Pianistul Ionel Streba – între dor și visul de a cânta în orașul natal, Iași

Ionel Streba este un pianist care are o poveste frumoasă. Astăzi este profesor de pian la Conservatoire de Montreuil, în Franța, dar este român, născut în Iași în anul 1987. Copil fiind s-a făcut remarcat printr-un talent precoce. La vârsta de 13 ani primește o bursă din partea Ministerului Culturii din România pentru a studia în Franța cu renumitul pianist François Chaplin. La 15 ani este invitat să cânte cu orchestra din Versailles Concertul nr. 20 pentru pian și orchestră în Re minor, KV 466, de Wolfgang Amadeus Mozart și Concertul pentru pian și orchestră în Re Major, de Joseph Haydn. La 17 ani obține Premiul I la Concursul Internațional de Interpretare Musica ce a constat într-o bursă de merit pe o durată de trei ani oferită de Ministerul de Cultură al Franței.

Timp de aproape trei ani accesează studii pianistice la Academia de Muzică „Gnesin” din Moscova. Îmbogățit cu cele trei școli de pian (română, franceză și rusă), tânărului Ionel Streba îi este mult mai ușor să fie admis la Royal Academy of Music din Londra și să obțină titlul de Master of Art, la clasa eminentului pedagog Pascal Nemirowski.

Aflat în plină ascensiune artistică, Ionel Streba este invitat să concerteze în deschiderea unor evenimente de prestigiu precum festivaluri de film, festivaluri de muzică etc., prezidate de personalități precum renumitul pianist Alexandre Tharaud, dirijorul Sir John Eliot Gardiner și alții.

În 2014 a cântat Concertul pentru pian nr. 5 în Mi bemol major, op.73 (Concertul Imperial) de Ludwig van Beethoven împreună cu Orchestra Philharmonie Parisienne.

În genul cameral cântă alături de violonista Virginie Robilliard, renumitul violoncelist, dirijor și editor muzical Peter Szabo, violoncelistul Dorel Fodoreanu (membru în Cvartetul Enescu), violonistul Constantin Șerban și alții.

Susține cursuri de masterclass și stagii de vară la Grenier de la Mothe, dar și în diverse conservatoare din Franța.

Într-un scurt dialog cu pianistul Ionel Streba am descoperit câteva trăsături ce-l definesc, probabil atuuri pe care le-a valorificat ori de câte ori a fost nevoie pentru a ajunge ceea ce este astăzi: modest, vorbind despre el nu cu trufie, ci cu înțelepciune; credincios până în măduva ființei lui, cu recunoștință față de Dumnezeu și față de muzică; loial, vorbind despre un frate pe care în mod natural nu l-a avut niciodată, dar care a existat, există și va exista pentru totdeauna ca un adevărat frate pentru că împreună cu acel om a trăit o bună și frumoasă perioadă din viață, împărțind și bune și rele (acel om a ales între timp calea călugăriei); onest, spunând că nimic nu e ușor de realizat, mai ales în relația cu muzica unde trebuie să fii sincer în totalitate; puternic, apreciind că cel mai simplu în viață este să renunți; familist, vorbește despre familie ca despre o comoară rară și își privește soția și cei doi copii cu drag, cu căldură, blândețe și multă iubire; recunoscător, părinților cu care are dialoguri calme, bazate pe un profund respect construit pe o educație spirituală cu totul aparte.

Ai început studiul pianului în clasa I. Cu cine ai studiat în România?

Da, am început pianul la vârsta de 7 ani la clasa doamnei profesoare Rodica Elena Ardeleanu la Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași. O profesoară extraordinară care m-a hrănit și muzical și spiritual. O mamă!

Analizând evoluția și realizările tale, am putea spune că Franța te-a adoptat ca o adevărată patrie mamă a artei, a multor artiști din diverse domenii, de-a lungul istoriei. Cum vezi Franța din acest punct de vedere?

Franța a fost o a doua patrie pentru mulți artiști de-a lungul timpului și de multe ori m-am întrebat de ce această țară a adunat atâția artiști extraordinari precum George Enescu, Constantin Brâncuși, Eugen Ionescu etc. Răspunsul l-am găsit chiar la acești artiști și așa simt și eu. Bogăția culturii acestei țări și disponibilitatea poporului francez în domeniul artelor este deosebit de ofertantă, inspiră și oferă această libertate de a ne dezvolta nu numai pianistic (dacă e să vorbim despre pianiști), ci cu toată cultura necesară pentru a deveni muzicieni desăvârșiți. Franța este țara care a continuat, după România, dezvoltarea mea umană și muzicală. 🙂

Ești profesor de pian. Care este percepția francezilor cu privire la importanța studierii unui instrument, în special a pianului?

În societatea franceză muzica clasică și studiul unui instrument dețin un loc foarte important! Practica unui instrument este pentru ei o formă superioară de a-și îmbogăți mai mult cultura lor generală, dar și un mod de a înțelege viața diferit. Sunt profesor de pian în Paris de 8 ani și clasa mea este astăzi foarte numeroasă. Pentru mine, a fi și profesor de pian (pe lângă aceea de a fi pianist concertist) este foarte important pentru că ideea de a transmite elevilor mei ceea ce simt este de fapt continuarea concertului de pe scenă, dar într-un mod mai concret. Și eu mă îmbogățesc enorm prin faptul că studiez și caut împreună cu elevul acel mesaj codat al unei partituri, iar când muzica se descifrează, iar mesajul începe să devină clar, atunci privesc bucuria și lumina din ochii elevului și asta mă umple și pe mine de bucurie și mă emoționează profund. Mulțumim Muzicii! 🙂

Ai plecat în Franța la 13 ani, dar ai rămas strâns legat sufletește de țara natală. Ce te leagă de România?

Așa este. Am plecat la vârsta de 13 ani din România. Nu am uitat-o niciodată și aș spune că dorul pe care i l-am purtat (și de multe ori și astăzi) m-a construit și m-a făcut să o apreciez și mai mult. Îmi iubesc țara mea bogată cu o natură deosebită, cu o spiritualitate puternică și cu oameni frumoși! Totdeauna venirea mea în România este un eveniment extraordinar în sufletul meu.

Ai o familie minunată, doi copii senzaționali, Maria și Ioan. Băiatul deja studiază pianul, probabil că urmează Maria. Ești binecuvântat…

Mulțumesc frumos pentru aceste cuvinte frumoase dedicate copilașilor mei. Fiul meu, Ioan, are 5 ani și într-adevăr a început studiul pianului. Mă bucur că dorința a venit de la el și mă bucur cu atât mai mult să-i fiu un sprijin. Probabil că și Maria va păși pe același drum, dar e încă micuță. Da, sunt binecuvântat cu o familie frumoasă!

Consider că ești un exponent al celor care au valorificat la maxim șansa de a se forma ca muzician într-o țară europeană profund culturală. După opinia mea, a venit timpul să revii aici, în orașul natal, ca pianist. Îți lansez oficial invitația de a cânta și pentru ieșenii care te-au văzut doar în înregistrări. Ce spui?

Mulțumesc pentru invitație și evident că îmi doresc să cânt în țara mea și cu atât mai mult în orașul meu natal! Susțin concerte în multe țări și orașe, iar astăzi, a concerta la Iași, a devenit un dor și vis. De-abia aștept să împărtășesc momente de muzică cu ieșenii mei!

Fiecare articol al www.insociety.ro este muncit. Respectăm munca fiecăruia și drepturile de autor. De aceea, credem în regulile fair-play-ului. Dacă nu avem încheiat un acord scris în care să specificăm explicit forma de colaborare, vă dăm posibilitatea de a prelua din articolele noastre în limita a maxim 500 de caractere , cu următoarele obligații:
1) specificați în articolul dumneavoastră sursa clar și concis;
2) inserați linkul articolului nostru și faceți trimitere vizibil către acesta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *