, că trebuie să dai cu aceeaşi măsură cu care primeşti. Mi-a plăcut mereu să mă fac utilă, să ajut în limita puterii mele pe cei din jurul meu, fie singură, fie pliindu-mă pe proiectele prietenilor mei. Am contribuit la o viaţă mai bună pentru persoanele defavorizate, ani la rând.

În timp, am constatat că pot şi vreau să mă implic mai mult. Aşa am ajuns să am propriile proiecte, să organizez mici evenimente caritabile. Lumea începuse să mă cunoască, iar cei cu probleme veneau direct la mine. Şi erau din ce în ce mai mulţi. Nevoile erau mai mari, eram expusă şi nu reuşeam să fac faţă singură. Aveam nevoie de o „umbrelă”, de o formă legală, juridică sub care să îmi adun prietenii, cunoştinţele şi pe toţi cei care mă susţineau. Aşa a apărut Blessing Hearts. Ca o necesitate firească.

Maratonul Blessing Hearts a fost unul din evenimentele la care am fost martor. Sute de oameni. Totul ceas. Organizare perfectă. Cum e posibil?

Maratonul Blessing Hearts este, poate, cel mai complex eveniment pe care asociaţia noastră îl organizează. Spun complex pentru că în acest proiect îşi dau mâna mai multe echipe din cadrul asociaţiei. Este singurul maraton organizat în Iaşi şi este printre puţinele din Moldova organizat în scop caritabil. Acest proiect este un cumul de forţe, de ambiţie, pasiune şi dorinţă!

Asociatia Blessing Hearts legitimează în prezent atleţi, maratonişti cu performanţe remarcabile în competiţiile din ţară şi din străinătate. Ei sunt cei care se implică în gradul de dificultate al traseului, având în vedere că e o competiţie trail, cu diferenţă de nivel. Ei au grijă ca cei 42 de km să fie curăţaţi înainte şi după cursă, să fie corect balizat, obiectiv arbitrat, se asigură că punctele de hidratare sunt dotate corespunzător şi se află la intervale echidistante faţă de zona start/finish, închizătorii de drum sunt în permanenţă atenţi ca cei mai puţin familiarizaţi cu efortul şi traseul, în aşa fel încât toată lumea să ajungă la final în siguranţă. E o muncă titanică pe umerii lor!

Altă echipă coordonează voluntarii, fotografii şi restul persoanelor cu ecusoane. Celula de bază o constituie echipa care se ocupă de buget, sponsori, parteneri, colaboratori, echipamente, masa atleţilor, logistica, autorizaţii de la diverse instituţii (Ambulanţa, Jandarmeria, Poliţia Locală, Poliţia Rutieră, Pompieri, Direcţia Silvică etc.). La final, dosarul fiecărei ediţii cuprinde mii de foi (facturi, ordine de plată, taxe, chitanţe, declaraţii etc.). Toate aceste eforturi duc, după mii de ore de muncă, la evenimentul Maraton Blessing Hearts. Nu pot spune niciodată că organizarea a fost perfectă sau că totul a decurs „ceas”. Eu sunt extrem de exigentă cu mine şi echipa mea şi spun mereu că este loc şi de mai bine.

Gala Blessing Hearts aduce la un loc oameni inimoşi din diferite domenii pe care asociaţia îi premiază. De ce o gală?

Gala Blessing Hearts este pentru oamenii cu care rezonez sufleteşte. Las uşa deschisă în viaţa mea doar celor cu „inimi binecuvântate”, separ oamenii după acest criteriu şi nu-mi este greu; experienţa şi intuiţia mă fac să observ falsul de la distanţă, fiind doar o chestiune de timp. Evenimentul este dedicat în totalitate recunoştinţei faţă de comunitatea locală ce se dedică an de an implicării sociale prin diverse demersuri şi acţiuni, este parte din sufletul meu. Vreau să îmbrac talentul, munca şi caritatea în haine elegante în fiecare an, să le mulţumesc oamenilor care aduc zâmbete pe chipurile celor din jur!

Ce poate fi mai frumos decât să ne întâlnim cu oameni deosebiţi într-o sâmbătă seara de aprilie la Palatul Culturii? Să ascultăm o muzică bună, să socializăm la un pahar cu vin şi să premiem valorile?

ANAliza este zona care poate te defineşte cel mai bine profesional pentru că e locul în care poţi descoperi, poţi expune idei proprii şi poţi sprijini comunitatea în demersul său de a se defini prin prisma oamenilor săi, a faptelor. Ce este ANAliza pentru tine?

ANAliza este felul meu de a iubi lumea, este relaţionarea cu mediul înconjurător! Îmi aduc aminte de prima emisiune: mă scotea dintr-o matcă a tăcerii şi a resemnării. Propunerea de a realiza şi modera emisiunea a venit la puţin timp după ce-mi pierdusem tatăl în lupta cu o boală cumplită. Îmi alesesem ca temă subiectul care mă măcina în acel moment: lupta cu cancerul. Eram convinsă că perechea ochilor mei mă privea de sus, de aceea prima emisiune i-am dedicat-o lui. Îmi tremura vocea şi nu reuşeam să fixez cu privirea obiectivul camerei. Cu ajutorul echipei Tele M simt că am progresat mult de atunci. Ei sunt cei care mă susţin şi mă încurajează, suntem ca o familie. Mereu mă documentez, mă informez, mi-au trecut prin mână zeci, sute de cărţi şi manuale de jurnalism fiindcă încerc să răspund pe măsura aşteptărilor.

Eşti o femeie activă. Cât e ziua de lungă ai întotdeauna ceva de făcut. Care este motorul acestei permanente stări de lucru?

