OPERA APERTA – Atelier de sculptat în sunete și oameni

Aflat la cea de-a III a ediție, evenimentul propus de Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași sub genericul OPERA APERTA, Concert-examen în cadrul proiectului Spectrum XXI a reunit în Amfiteatrul Achim Stoia al universității, oameni și sunete, într-o efervescență creatoare vie ale cărei rădăcini par a fi căpătat vigoarea unei Lucrări venite de sus, prin forța de expresie, intensitatea trăirilor, consistența mesajelor, bogăția culorilor, sinceritatea discursului, prospețimea vlăstarelor ce s-au pornit către cer pe drumul cunoașterii.

Compozitorul, muzicologul și profesorul Gheorghe Duțică este, în viziunea mea, un sculptor cu har. Dacă Brâncuși a gândit că „Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul – tăinuit în materie, măsura propriei ei fiinţe, căci mâinile sculptorului gândesc întotdeauna şi urmăresc gândurile materialului”, cred că profesorul Gheorghe Duțică este un sculptor al omului în relația lui cu sunetul, tăinuit în materie. Mâinile lui gândesc întotdeauna, descoperind Spiritul universalității muzicii, prin taina propriei percepții asupra frumosului din muzică, împărtășind ucenicilor săi adevărul artistic din bulbii și sâmburii artei componistice. Lângă el, în actul creației în om și în sunet, stau de ani buni, de-a dreapta și de-a stânga conf.univ.dr. Luminița Duțică, lect.univ.dr. Diana Andron și lect.univ.dr. Ciprian Chițu, toți trei sculptați de Maestru.

15 iunie, ora 16, alergat pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, cumpărat trandafiri roșii, intrat în Universitate, așteptat la ușă până la aplauze, intrat, speriat (…sala plină), așezat în scaun…Bucurie!

Timpul devine o constantă neînsemnată atunci când muzica își înfige brațele în sufletul tău și te poartă prin toate stările, deși nu credeai că poți suporta atâtea…de la alint, la zbucium, cu mângâieri divine, urmate de cutremur, cu șoapte de amor și sfâșietoare plecări ale aceluiași tren mereu din altă gară, rânduri eminesciene, pași de dans pe retină, vântul, privighetori, anotimpuri, lumânări, giamparale, bocete, incantații, premoniții, trucuri, îngeri în cimitir, ciori, putreziciune, amintiri, foc și apă și pământ, fantezii și luciri…și Bucurie!

În această zi de joi, creația contemporană a fost acaparată la propriu de studenții din anul III (studii de licență) și anul II (studii de master) ai Universității Naționale de Arte George Enescu, chiar dacă aceștia nu studiază compoziția ca specializare, ci sunt studenți de la specializări precum interpretare, muzicologie, pedagogie muzicală, dar și compoziție, având în orar disciplinele Teoria Muzicii (solfegiu, dicteu, analiză muzicală) şi Stil şi limbaj în muzica românească contemporană (teorie, analiză, aplicaţii).

„Totul s-a clădit pe studierea în cadrul orelor de Teoria muzicii, a limbajelor modale ale secolului XX, a semiografiei moderne, deloc la îndemâna oricui, a ritmului nou şi, mai ales, a timbralităţii instrumentale. S-au adăugat numeroasele analize de legende din partiturile compozitorilor consacraţi, audiţii cu partituri în faţă ale unor lucrări reprezentative, momente video în care muzica se îmbină cu celelalte arte, mai ales dansul etc.”, conf.univ.dr. Luminița Duțică.

Folosind tehnici moderne de compoziție precum aleatorismul, textcompoziţia, teatrul instrumental, grafismul etc., Concertul-examen s-a dovedit a fi de fapt un Concert extraordinar în toată splendoarea în care și-au unit forțele inspirația, intuiția, erudiția, bucuria de crea, de a cânta și de a dărui, rezultând o consistentă și înălțătoare revelație.

Din punct de vedere al limbajului muzical, precum și al mijloacelor de expresie muzicală, lucrările prezentate în cadrul concertului au avut ca trăsătură definitorie modalismul: „Am căutat să îi conving și să îi sensibilizez să-și însușească gândirea modală. Cine crede că mai poate compune tonal astăzi nu știe ce spune sau nu gândește ce spune”, prof.univ.dr. Gheorghe Duțică.

