Rubrică de weekend

Copilul – între putință și dorință și ceea ce vor părinții

Copilul – între putință și dorință și ceea ce vor părinții

Rubrică de weekend
Nu de puține ori, în cei 25 de ani de când mi-am asumat să fiu pentru prima dată mamă (ce-i drept, pentru copilul unei alte femei), am întâlnit părinți pentru care copilul era fie reflexia propriilor neîmpliniri profesionale, fie imaginea unui geniu în devenire, strigătul distorsionat al unei imagini ireale, total distructive. Din aceste perspective voi aduce în discuție, chiar și din propria experiență, formarea unui comportament abuziv, dus către patologic, ce participă semnificativ la crearea arhitecturii unor relații bazate pe teamă, condiționale, evolutiv-negative și poate că un psihilog ar putea completa lista... Câți dintre părinți au înțelepciunea de a întreba copilul „Tu ce îți dorești?” sau „Ce te face fericit?”. Câți dintre părinți au stat ochi în ochi cu propriul copil să
Începe acțiunea ȘCOALA

Începe acțiunea ȘCOALA

Rubrică de weekend
În septembrie Zâna Toamnă aduce roade bogate, frunze galbene peste tot, must, vânt, ploi, furtuni, dar și începutul anului școlar. Cu acest prilej care se repetă cu fiecare an, fericirea, curajul, ambiția devin variabile direct proporționale cu vârsta, astfel: 6 ani, grupa 0 cei mai alintați: „nu mami, nu vreau la școală; ai să vezi că dacă mă duci înapoi la grădi nu mai plâng” 6 ani, grupa 0 cei mai curajoși: „mami, eu de-acum am să dorm la prânz, ai să vezi!”, doar că nu sunt paturi în școală... 7 ani: „mami, eu nu mai vreau fustițe roz...sunt pentru bebeluși!” 11 ani: „mami, colegul de bancă mi-a spus la banchetul clasei a IV a pe care l-am avut la Restaurantul Doi Pescăruși că din clasa a cincea o să mă învețe să zbor dacă nu îi dau să copie la teze...!” 13 ani: „mam
Literatura profundă din muzica românească

Literatura profundă din muzica românească

Rubrică de weekend
Muzica românească ar fi frumoasă în felul ei dacă cei care compun melodiile și cei care orchestrează (mă rog...butonează), ar apela la textieri. Pentru că, ce să vezi, textierul nu e un scriitor de duzină! Textierul este acea persoană care, pe lângă cunoașterea temeinică a limbii în care se exprimă, știe noțiuni elementare despre practica vocală, particularități de emisie sonoră în funcție de registrul în care se cântă, tipul de voce, poziționarea vocalelor în funcție de deschiderea lor pe o anumită înălțime de sunet, valorificarea consoanelor fără ca aceasta să ducă la o inestetică a discursului muzical, literar etc. etc., într-o retorică generală echilibrată. El știe ce înseamnă legato, vibrato, staccato și alte asemenea „bazaconii”. E chiar o treabă serioasă! Și o meserie! Sau așa ar tr
95% din mare…

95% din mare…

NEWS, Rubrică de weekend
Litoralul românesc al Mării Negre spumegă de oameni, tarabe, trenulețe, porumbi fierți și alte acareturi. Dacă ești parte din peisaj nu ai cum să nu observi că gradul de ocupare a locurilor de cazare nu mai ajunge la sută la sută acum, la final de august, dar 95% ar fi cumva aproape de adevăr. Numărul acesta inspiră. E un număr care, raportat la fapte, la realitatea înconjurătoare definește spiritul românesc, mai ales atunci când purtătorul spiritului este în vacanță. foto www.evz.ro 95% dintre copiii care nu au mai fost la mare sau cei cu vârsta sub 9 ani cred că marea este cauza unei inundații foarte mari de la o țeavă care s-a spart și nu mai poate nimeni s-o repare. 95% dintre copiii cu vârsta până în 5 ani, pentru a obține un colac gonflabil cu delfin, o vată de zahăr cu aromă de
Călin și marea

Călin și marea

Rubrică de weekend
E deja trecut de ora 9, iar Călin nu mai are răbdare. E treaz de la 5 și mișună de unul singur prin camera de hotel. Își pune slipii. Pe dos. Își potrivește ochelarii de apă cu forma triunghiulară a nasului invers, către frunte. Unge tot patul părinților cu cremă de protecție (și pe ei). Aliniază tacticos toți papucii în balcon, mai strigă din când în când „mama!”, dar ea, sărmana, după un an de muncă își permite să creadă că ar putea fura un pui de somn un pic mai lung din traista cu nopți petrecute aproape în totalitate cu Călin. Minunea cea mică își caută de treabă făcând ca timpul să se dilate mai mult, mai mult și mai mult. Apucă primul pantof (cel cu toc cu care mama, cu o seară în urmă, petrecuse cu tati și amicii din Timișoara, la un bar mai select) și îl îndreaptă către margine