Am acceptat mereu provocări păşind cu demnitate prin viaţă. Uneori muncesc până la epuizare. Alteori, când simt că mă lasă puterile, îmi fac rezumatul vieţii dincolo de linia fragilă şi-mi spun că mai pot, mai am putere şi mai am multe de spus şi de făcut. De o viaţă mă trezesc în fiecare dimineaţă la ora 4.00 şi îmi verific agenda în timp ce beau cafeaua. Atunci începe ziua pentru mine şi se sfârşeşte în jurul orei 23.00. În timp am învăţat să-mi respect orele de odihnă, sunt un om organizat şi echilibrat, nu fac excese şi nici compromisuri. Îmi este greu să refuz fără un motiv bine întemeiat, de aceea programul meu este foarte încărcat.

Mi-a atras atenţia prezenţa aproape permanentă a mamei tale în evenimentele pe care le organizezi. Cum e să fii mereu cu mama aproape?

Mama este cel mai aspru critic şi cel mai înfocat „fan” al meu. Ea e omul care mă susţine necondiţionat şi care mă înţelege din priviri sau din inflexiunile vocii. Ştie exact când am nevoie de ajutor, când să mă dojenească sau când să mă alinte. De la ea am învăţat foarte mult şi datorită ei sunt omul de astăzi! Provin dintr-o familie unită şi puternică, aşa că prezenţa mamei la evenimentele mele am văzut-o ca pe ceva firesc până acum. Întrebarea aceasta mă face să conştientizez, încă o dată, cât de norocoasă sunt! Eu semăn mult cu tatăl meu, aşa că firea mea vulcanică, exigentă, tăioasă uneori şi extrem de corectă are nevoie de echilibrul, indulgenţa si înţelepciunea pe care doar mama mi le oferă, ea fiind „plasa mea de siguranţă”!

Medicină, realizator de emisiuni tv, organizator evenimente caritabile etc. Unde este Ana Crudu când nu e în cabinet, la televizor, pe scenă, în biroul „pentru caritate” Ce iubeşti să faci atunci când ai timp liber?

Ooo, mă bucur de lucrurile simple pe care viaţa, cu generozitate, mi le oferă! Am trei câini care îmi sunt parteneri de joacă. Cu ei redevin copil! Ne jucăm, ne alintăm, învăţăm împreună să ne bucurăm. Am o grădină plină cu flori, vorbesc cu ele şi le fac fotografii, sau pur şi simplu lenevesc cu cărţile în hamac, la umbra copacilor.

Călătoreşti foarte mult. Care sunt primele două destinaţii din România şi două din afara ţării pe care le-ai recomanda oricând şi de ce?

Sunt de părere că rămânem la finalul vieţii cu imaginile frumoase lipite de retină, acele imagini care ne bucură sufletul, de aceea încerc să adun cât mai multe. Deşi iubesc nespus marea, aş recomanda cu drag alte două destinaţii din ţară care pe mine m-au impresionat. Prima este Drobeta Turnu Severin cu Porţile de Fier, un orăşel mic şi cochet, colorat şi cu oameni frumoşi. Cea de-a doua este Sighişoara. Acolo timpul s-a oprit parcă în loc (mă refer, desigur, la Cetate). Râd uneori cu prietenii mei şi spun că nu aparţin timpurilor în care m-am născut, că mi-ar fi plăcut să mă nasc în vremurile în care femeia era delicată. Cred că ne-am pierdut mult din feminitate odată cu trecerea anilor, cred că femeile trebuie curtate şi iubite toată viaţa. Îmi plac acele locuri care ne transpun prin esenţa lor într-o poveste.

Din afara României recomand Mexic, o ţară care are istorie şi originalitate. E, poate, singura ţară în care am văzut oameni simpli, modeşti şi fericiţi! Cea de-a doua destinaţie este Egiptul care mi-a plăcut foarte mult! Este un mozaic armonios de simplitate, istorie, cultură şi religie!

Care sunt proiectele la care lucrezi acum?

Echipa Blessing Hearts a început deja lucrul la Gala Blessing Hearts ce va avea loc pe 20 aprilie 2019 şi Maratonul Blessing Hearts. Am asigurat echipa de susţinerea mea în continuarea proiectelor începute în anii precedenţi, de aceea până la finele anului vom avea două evenimente dedicate doamnelor. Primul este “Feminine Bliss”, pe care anul trecut l-am făcut la Tg. Neamţ, dar anul acesta vom merge la Chişinău la începutul lunii noiembrie. Cel de-al doilea este o petrecere, “Pijama Party”, un eveniment pe care îl organizăm în fiecare an, la început pentru fetele din asociaţie care ne ajutau pe parcursul anului, iar în timp am mărit cercul.

Şi, fireşte, „Carte pentru Basarabia”, pe 1 decembrie. Evenimentul se află deja la a IV a ediţie, ocazie cu care donăm, ca în fiecare an, în jur de 2000-3000 de cărţi cu literatură românească şi universală unor şcoli sau universităţi din Basarabia.

Un gând pentru cititorii Revistei InSociety.

Le doresc tot ce îmi doresc şi mie, pentru că şi eu sunt cititor al Revistei InSociety! Aş vrea să ne bucurăm încă mulţi, mulţi ani de-acum încolo de articolele voastre frumoase, punctate corect, din care avem multe de învăţat!

Condiții preluare articol

Fiecare articol al www.insociety.ro este muncit. Respectăm munca fiecăruia și drepturile de autor. De aceea, credem în regulile fair-play-ului. Dacă nu avem încheiat un acord scris în care să specificăm explicit forma de colaborare, vă dăm posibilitatea de a prelua din articolele noastre în limita a maxim 500 de caractere , cu următoarele obligații:
1. specificați în articolul dumneavoastră sursa clar și concis;
2. inserați linkul articolului nostru și faceți trimitere vizibil către acesta.