Astfel, într-un sistem sonor cu caracter aproape exclusiv modal, compozițiile au fost dominate de forme tradiționale, dar mai ales aleatorice, improvizatorice, cu formule ritmice divizionare, parlando-rubato, aksak, până la ritmuri libere, utilizarea multimedia (videoproiecție, înregistrări audio, suprapuneri de module de sunete etc.), prezența citatelor, a modurilor populare diatonice, ethos popular sau religios, sugestii medievale (melodice și timbrale), folosirea unor pasaje de tip recitativ.

„Anul acesta am avut mai multe lucrări pentru voce şi pian, dintre care am văzut că s-au remarcat cele compuse de Tatiana Drăgan şi Antonia Cucerenko. Ele au folosit un material modal modern, în conformitate cu esenţa textului poetic. Antonia Cucerenko şi-a ales ca fond modal pentatonia şi dorianul, desfăşurate în maniere temporale contrastante, în care spiritul liber s-a axat pe texte din haiku-uri, cu efecte vocale diverse şi o scriitură avangardistă. În alte lucrări pentru voce și pian au fost folosite modurile cu transpoziţie limitată ale lui Olivier Messiaen şi a scării hexatonice, valorificate în acompaniamentul la pian cu  agregate modale de cvarte, cvinte sau acorduri de septime fără rezolvare, sugerând incertitudinea, căutarea, frământarea poetică”, conf.univ.dr. Luminița Duțică.

Dintre mijloacele de expresie artistică utilizate de tinerii artiști pentru a sublinia idei, gânduri, frământări, amintim: utilizarea doar a unor părți componente ale unui instrument (muștiuc, vârf de băț, jumătăți de instrument), exploatarea sunetului și a dinamicii vizuale a pașilor de dans, imitarea diferitelor sunete din natură (toaca, vântul, privighetoarea, cioara, focul etc.), pasaje comice (glissando precipitat, sacadat, lent, tremolo susținut, suspendat etc.). Au fost folosite de asemenea, bătăi în cutia de rezonanță a diferitelor instrumente (pian, vioară, violoncel), lovirea cu unghiile pe lacul ce acoperă lemnul chitarei, poziții neașteptate ale corpului față de instrument, rezultând sonorități specifice și un anume grad de spectaculozitate, exploatarea la maxim a instrumentelor, prin aceasta reușindu-se obținerea unor timbre suplimentare atribuite aceluiași instrument, efecte deosebit de sugestive (sunetul de tren care trage pe linie în gară sau sunetul ce sugerează îndepărtarea trenului). Pianul a căpătat sonorități cu totul inedite prin folosirea ciocănelelor din mecanismul pianului (interior), lovirea coardelor pianului cu podul sau dosul palmei, pedalizare din exterior, coarde acționate manual. La instrumentele cu coarde s-a apelat la atacul cu arcuș sau fără arcuș al coardelor în afara „zonei sonore” a unui instrument (la chitară, în zona mecanismului de acordaj, în capul chitarei, la vioară în zona de după căluș etc.) rezultând efecte și sonorități speciale. Lovirea cu bețele „hibrid” în marginea de lemn a tumului din setul de percuție a dus la realizarea unui sunet de lemn cioplit. Ca mijloace de expresie muzicală s-au mai folosit: un șirag de mărgele, pocnituri din degete, tehnici de folosirea a instrumentului ce îl transformă din instrument melodic într-unul ritmico-melodic sau chiar într-o variantă de voce specifică curentului beat-box  etc.

„Lucrările conțin momente de improvizație bazată pe știință, originalitate și spontaneitate, elemente de semiografie contemporană, armonii moderne, scriitură modală, interdisciplinaritate, multimedia etc.”, conf.univ.dr. Luminița Duțică.

Invitații prezenți în cadrul Concertului extraordinar de creație contemporană au încântat publicul cu lucrări ce animă sau frământă, invită la meditație, chiar la rugăciune. Robert Cozma, absolvent al Universității Naționale de Arte George Enescu, actualmente plecat să studieze la Hochschule für Musik Nürnberg cu o bursă Erasmus+ ne-a trimis un clip video în care, după ce a mulțumit profesorilor Luminița și Gheorghe Duțică, apare în ipostaza cunoscută de trombonist de jazz, alături de tineri muzicieni ce studiază la aceeași universitate, cu o improvizație deosebit de inspirată și, împreună, într-un tumult specific muzicii de jazz!

Iulian Fodor a adus percuția într-o ipostază inedită, oferindu-ne câteva Trucuri. Utilizarea vârfului de băț pe cinelul Crash sau lovind în cinelul China, lovituri în lateralele tumului de podea, sincronizări precise în poliritmii între toba mică și celelalte componente ale setului de percuție într-o configurație special aleasă, lovirea bețelor între ele, utilizarea Rototumurilor,  lărgirea sau încordarea arcurilor tobei, schimbarea capetelor bețelor, obținând diverse efecte sonore etc. Un exercițiu interesant despre sonorități și efecte sonore.

Florin Burlacu, cunoscut violoncelist, a poposit în amfiteatru prin intermediul unui video în care interpretează cu aplomb un fragment din compoziția proprie Fantezia nr. 2. Violoncelul, în ipostaza propusă de muzician, nu mai este doar acel instrument deosebit de expresiv, ci, prin maniera interpretativă unică, devine cutie de ritmuri, modul de sunete obținute prin anumite strategii de utilizare a arcușului (se aude un beat-box însoțit de voce, sonorități de cimpoi, țambal, vioară), folosește tehnica slap pe grif cu mâna stângă, rezultând o muzică diversificată timbral, coloristic, dinamic, plină de umor.

Răzvan Pîrvu l-a adus pe Dumnezeu în conștiința noastră atât prin scriitura lucrării Yahweh, interpretată live la pian, cât și prin alăturarea unui film difuzat pe unul din ecranele din sală, un film în care subiectul este o fată de 13 ani ce rămâne însărcinată și, conform gândirii unanime, ea „nu-și poate «risipi copilăria, viața, lăsând pruncul să vină pe lume»”. Aflată pe masa de „întrerupere brutală a vieții”, înconjurată de medicii ce stăteau să se năpustească asupra ei, copila visează o fețiță. Subconștientul îi dictează fetei dorința arzătoare de a păstra copilul: „Doamne, te rog, ajută-mă să o sun pe mama să găsim un cămin pentru bebelușul meu…”. Glasul lui Dumnezeu nu întârzie să apară. Acesta spune obsesiv: „Pe aceasta nu o veți lua, aceasta este a Mea! Nu și de această dată! Va crește și-Mi veți căuta numele!”. Filmul ne-o prezintă pe fată în mijlocul unei cruci imense făcută din lumânări albe aprinse, imagine devastatoare, înfiorător de reală și actuală. Copila fuge din spital. Către ieșire se întâlnește cu fetița din vis pe care o apucă de mână și fug împreună. La ușa spitalului cea din urmă se oprește în loc și refuză să mai facă vreun pas, apoi cele două se cuprind într-o îmbrățișare ca într-un pact în fața lui Dumnezeu. De fapt, cred că era o îmbrățișare cu însuși Creatorul. Răzvan ne-a propus și transmis un mesaj pe cât de sensibil, pe atât de pătrunzător cu privire la forța interioară ce sălășluiește în fiecare dintre noi, salvându-ne de la pieirea spirituală a noastră, a omenirii întregi prin credință. Deși Yahweh pare să dateze cu multe secole înaintea lui Hristos, subiectul operei este de maximă actualitate, iar legătura cu Divinitatea este de un prezent covârșitor prin toate mijloacele de expresie muzicală propuse de compozitor în această lucrare. Aș defini mesajul astfel: ALEGEREA asupra vieții și a morții NU NE APARȚINE!

Pe tot parcursul concertului am avut sentimentul întâlnirii pe unde sonore cu mari muzicieni ai țării noastre dragi și ai lumii, personalități marcante precum George Enescu, Béla Bartók, Paul Constantinescu, Mihail Jora, Carmen Petra Basacopol și alții, eu în umbra sunetelor, în umbra cărților, în umbră…

„Studenții noștri sunt foarte talentați. Aceștia au găsit în ei puterea și motivația de a-și exprima public sentimentele, gândurile. Cred că am oferit o altă imagine despre ceea ce se întâmplă la alte specializări în această universitate”, prof.univ.dr. Gheorghe Duțică.

Fiecare articol al www.insociety.ro este muncit. Respectăm munca fiecăruia și drepturile de autor. De aceea, credem în regulile fair-play-ului. Dacă nu avem încheiat un acord scris în care să specificăm explicit forma de colaborare, vă dăm posibilitatea de a prelua din articolele noastre în limita a maxim 500 de caractere , cu următoarele obligații:
1) specificați în articolul dumneavoastră sursa clar și concis;
2) inserați linkul articolului nostru și faceți trimitere vizibil către acesta.

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *