Nostalgia sărbătorilor copilăriei dintr-un suflet de adult

Am crescut în anii în care îl așteptam cu înfrigurare de-atâtea emoții acumulate în suflet în preajma sărbătorilor de iarnă. Când eram mică, ninsoarea ne lua cu adevărat prin surprindere pentru că venea de prin octombrie și de-abia se lăsa dusă prin aprilie. Cât era ziua de lungă, eram cu toți prietenii ba cu sania pe derdeluș, ba cu patinele pe Bahluiul înghețat. La școală împodobeam clasa și așteptam serbarea de Crăciun să ne spunem cuminți poezia pentru a-l impresiona pe Moșu’ despre care chiar credeam că are un caiețel dintr-ăla frumos colorat, în care își trece toate năzbâtiile pe care le acumulam peste an. Știam că nu trebuie să mint pentru că oricum știe totul (cred că de pe atunci am învățat că e bine să spui mereu adevărul, oricât de deranjant ar fi). Evident, Moșu’ avea mereu cadouri pentru toți… ce Moș bun!!!

Advertisement

Dar dincolo de treaba cu Moșu’ care venea mai devreme la școală- unde chiar îl vedeam- și fix în noaptea de 24 decembrie acasă- unde mereu reușea să se strecoare pe gaura cheii, fără a lăsa urme, chiar dacă era gras și silueta nu i-ar fi permis nicicând să facă asta, dar… avea superputeri și de asta reușea să le facă pe toate în timp record-, era farmecul aparte pe care îl emana perioada lunii decembrie. Trebuia să repetăm colindele, să vedem pe la cine vom merge, nu ne era teamă să batem la uși și să întrebăm cu sinceritatea copilăriei dacă „primiți cu colinda?”. În casă, Hrușcă era cu noi de dimineață până seara, mirosea a de toate, de parcă ziceai că ne pregătim de vreo perioadă de foamete, dar îmi plăcea să ajut. Fagurii, oh, fagurii…

Revenind… a venit decembrie, iar decembrie, când ești adult, nu e nici pe departe despre nostalgii. Decembrie a devenit extrem de comercial. Lumea aleargă după cadouri. Se întristează dacă nu există planuri bine stabilite. Decembrie, când ești adult, vine la pachet cu un bilanț a ceea ce ai făcut și ceea ce vrei să faci la anul. Ți-e teamă să te uiți pe lista pe care ți-ai creionat-o atent la final de an, căci îți dai seama că n-ai bifat nici măcar jumătate din ceea ce ți-ai propus. O iei de la capăt, în speranța că anul următor va fi „game time”, iar toți anii de până atunci doar „practice”. Ni se întâmplă tuturor, știu…

Decembrie ar trebui să fie altfel, dar timpul e ireversibil. Decembrie n-ar trebui nicicând să fie un sfârșit, ci o continuitate a ceea ce facem pe întreg parcursul anului. Decembrie nu trebuie să fie despre „trebuie acum”, ci despre „trebuie mereu”. Mă uit în jur… ar trebui să simt emoție, dar nu… văd cum în decembrie ne transformăm. Curg faptele bune, iertăm, promitem, zâmbim mai mult, chestii dintr-astea pe care parcă n-am putea să le facem oricând. Copil fiind, nu-ți dai seama de multe, însă adultul din tine n-are cum să nu conștientizeze de cât de diferit a devenit Crăciunul de acum față de Crăciunul de atunci. Poate eternul ”Home alone” păstrează vie tradiția de atunci. Posibil să fie nostalgiile inerente, dar dacă spiritul sărbătorilor ne-ar ghida tot anul, n-am fi, oare, mai fericiți și mai oameni unii cu alții?

 

Sursa foto: https://blog.junkmail.co.za/4-christmas-gift-ideas-for-kids/1341

Fiecare articol al www.insociety.ro este muncit. Respectăm munca fiecăruia și drepturile de autor. De aceea, credem în regulile fair-play-ului. Dacă nu avem încheiat un acord scris în care să specificăm explicit forma de colaborare, vă dăm posibilitatea de a prelua din articolele noastre în limita a maxim 500 de caractere , cu următoarele obligații:
1) specificați în articolul dumneavoastră sursa clar și concis;
2) inserați linkul articolului nostru și faceți trimitere vizibil către acesta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *